KorAP: Find »[drukola/base=leac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...124 125 126 ...140 >

3,489 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220

cele mai multe ori ajungeam În pădure, acolo Îmi plăcea să abuzez de suspensiile bicicletei mele de milionar, pe cărări lăturalnice, de unde vă povestesc acum istoria Celebrului animal. Întins În continuare pe banca de lemn, cu gândurile din ce În ce mai limpezi, așteptând telefonul lui Leac. * Dar, până la telefonul lui Leac, despre un alt telefon, cel pe care-l aștepta Andreea. Adelin a sunat În sfârșit, anunțând că Pârvu venise la femei. Andreea și Leac erau la Șiria. M-au anunțat și pe mine, eu eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
acolo Îmi plăcea să abuzez de suspensiile bicicletei mele de milionar, pe cărări lăturalnice, de unde vă povestesc acum istoria Celebrului animal. Întins În continuare pe banca de lemn, cu gândurile din ce În ce mai limpezi, așteptând telefonul lui Leac. * Dar, până la telefonul lui Leac, despre un alt telefon, cel pe care-l aștepta Andreea. Adelin a sunat În sfârșit, anunțând că Pârvu venise la femei. Andreea și Leac erau la Șiria. M-au anunțat și pe mine, eu eram În Arad, ieșisem În oraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
pe banca de lemn, cu gândurile din ce În ce mai limpezi, așteptând telefonul lui Leac. * Dar, până la telefonul lui Leac, despre un alt telefon, cel pe care-l aștepta Andreea. Adelin a sunat În sfârșit, anunțând că Pârvu venise la femei. Andreea și Leac erau la Șiria. M-au anunțat și pe mine, eu eram În Arad, ieșisem În oraș seara la festivalul berii, nu aveam de gând să stau prea mult, trebuia să mă Întorc acasă la Clara, era ziua ei de naștere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
oră destul de Încordat, cu ochii pe Pârvu. Într-adevăr nu părea să aibă prea mulți bani la el, Își trata comesenele cu bere. Ăsta nu era un semn bun, dacă ajungea prea repede la fundul buzunarului se căra acasă, iar Leac și Andreea Încă nu ajunseseră. Așa că m-am decis să mă duc lângă el, fentând un pic, fiindcă pe o canapea alăturată lui era Alexi cu țiganca amatoare de sex anal. Am intrat În vorbă cu ei, părăsindu-mi viviana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
ca mine senatorul. Întors la masa lui, fac pe niznaiul, Încep să-i povestesc un film Vivianei. Trec câteva secvențe, apoi mă ridic din nou de pe canapea, mă duc jos, la vestiar. La intrare dau de Andreea. Îmi spune că Leac, așa cum era planul, a rămas În mașină, afară. De ce-au Întârziat atâta? A fost nevoie să treacă și pe-acasă, să ia camera video (Andreea nu renunțase la garsoniera ei din oraș). - Și v-a trebuit o oră pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
ea țopăind În jurul meu. - Hai, domnu’ senator, să ne distrăm și noi. Mergem la mine. De fapt Andreea nu improviza, asta fusese una dintre variantele planului, avusese prea mult timp să se gândească, o vară Întreagă a tot copt răzbunarea. Leac mi-a explicat apoi că, dacă lucrurile mergeau strună, trebuia Încercată o răpire În toată regula, cu citirea rechizitoriului din dosarul pregătit de Andreea, cu mărturisirea crimelor, așa cum Îi povestisem eu că făcuseră Brigăzile Roșii cu Aldo Moro. Andreea n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
puteam scoate oricând pe piață producția C&a cu senatorul trăgând pe nas. Așa ceva plănuise Andreea, acum se pregătea să meargă până la capăt. * Lipindu-se pentru ultima dată de mine, Îmi șoptește la ureche: - Ia tu camera și vino cu Leac la mine. Făceam schimb de roluri: acum ea avea drogurile, eu trebuia să filmez. Andreea pleacă, urcă În jeep-ul argintiu al senatorului. Ăla demarează scrâșnit, Andreea zvâcnește pe scaun, o văd prin geamul deschis, cât pe-aci să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
În jeep-ul argintiu al senatorului. Ăla demarează scrâșnit, Andreea zvâcnește pe scaun, o văd prin geamul deschis, cât pe-aci să-și rupă gâtul. Mie nu știu ce-mi vine, nu mă duc imediat spre mașina În care aștepta Leac, urc din nou la bar și cer nota. O grămadă de bani, Adelin spune că puteam să vin și mai târziu să plătesc. Chiar așa, ce m-o fi apucat?! Mă duc la Vasile, pornește și el În trombă, pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
