5,821 matches
-
cu pielea zgâriată nu fuseseră cumpărate În sezonul ăsta, clar. Nu era deloc client obișnuit la Les Sprogs. —E, În regulă dacă arunc și eu o privire? Chiar dacă știa cum să se comporte, părea Încordată și nu se simțea În largul ei acolo - de parcă știa că nu prea aparținea mediului. — Sigur. Spune dacă ai nevoie de ajutor. Ruby se aplecă către bebelușul din cărucior. Abia am scăpat de el, Îi zâmbi fata. A urlat toată după-amiaza. Și m-a ținut trează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
îmbrace așa: cu pantaloni scurți, șosete trei sferturi bine întinse pe pulpele încă robuste, pantofi de sfoară împletită. Așezat pe un scaun mic de plajă bătea ritmic cu degetele pe genunchi, scandând timpul robustei sale tăceri. Nu mă simțeam în largul meu cu el. Tu îl cunoști așa cum este astăzi, dezorientat, blând și foarte iubitor cu tine. Dar cu șaisprezece ani în urmă mai avea încă expresia arogantă și lipsa de îngăduință care îl făcuseră să ajungă atât de departe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în spate, de un cârlig fixat pe țapițerie, lângă geamul care ne despărțea de sicriu. Haina atingea lemnul în care Italia se odihnea și așa ar fi fost pe tot timpul călătoriei. Intimitatea aceea mi-a plăcut. Mă simțeam în largul meu în mașina cu scaune adânci, impecabilă ca și șoferul ei. Tapițeria și bordul din rădăcină de nuc, de culoare închisă, emanau un miros de santal. Am călătorit pe străzi vechi, peticite în mai multe locuri, traversând rariști în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Góngora y Argote (1561-1627). La inițiativa și în organizarea lui Gerardo Diego, i s-a închinat un act omagial la Ateneo de Sevilla, cu prilejul tricentenarului morții sale, ca manifest al noii generații poetice spaniole. Evenimentul a fost consemnat pe larg La Gaceta Literaria (1927-1932), nr. 11. Juan Valera y Alcalá-Galiano (1824-1905), renumit romancier spaniol, diplomat și om politic. Mt., 11, 12: „Regnum coelorum vim patitur, et violenti rapiunt illud“. Par., XX, 94-96. Gian Domenico Romagnosi (1761-1835, jurist, gânditor politic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sau, mai bine zis, în casele lor. Nimeni nu trage jaluzelele sau perdelele în bucătăriile sau în sufrageriile din Indian Hills. La etaj, intimitatea este permisă, dar jos se cere expunere completă. Soția mea spune că nu se simte în largul ei când se uită pe fereastră și vede un vecin într-o bucătărie identică tăind ceapă sau bătând ouăle sau spălând vasele, așa cum face și ea. Dar mie îmi place să stau la mine acasă și să mă uit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se mai laude: „ar fi trebuit să mă vezi cum l-am tras în piept pe tipul ăla, ca un evreu adevărat“. Mă plăcea în continuare. Probabil că avea încredere în mine. Dar nu se mai simțea atât de în largul lui în preajma mea. Cu oamenii de care se plânsese era o altă poveste. Bancherii erau bucuroși să-i acorde împrumuturi susținute de guvern domnului Peter van Pels, iar consilierii municipali îmi răspundeau la telefoane și băgau în buzunar mita de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
drept alb“. Mă acuză că sunt un evreu care se ura pentru asta. Mă acuză că sunt în secret un antisemit. Parcă era Meyer Levin care urla la Otto Frank, deși îmi dau seama acum că Otto fusese mai în largul său în hainele lui ușoare de evreu decât fusese vreodată sărmanul Levin în pielea lui evreiască, subțire. Madeleine mă apără în fața surorii ei. Cearta a fost atât de groaznică, încât nu se mai sunară una pe alta timp de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o șapcă prevăzută cu clape pentru urechi și cozoroc, dar, mai ales, să mă pot închipui un „vânător“ care ieșea prin gaura vertebrei de calcar gri a balenei, din lumile lui de imagini și litere, ca s-o pornească în largul câmpiei și în casa de zăpadă, până când o furtună stârnită de föhn topea iglul meu într-un rest de zăpadă murdară, schiurile reveneau în pivniță și tata spunea la cină, azi nu mai există eschimoși, urmașii lor trăiesc la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
