4,922 matches
-
poeziei noastre, în ansamblul ei, i-ar fi caracteristică tendința spre rutină și spre unele maniere ce s-au dovedit cândva de bun augur - criticul se lansează în considerații năstrușnice de soiul acesta: «nu s-ar putea spune că în lirica noastră au lipsit cu totul cazurile de „evadare”, când unul sau altul dintre poeți, desprinzându-se din „gros”', au încercat în mod curajos s-o rupă cu pedalarea pașnică și rutinieră și fără perspectivă (...)». Cântecele de iubire ale lui Eugen
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că poate suplini absența ideilor și sentimentelor prin anumite virtuozități stilistice: aici pierde din vedere ideea centrală: țelul poeziei, înecând faptele esențiale în șuvoiul unor fapte lăturalnice”. Sorin ARGHIR 67: „De curând a apărut un volum de versuri care îmbogățesc lirica noastră. Autorul, Aurel Rău, este un tânăr poet care s-a făcut cunoscut prin poeziile publicate îndeosebi în paginile Almanahului literar de la Cluj. Mesteacănul, volumul apărut la E.S.P.L.A., înmănunchează cele mai bune poezii ale poetului scrise în ultimii ani (...) Mesteacănul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pentru sensul lor (Întâmplare vânătorească, Târg de fete pe muntele Găina) (...). Prin poemul ciclic pe care Al. Andrițoiu îl închină Țării Moților, ne este ilustrată - în linii mari - viața de ieri și de astăzi din creierul Apusenilor. Metoda antitezei în lirică - atunci când e ostentativă - este urmărită de schematism și de retorismul ieșit dintr-un contrast valorificat pe două momente bine distincte: ieri și astăzi. Trebuie să subliniem că, exceptând unele poezii alcătuite pe vizibila antiteză, realizate prin recuzită poetică desuetă, volumul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
va fi avut o apariție întârziată, prin iulie; adică în preajma Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților (F.M.T.D.), eveniment de anvergură, cântat cu spor de lira poeților. Manifest - poezie publicată în pagina a doua a revistei clujene face notă discordantă în lirica avântat-sărbătorească din coloanele gazetelor, prin amărăciunea nedisimulată izvorâtă din alternanța trecut viitor, și între aceste perspective, în final, un adaos neconvingător, (o poantă!) aproape ironic, despre militantismul poetului la timpul prezent: Mulți flăcăi și de la noi, în zare, Înșelați, zac
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de supralicitare... Și mor, de papagalicită... Cititorul salută în această poezie mai cu seamă curajul cu care sunt dezbătute unele probleme centrale ale literaturii și criticii literare”. Al treilea semn care anunță că, totuși, ceva-ceva se mai schimbă în universul liricii, este apariția lui Tudor Arghezi printre poeți. Se pare că pedeapsa de „crimă la adresa poeziei” i-a fost suspendată după cinci ani și jumătate de „detenție” - recte embargo publicistic. Așa se face că în noiembrie îl regăsim pe Tudor Arghezi
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de principii. Cum se aplică cerința tipizării în poezie? Se vorbește de «personajul liric» și este o expresie pe care eu o întrebuințam de mult. Nu trebuie să uităm că este un simplu chip de a vorbi. Unicul personaj al liricii este autorul poeziei al cărui subiect este totodată obiectul compunerii. Însă subiectul meu nu se deosebește de al aproapelui, se poate vorbi de un unic subiect liric al umanității și prin urmare de obiectivitatea poeziei lirice. A tipiza deci în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și de a sta de veghe prin cântec împotriva vrăjmașilor ei. Este ceva ce năzuiește M. Beniuc să facă de câtăva vreme, desfășurându-și în noile condiții vocația de poet militant. Poezie a vieții, fără pretenția sterilă a artei pure, lirica lui M. Beniuc era o specie a artei așa cum se și cuvenea, și încă cea mai înaltă. Preocupat de găsirea unei chei artistice potrivite noului cântec realist, e firesc ca poetul să facă încercări spre a folosi iarăși coasa la