noi, e dispus la orice. Îndrăznesc totuși să-l temperez: - Nu te grăbi așa, poate ne oprește poliția. Într-adevăr, noi n-avem număr de VIP ca senatorul, nu putem risca. Ajungem la Andreea acasă, În fața blocului vedem jeep-ul. Leac are cheie de la apartamentul Andreei, o scoate din buzunar pe casa scării. Urcăm cu pași mari, tăcuți, aprindem lumina, de-abia ajunși În fața ușii. Eu pregătesc camera, Leac descuie ușa, tăbărâm Înăuntru. Miroase frumos, a pepene. E mult fum, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
nu putem risca. Ajungem la Andreea acasă, În fața blocului vedem jeep-ul. Leac are cheie de la apartamentul Andreei, o scoate din buzunar pe casa scării. Urcăm cu pași mari, tăcuți, aprindem lumina, de-abia ajunși În fața ușii. Eu pregătesc camera, Leac descuie ușa, tăbărâm Înăuntru. Miroase frumos, a pepene. E mult fum, dar mirosul ăsta răzbate. Lumină nu prea, doar o aplice aprinsă În colț, după ușă. Leac mă lasă pe mine să intru primul, Încerc să o fac ținând camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
pași mari, tăcuți, aprindem lumina, de-abia ajunși În fața ușii. Eu pregătesc camera, Leac descuie ușa, tăbărâm Înăuntru. Miroase frumos, a pepene. E mult fum, dar mirosul ăsta răzbate. Lumină nu prea, doar o aplice aprinsă În colț, după ușă. Leac mă lasă pe mine să intru primul, Încerc să o fac ținând camera lipită de ochi, dau cu genunchiul Într-un colț de masă, Înjur de durere. Iau camera de la ochi, Îl văd În fine pe Pârvu În celălalt capăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
să pară În nici un fel, anesteziat cum era. Nu vede nici camera video, fiindcă eu sunt chircit de durere, țin camera la sân. Nu cred că m-a recunoscut imediat, dar, nu știu de ce, s-a bucurat la vederea lui Leac. E de-a dreptul jovial, cum naiba? Bietul de el, nu Înțelege nimic. Crede că-i ca pe vremuri: stâlcește pe unul În bătaie, ba cheamă și miliția, după un an-doi se văd pe stradă, se salută, ce s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
ai voștri cum o mai duc? Am sau n-am dreptate? Dobitocul! Îmi vine să-i sar În gât, sunt prea drogat, cred că reușesc doar să mârâi. De data asta am Întrecut măsura, am tras prea mult. Poate vine Leac cu o idee. Mă Întorc spre el, Îl văd scăldat ca un arhanghel În lumina veiozei, privind peste capul meu, chiar și peste capul lui Pârvu. Mă Întorc din nou cu fața la senator, de-abia acum bag de seamă că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Într-un vag gest de pudoare, la care până la urmă renunță. Așază palma pe canapea, se opintește și-n chelia uleiosului, se ridică În picioare, sunt și eu În picioare acum, ne privim prostește unul pe celălalt. Din spatele meu apare Leac, trece de mine, ajunge lângă canapea, Îi Întinde mâna, ea Îl apucă delicat, de parcă ar vrea să coboare dintr-o caleașcă. Râde, ridică un picior și-l trece peste căpățâna senatorului, saltă scurt pe celălalt, Își pierde echilibrul, Leac o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
apare Leac, trece de mine, ajunge lângă canapea, Îi Întinde mâna, ea Îl apucă delicat, de parcă ar vrea să coboare dintr-o caleașcă. Râde, ridică un picior și-l trece peste căpățâna senatorului, saltă scurt pe celălalt, Își pierde echilibrul, Leac o prinde În brațe, n-apucă s-o țină lângă el prea mult, Andreea alunecă, se unduie galeșă, patinează. E mai trează decât credeam, se mișcă bine, trece de mine, ușor atingându-mă, se apleacă peste măsuța unde lăsasem camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
se mișcă bine, trece de mine, ușor atingându-mă, se apleacă peste măsuța unde lăsasem camera video: - Beți ceva? Hai, Adi, ia ceva! N-apuc nici să răspund, nici să mă mir că-s poftit doar eu. Dar poate că Leac trebuie să rămână treaz, să-i pună planul În aplicare. Și În definitiv cu mine petrecuse și până acum. Așa că iau ceva: - Orice. Cu gheață. - Cu gheață să fie! Și iese pe vârfuri, merge În bucătărie, aud ușa frigiderului, sertare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