același timp amuzat și disprețuitor. La ce mai folosea un trecut glorios, dacă prezentul nu-i mai corespundea? Hotelul montan oferea un trecut simplu, modest, în care ne întorceam pentru a ne petrece vacanțele și unde tata se simțea în largul lui. Era bine întreținut, fără restricții gastronomice, cum se mai întâmpla pe vremuri - și puteai să te întorci oricând în prezentul de care încercai să te vindeci. Aici, în hotelul montan și în prezența lui Curt, tata nu mai simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
compoziție, apoi își procură un stativ, ale cărui picioare de aluminiu puteau fi prelungite, puse aparatul pe peluza proaspăt tunsă și noi, copiii, mama și el însuși ne așezarăm în spatele răzorului doldora de flori; își potrivi pe chip râsul lui larg, debordând de tinerețe și făcu o poză cu declanșatorul automat, care ne reprezenta în plină floare a vârstei, de parcă am fi fost fiecare o floricică din acest buchet văratic, de o veselie fără griji, nedorindu-ne nimic altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
arătau încă nimic dintr-o viață de adult, devenite deja mai șterse și mai lipsite de culoare, de parcă s-ar fi uzat cu fiecare privire. Și acum se uita la diapozitivele lui Onkel Ralph, pe care acesta le comenta pe larg, în timp ce noi făcuserăm un semicerc în jurul aparatului care zumzăia neîntrerupt. Imaginile străluceau de parcă razele soarelui ar fi țâșnit din ziduri și de pe străzi, așternând o pojghiță alunecoasă pe frunzele palmierilor, pe leandri, pe umbrelele de soare și pe mese. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o zi întreagă arăta de parcă am fi putut s-o luăm de la capăt, înainte de a fi fost forțați de „cuvântul de ordine“ al bunicului să părăsim B.-ul ca să ne mutăm într-un sat în care nu ne simțeam în largul nostru. Așa cum atunci, în oraș, ne entuziasmase gândul că viitorul va fi ușor și neapăsat de constrângerile impuse de bunicul, la fel cum pluteam pe atunci purtați de dragostea de viață, așa simțeam și acum o luminozitate și un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acceptabil sau la modă, iar zâmbetul mai larg decât (cred eu) e oficial cool. Îmi venea să-i cumpăr dulciuri ca să-i mulțumesc pentru amabilitatea lui. —Deci? Maria aștepta încă o explicație pentru apariția mea. Nu m-am simțit în largul meu să spun toată povestea de față cu Danny, așa că am scurtat-o drastic. Cu excepția părții cu mângâiatul degetului, care este cheia întregii povești și e singurul fapt care nu mă face să par o urmăritoare nebună. Am mai adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ouă, costiță, cârnați, caltaboși, fasole, ciuperci, roșii concasate și o prăjitură cu răvaș. O prăjitură cu răvaș? Am cules-o de pe farfurie. —Patronul are un cumnat, explică Alfie laconic. Nu m-am deranjat să-l rog să-mi explice pe larg. O fi el prietenul meu, dar rămâne șofer de taxi care nu cunoaște înțelesul unei anecdote scurte și picante. Pentru a-l distrage ca să nu-și înceapă epopeea, am rupt prăjiturica și am scos răvașul. SPUS ADEVĂRUL LA EL ÎNSUȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
începea iar să devină tensionată. Tot nu văd cum se poate evita acel moment în care povestea frumoasă se încheie și începe să nu-ți mai pese. Nu voiam să aud asta. Beam prea repede pentru că nu mă simțeam în largul meu și pentru că mâncarea era servită „modern“, mai exact, era prea puțină. —Eu și Mark nu am ajuns niciodată în acel punct! Tally râse răutăcios. — Tocmai ați făcut-o! De-aia ne-ai târât pe noi și pe el prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nedisimulată. —Deja îmi imprim în memorie acest moment ca unul dintre cele mai fericite din viața mea. Aproape că am scăpat ceainicul din mână de emoție. —O, Ed, și eu! Mi-a fost groază că nu o să ne simțim în largul nostru, că nu ai simțit ce am simțit și eu, că eu... El se aplecă spre mine și-mi puse un deget pe buze. Delirezi, iubita mea. Cred că e timpul să te duci sus și să mai iei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
oaste. Depozitul meu de mărfuri, în valoare de câteva milioane, nu prea era al meu. Până și taxele de vamă și transport franco-București, domiciliu, au fost plătite de domnul Șvaițer, pe acre am izbutit să-l conving, expunându-i pe larg posibilitățile de plasament sigur în țara în care se calcă pe galbeni, se arde țițeiul supraabundent și în acre putrezesc grânele devenite neîncăpătoare în hambare și silozuri. - Crapul de patruzeci de chile se răstoarnă din năvod înapoi în Dunăre, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