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ca să-l mai golim odată Zicând „să piară tot amarul Și răul tot din lumea toată”. Apoi vom sta ca buni prieteni Spunând și lucruri mari și fleacuri De dragoste, de munți, de cetini; De câte-am pătimit prin veacuri. Lirica lui M. Beniuc reprezintă, în totalitatea ei, una din cele mai înalte expresii artistice ale luptei ideologice pentru mai binele poporului din poezia noastră actuală, sortită unei virtuți prelungite prin chiar faptul de a fi fost văzut în patria incoruptibilă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dragoste. În: Almanahul literar, nr. 6 (43), iun. 62. Petre Dragoș - Cui îi folosește. În: Contemporanul nr. 39 (364), 25 sept. 63. Petru Dumitriu - Despre două poeme. În: Scânteia, nr. 2856, 27 dec. 64. George Munteanu - Sinceritate și poză în lirică. Cronică literară. În: Almanahul literar, Cluj, nr. 12 (49), dec. 65. Dan Costa - Versurile iui Aurel Rău. Idem, nr. 11 (48), nov. 66. D.Micu - Aurel Rău: „Mesteacănul” (E.S.P.L.A.). În: Contemporanul, nr. 17 (342), 24 apr. 67. Sorin Arghir - Despre
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
romantice consacrate, cum va face și în Arpa română (1852), Lyra (1858) ș.a. Poemul epitalamic Florica (1847), având ambiția transpunerii unei iubiri ideale, este o superficială proză rimată. Prin temperament și prin experiență, A. este mai degrabă un adept al liricii militante, cu sursa în evenimentele timpului. Scrie Marșul libertății, Mircea, Hora Unirii, numeroase alegorii, fabule, satire, pamflete, balade istorice care, în lipsa unui sigiliu de originalitate, întrețineau doar un climat literar specific. Târziu, în 1884, mizând pe valoarea documentară a unor
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
Dintr-un amplu poem istoric (de fapt o încercare de epopee), intitulat inițial Apa trece, pietrele rămân, apoi Daciada sau Cântarea neamului românesc, la care lucrase unsprezece ani, nu i-au apărut, din cauza morții premature, decât unele fragmente, în periodice. Lirica lui A. atestă, prin diversitatea ei (elegii, ode, poeme, cântece în stil popular, pasteluri cu tentă sămănătoristă), un poet prolific, exersat în arta versificației, dar fără un timbru propriu, dominat de surse livrești. A lăsat, în presă, și câteva traduceri
ASIMINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285466_a_286795]
-
fragmente din cursul său, Schițări de literatură română. Sprijinindu-se pe bogate citate (din Aristotel, Tacit, Platon, Sofocle, Bossuet, Lamartine), cu trimiteri comparatiste, autorul încerca să definească specificul poeziei în raport cu filosofia, istoria și științele și să comenteze caracterele generale ale liricii românești. Spirit pedant, dominat de ambiția unei precizii cvasiștiințifice, Urechia nu ajunge decât la o caracterizare didactică și discutabilă a etapelor de evoluție ale acesteia în spațiul național. O cercetare a fabulei (Fabuliști români), o lucrare intitulată Pasiunile și simțimintele
ATENEUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285488_a_286817]
-
și, de asemenea, versurile unor poeți minori, dar având toți, mai mult sau mai puțin, afinități cu orientarea simbolist-modernistă: Ion Amaru, N. Țintă, Agatha Grigorescu, G.D. Apostol, Mihail D. Stamate, I. Negură, Gh. Ionescu, Eugeniu Ștefănescu-Est, Ed. Sbiera. Deși privilegiază lirica, revista acordă suficient spațiu și prozei. În paginile ei apar pentru prima oară principalele scrieri în acest gen ale lui Bacovia: Nuvelă din trecut, Când cad frunzele, Târziu, În cafeu, În zadar, Dintr-un text comun, Ninsoare, Cântec târziu. Tot