mine petrecuse și până acum. Așa că iau ceva: - Orice. Cu gheață. - Cu gheață să fie! Și iese pe vârfuri, merge În bucătărie, aud ușa frigiderului, sertare deschizându-se, clinchet. Cei rămași În cameră stăm și ne uităm unii la alții, Leac a rămas lângă canapea, cu Pârvu alături, În fund pe covor, cu mâna ridicată Încă, săltând moale prin aer. Dirijează, mă gândesc eu și pentru prima oară ascult și muzica. Nu-mi dau seama ce e, ceva cu mult saxofon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
gândesc eu și pentru prima oară ascult și muzica. Nu-mi dau seama ce e, ceva cu mult saxofon În orice caz. Mă chinui degeaba să recunosc, până la urmă renunț, Încerc să m-adun, să mă concentrez. Mă uit la Leac, ăla se uită la Pârvu, e palid și Încremenit, crunt. Pârvu n-are nici o grijă, Îmi zâmbește blând, nu pare să-i pese că i-am stricat planurile. Dacă o fi avut și el niște planuri. Cine știe, la cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Andreea e la trei pași de mine, ține În mână două lumânări uriașe, de botez. Pe umeri are petrecut un colac de sfoară. - Gata? Hai, am adus și luminile! Încă nu reușesc să pricep mare lucru. Îl văd Însă pe Leac cum saltă de pe canapea, cum trage un scaun În mijlocul camerei, Îl ridică de pe covor pe senator și-l proptește-n spătar. Apoi ia sfoara de pe umerii Andreei, cu grijă, ca să nu stingă lumânările, și Începe să-l lege pe Pârvu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
fac și eu ceva, să pun mâna, să particip. Țip: - Nu râde, boule! Pârvu nu râde, doar zâmbește, nu-l sperie țipătul meu. Ne privește pe rând, deschide gura, probabil vrea să spună ceva, se răzgândește, coboară privirea În podele. Leac e acum În spatele lui, face nod după nod, icnește. Andreea a Înțepenit cu lumânările În mână, poate vrea s-o ajut. Fac doi pași, Andreea Începe și ea să se miște În direcția senatorului, se răzgândește apoi, se Întoarce spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
În carne. Poate că-i și place. Sigur Îi place. Am fixat camera, am pus ochiul, Într-adevăr: cam slabă lumina. Dar merge. Vreau să-i spun și Andreei, n-o văd. Mai focalizez, din spatele senatorului apare o umbră uriașă. Leac cu o cagulă! Chiar așa: cu o cagulă, e căciula lui decupată, o recunosc. De ce mi-era teamă n-am scăpat! Nu-mi vine să cred. Mă uit la Leac cum Își pocnește degetele, Îmi pare sumbru, sumbru și deplasat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
o văd. Mai focalizez, din spatele senatorului apare o umbră uriașă. Leac cu o cagulă! Chiar așa: cu o cagulă, e căciula lui decupată, o recunosc. De ce mi-era teamă n-am scăpat! Nu-mi vine să cred. Mă uit la Leac cum Își pocnește degetele, Îmi pare sumbru, sumbru și deplasat. Senatorul zâmbește camerei, habar n-are ce se Întâmplă În spatele lui. Apare și Andreea, unde-o fi fost, ține În mână câteva foi de hârtie, una i-o Întinde lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
cum Își pocnește degetele, Îmi pare sumbru, sumbru și deplasat. Senatorul zâmbește camerei, habar n-are ce se Întâmplă În spatele lui. Apare și Andreea, unde-o fi fost, ține În mână câteva foi de hârtie, una i-o Întinde lui Leac, când se apleacă peste senator, ăstuia Îi lucesc ochii holbați În decolteu. Vine apoi lângă mine, Îmi șoptește: Adi, muzica, Închide muzica, eu mă Îndrept spre butoane, mă Întoarce tot ea din drum. - Sau lasă, mai bine cu muzică. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Legitimitatea procesului e conferită de calitățile de martori și victime ale celor care te vor judeca. Aud vocea lui Pârvu. Un sunet gros, gutural, aducând a dezmeticire. Încearcă să se ridice, se opintește, ia și scaunul după el. Din spate Leac Îl apasă pe umeri, Îl ține locului. Pârvu simte Împotrivirea, dar nu se Întoarce. Nici nu-i dau răgaz: - Astăzi vei fi judecat pentru că ți-ai trăit viața În nerușinare. Respir greu, copleșit, cred că-mi tremură glasul. Dar citesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Mă opresc. Aștept indicațiile Andreei. Întârzie. Trebăluiește ceva la cameră, o desface de pe trepied, o ține acum În mână, se plimbă cu ea. Până la urmă se urcă cu picioarele pe o măsuță, filmează de-acolo. Îi face un semn lui Leac. Leac Începe să vorbească, Îi văd buzele mișcându-se prin gaura cagulei, la Început nu Înțeleg, Îi spune și Andreea: Mai tare, Leac, și de la Început! Cetățene Pârvu Avram, acum ai ocazia să spui câteva cuvinte În apărarea ta. Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]