puternic suflă zi și noapte să smucească pomișorii din grădinița bordeiului turcesc, cu ochiul ferestruicii de-a lungul plajei pustii. Luminița farului înfipt în capul istmului, clipește-n beznă , rar și galben. Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă. Marea se repetă. De patru zile șuieră la fel. O turmă uriașă de berbeci albi se năpustește, lingând nisipurile, ca după o retragere vicleană, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
găsit chibriturile, să-mi aprind lampa și nici măcar creionul, ca să scriu prin întuneric, fătălăul m-a belferit până dis de dimineață. Învățasem pe de rost nocturna lui marină: O bate cineva, o bate, O mână nemilos din spate, Plesnesc în largul mării bicele Și-aud trosnind din lemnării caicele. Cerșește și nimic nu cere, Se vaietă fără durere, Și urlă ca-n strânsoarea cleștelui, Zvârlind la mal miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cheamă-n casă, Când silă mi-e de pat și masă, Când doare sufletul cum doare dintele Și-s obosit să mai gândesc cuvintele. Gonit de-a nebuniei palmă, Aștept o zi cu marea calmă, Să nu mai miște-n larguri apele Și nici un vânt să nu le-atingă clapele. Aștept un loc pe-un țărm, de-o parte, Să nu se cheme”groapă”, „moarte”, La care că-mi aducă fetele, Condeiul, ochelarii mei și ghetele, - Să merg cu zânele-mpreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
calzi și negri, cu reflexe cărămizii, umeziți de umană bunătate. Când îi sărut pleoapa lăsată, un val de sânge îmi dă năvală în inima îmbătrânită. Îmi promit să uit mocirla în care se afundase și unde se simțea mai la largul ei. Mi-am pus în gând să uit. Vreau și trebuie! O doresc însă pe Gloria, mai bătrână cu treizeci de ani, cu flacăra ochilor pălită, ca s-o iubesc și mai frumos, așteptându-i moartea. Într-o existență fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
titlul de Trilby, dar Henry nu Își mai amintea exact când, pentru că, la momentul respectiv, nu o luase În seamă. A doua oară când Du Maurier o aduse În discuție, ea i se Întipări În memorie și o consemnă pe larg În jurnal a doua zi, 25 mai 1889. 3 La sfârșitul anilor 1880, Henry era din ce În ce mai preocupat de evoluția carierei sale de romancier - sau, mai degrabă, de lipsa de evoluție. La Începutul deceniului, Își stabilise un program ambițios: să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se Întindea dinspre mal către orizont, ca și cum și-ar fi propus să facă un pod peste Marea Irlandei, dar și-ar fi pierdut energia. Părea absurd ca el, Henry James, „distinsul om de litere“, autorul cosmopolit care se simțea la fel de În largul său la Londra, Paris, Roma și New York, să fie azvârlit aici În miez de iarnă, În stațiunea aceasta plată și fără personalitate, parcă de la marginea lumii civilizate, așteptând emoționat să i se hotărască soarta de dramaturg aspirant. Gândul acesta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că Îl auzise corect. — Bine, spuse ea. 6 Spre sfârșitul primăverii, simți nevoia de a se despărți un timp de Londra și de muncă. Meticuloasa sarcină a administrării moștenirii lui Alice era Încheiată, iar navele sale teatrale păreau blocate În larg, departe de orice port, fără vânt În pânze. Nu avea nimic care să Îl rețină În Anglia și tânjea nespus după Italia. Făcu aranjamentele necesare pentru a se Întâlni cu scriitorul francez Paul Bourget și cu tânăra lui soție americancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi rețineau atenția, o barcă, o clădire sau o bonetă - căci femeile din Staithes purtau un astfel de articol cu model foarte distinctiv. Voia să rămână până seara, pentru a urmări de la capătul digului flotila de bărci care ieșeau În larg la pescuit, iar Henry Îi făcu pe plac. Era, Într-adevăr, un spectacol impresionant: ambarcațiunea, aparent atât de fragilă, ridicând pânza și pornind Înspre Întunericul ce se lăsa, pe sub buza amenințător lăsată a marii faleze. Apoi, după o dușcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]