ATENEUL CULTURAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285486_a_286815]
-
în schimb studiile de pedagogie, filosofie, estetică, istorie și istorie literară sunt bine reprezentate și au adesea o remarcabilă ținută academică. Printre colaboratorii revistei s-au numărat câțiva autori de prestigiu, ca Ion Pillat (Tradiție și modernism, Specificul românesc în lirica noastră modernă, Poezia pură la Eminescu), Tudor Vianu (eseul Artă și natură), istoricul literar D. Popovici și clasicistul D. M. Pippidi. Alți colaboratori: Ovidiu Papadima, Mircea Mancaș, Aug. Z. N. Pop, G. Ivașcu, Constantin-Stelian, M. Botez, M. Chirnoagă, Dionisie Petrovan
ATHENEUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285491_a_286820]
-
AUSONIA, publicație cu subtitlul „Caiete trimestriale de poezie italiană”, apărută mai întâi la Focșani, în 1932-1933, iar apoi la Cluj, în 1934, seria cuprinzând în total cinci numere. Redactor și traducător este Pimen Constantinescu. Destinate exclusiv publicării unor traduceri din lirica italiană, caietele conțin, fiecare în parte, o selecție din creația câte unui autor italian. Preferințele traducătorului se îndreaptă spre poeții decadenți și sentimentali de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Astfel, se publică Poeme conviviale
AURORA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285492_a_286821]
-
pe Ion Pillat pentru cultura sa, pentru atitudinea sa mereu seniorială și colegială, A. s-a simțit îndemnat a-i traduce o seamă de poezii (Gedichte, 1976), cu toate că versurile pillatiene nu au trezit întotdeauna în sufletul său o rezonanță puternică. Lirica lui Pillat i s-a părut că trădează mai degrabă o tendință estetizantă, traducătorul văzându-se nevoit în multe cazuri să se ferească de a ceda farmecului limbajului frumos. Dintre poeții unei generații mai tinere, A. s-a dedicat operei
AICHELBURG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285205_a_286534]
-
Weg”, 1970, 26 iunie; Walter Engel, Die Natur als Gleichnis. Gespräch mit Wolf Aichelburg, „Hermannstädter Zeitung”, 1971, 14 mai; Emmerich Reichrath, „Form ist das Humane an sich”. Gespräch mit Wolf Aichelburg, „Neuer Weg”, 1971, 15 mai; Veronica Porumbacu, Wolf Aichelburg. Lirică, dramă, proză, RL, 1972, 17; Mircea Ivănescu, Wolf Aichelburg, T, 1974, 6; Annemarie Schuller, Schöpferische Freude. Ein Gespräch mit dem Dichter W. Aichelburg, über seine übersetzerische Arbeit, „Neue Literatur”, 1979, 2; Dieter Roth, Mihai Eminescu deutsch. Kritischer Blick auf ein
AICHELBURG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285205_a_286534]
-
timpul, muncile aspre ale câmpiei sunt evocate ca acte rituale, esențiale și sacre. Tot progresiv, se conturează și imaginea tragică a sfârșitului lumii rurale tradiționale, cu gesturile ei simple, de rezonanță cosmică. Austru (1971) marchează un punct de cotitură, în lirica poetei făcându-și apariția angoasa și sentimentul singurătății; teroarea istoriei e trăită cu acuitate. Recitite azi, cărțile sale de după 1971, începând îndeosebi cu Umbră arsă (1980; Premiul Asociației Scriitorilor din București) și Epitaf (1981), apar de-a dreptul curajoase prin
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
de umanitarist), a lui Camil Petrescu, Camil Baltazar, Vladimir Streinu. „Simpatia” nu exclude și publicarea unor poeți vetuști, de „concepție”, ca D. Nanu sau A. Toma, sau a unui debutant ca Zaharia Stancu, mai înrudit cu ceea ce avea să fie lirica htonică, tradiționalistă, decât cu poezia simbolistă și intelectualistă. Până în 1925, A. l. și a. își precizase doar caracterul „mozaicat”, eclectic, recrutându-și colaboratorii oarecum la întâmplare, astfel că alături de „poporanistul” I. Agârbiceanu publică și „modernistul” F. Aderca. Nu avea o
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
și al lui Gheorghe Bolduma, țărani. A studiat, fără să o fi absolvit, la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău. A debutat editorial în 1961, cu placheta Patima izvorului, care cuprinde esența evoluției viitoare a lui B. Lirica lui, îndatorată modelelor folclorice, cultivă simbolistica rurală, într-un metaforism original. Balada și pastelul, specii predilecte, sunt dominate de puseuri elegiace. Plasticitatea și insolitul imaginilor sunt rodul unei imaginații uneori excesive și nesupravegheate, precum o demonstrează unele poezii din volumele
BOLDUMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285804_a_287133]
-
Antonescu) -, pot fi ușor depistate trei faze distincte în evoluția poeziei sale: între 1923 și 1925, idilică, metaforică; după 1925, tinzând spre conceptualizare, în urma contactului cu cenaclul lui Mihail Dragomirescu; în sfârșit, ultima fază, cea a efortului de sincronizare cu lirica modernă, în urma colaborării la „Abecedar” și „Gând românesc”, unde se făcea simțit pregnant suflul poeziei noi. În prefața la Soliloquii, Emil Giurgiuca, în stilul său specific, le caracterizează astfel: „Din faza solarelor crâmpeie de vară, pur și simplu metaforică, o
BOLDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
Din faza solarelor crâmpeie de vară, pur și simplu metaforică, o metaforă exterioară, plasticizantă, poezia lui, poposind un moment prin poetica conceptuală, a urcat la treapta de marmoră a stilului nou, zveltă și tristă ca o apă sublunară.” Sigur, în lirica de început se regăsesc toate stereotipiile verbale și imagistice specifice vârstei (aproape infantile), dar și climatului literar, matricelor formative ale anilor postbelici din Transilvania. Se practica atunci un neosămănătorism aproape agresiv, Lucian Blaga fiind (alături de câțiva, puțini) doar o excepție
BOLDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
trăirilor sufletești. Temele preferate sunt dragostea, considerată ideal de esență divină, starea de pace, de puritate, asociată sentimentului de comunicare cu natura. Poezia sa patriotică și cântecele de revoltă atestă influențe din Octavian Goga și Aron Cotruș, dar și din lirica lui Th. Körner, din care traduce mai multe poeme, după cum în romantismul baladelor istorice se regăsesc ecouri ale lecturilor din Uhland. Sonetul ocupă, ca formă de exprimare, un loc important în creația sa, unele compoziții de acest fel situându-se
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
lui Liviu Petrescu. De altfel, a și realizat, în colaborare cu Diana Adamek, un volum omagial Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu (1991), a îngrijit ediții din volume postume ale Ioanei Em. Petrescu etc. Debutează cu volumul Eminescu și lirica românească de azi (1990), carte ce poartă subtitlul Citatul eminescian în poezia contemporană și unde vorbește întâi de toate profesorul, prea puțin criticul literar. Multe dintre deschiderile speculative, dar și idiosincraziile Ioanei Em. Petrescu se regăsesc aici, ca și în
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
și poetică ale lui Caracostea, problema „formei interne” și relectura lui Humboldt, înțelesurile noțiunii de „expresivitate” în limba română, evoluția ideilor literare ale autorului, aportul acestuia la eminescologie, la teoria literară și folcloristică, problema criticii genetice ș.a. SCRIERI: Eminescu și lirica românească de azi, Cluj-Napoca, 1990; Trădarea cuvintelor, București, 1997; D. Caracostea, teoretician și critic literar, București, 1999; Histoires littéraires: littérature et idéologie dans l’histoire de la littérature roumaine, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu, Cluj-Napoca, 1991
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]