3,144 matches
-
sacerdotale: „Poezia pentru mine este o stare orfică a vieții și o stare sacerdotală a cuvântului”. O protoistorie fabuloasă, așezată sub semnul unor zeități antice, purtătoare de puritate și de har, îi populează încă de la debut lirica, aflată în prelungirea lirismului gândirist. Ortodoxie păgână e cartea unui poet trecut prin școala lui Blaga, Barbu și Arghezi. Un prim strat al poemelor este furnizat de o arhaitate frapantă, creștină și latină totodată, înveșmântată în armonii clasice, de o seducătoare solemnitate: „Străbunii mei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
-se cu noi filoane, cum ar fi militantismul și eticismul, care capătă străluminări incantatorii: „Adie voci de dincolo de noi/ Prin seara ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm hieratic, cu imagini de stampă și „vedenii” ale unui trecut neguros, dar eroic se filtrează în versuri cadențate cu duh balcanic: „Cu-a V-a Macedonica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
soare.// Prin truda ta trecând - când basm, când foc -/ Timpul te-a-mpodobit cu Putne și Posade,/ Cu alte biruinți din loc în loc,/ Și nu știu ce ascuns, și care arde...” (Închinare). Transcrierea fervorii se face cu scrupuloasă cenzură artistică, născând poeme de un lirism esențializat, ce amintesc de Blaga sau de Barbu prin geometrismul sever al rigorii formale, ilustrată atât de bine prin formula „modernismului tradiționalist”. Dincolo de orice influențe, registrul lui M. se rotunjește continuu sub presiunea unui suflu poetic de veritabilă intensitate a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
ca redactor la revistele „Irodalmi Almanach”, „Utunk”, „Dolgozó Nő”, „Napsugár”, colaborând și la „Igaz Szó”, „Korunk” ș.a. Reprezentant de frunte al poeziei scrise în limba maghiară din România și al literaturii pentru copii, este în același timp traducător consacrat al lirismului românesc contemporan. Transpune astfel în maghiară și publică mai multe volume din poezia lui Nicolae Labiș și Ioan Alexandru. Din poezia pentru copii a lui Tudor Arghezi K. realizează în anul 1970 o serie de traduceri în broșuri cu câte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
-ați de un Vlad/ Dus de mic la Țarigrad/ Să deprindă din Coran/ Suflet rău de otoman?” (Balada Vladului). Tonul și tematica se diversifică în următoarele plachete, În punctul de criză (1981) și Sonete euclidiene (1983), sobrietatea fiind nuanțată de lirism și melancolie. Deși se consideră „robul rațiunii”, V. practică și un discurs în care sensibilitatea pesimistă (bacoviană) străpunge abstractul haos barbian ( Remușcare, Debusolare, Chemări de toamnă, Melancolie). Țintind să fie poet al „adevărului crud” și al „ultimei crize”, pentru care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
hieratice - este învestită cu o nouă semnificație în lumina unui limbaj modern, intens metaforic, și a unei structuri poematice respirând din plin libertatea dobândită în urma revoluțiilor formale din literatura începutului de secol XX. Ca și în cazul altor scriitori moderni, lirismul este însoțit de o reflecție teoretică susținută asupra poeziei și a actului creator în special, până într-acolo încât atenția acordată nașterii poemului - „stare de grație” a spiritului creator - devine, alături de iubire, una dintre constantele întregii sale opere. Ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
a strâmbătății și a stricăciunii conțin însă și o doză de himeric. Mijesc în didahiile lui A.I. și muguri narativi, însă firul epic, subțiat și lăsat în umbră de spectacolul ideii și de mizanscena oratoriei, se fluidifică sub arcanele unui lirism alegoric, somptuos și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității, dar și un rafinament al simplității coexistă în perioadele încărcate cu tropi, amintind de arhitectonica arborescentă a barocului. Momentele de beatitudine a revelației, de apoteoză mistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
OLTENIA LITERARĂ, revista apărută la Craiova, anual, în 1956 și în 1958, editata de Uniunea Scriitorilor, Filiala Craiova. Rubrici: „Condeie tinere”, „Studii. Note critice”, „Traduceri”, „Epigrame”. Poezia promovată de O. l. este tributara ideologiei comuniste, fiind mai degrabă expresia unui lirism ocazional, în care se cultivă un fals entuziasm și se folosesc toate clișeele epocii. Publică versuri Marin Ancuțescu, C. Arnăutu, Petre Dragu, Ilie Tudor, Mihail Cruceanu, Emil Manu, Adrian Petringenaru. Proza, de factură realist-socialistă, este lipsită de valoare literară. Colaborează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288529_a_289858]
-
meditații lirice. Lirica din Ars amandi (1980) este una a fiorului erotic. Eul liric se întruchipează ca iederă care invadează ființa celuilalt, ca o dorință de lumină (metaforă obsedantă), uneori îngemănată cu suferința. În placheta De față cu desăvârșirea (1983), lirismul se naște din sentimente imaginate, dorințe vagi, dintr-un eros leneș și luminos, dar narcisist, de unde și conturarea inconsistentă a celuilalt. Ca și în cărțile precedente, chiar presentimentul evanescent al unei surpări afective e irizat de lumină. În Mihail Sadoveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
condițiile culturii de masă sub dictatură): voința de dominare, paralel cu supunerea eului criticului la un exercițiu perpetuu de autodesăvârșire întru captarea esențelor publice. Moralist, psiholog și filosof, C. nu a ajuns. În schimb, sociolog - da. Părăsind voluptățile autonarative și lirismul rafinat al reflecției morale, criticul literar de direcție și întâmpinare de la „Vatra” (foarte preocupat de istoria românilor în spațiul maghiarizării) se va orienta accentuat înspre sociologia literaturii, înglobând teorii estice și occidentale, de stânga și de dreapta. Cartea Serii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
de a reinventa sau destructura lumea, cu o denominare nudă (rar metaforică) - în fond sceptică față de cuvânt, pe care îl potențează printr-o rostire incantatorie -, vocea lirică relatează datul trăirii sau imaginării și îl suie pios în mit. Rezultă un lirism cu precădere elegiac al existenței, în care sunt „toate primite în voia lor lumească”, nu fără zvâcnetul conștiinței rănite de limitări, anxietate, nedumeriri. În prozodie predilect tradițională, cu o scenografie calofilă riscând desuetudinea („Geea se scufundă în mări, reapărând/ cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
1968, 43; Magda Ursache, „Roata”, CRC, 1968, 47; Dorin Tudoran, Un poet credincios prozodiei clasice, LCF, 1974, 43; Eugen Barbu, „În așternerea văilor”, LCF, 1975, 19; Al. Piru, Profil liric, RL, 1975, 34; Mincu, Poezie, 154-155; Calistrat Costin, Nicolae Oancea - lirism și luciditate, O, 1976, 17; Iorgulescu, Scriitori, 120-121; Piru, Ist. lit., 501; Lit. rom. cont., I, 680-682; Gabriela Omăt, Viața e o șansă, CNT, 1986, 14; Romul Munteanu, Despre stele, concret și eroare, FLC, 1986, 24; Adriana Iliescu, Poezia firescului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
să poésie îl y a une différence de degré. V. Mircea Vaida, Lucian Blaga. Afinități și izvoare, op. cît., p. 22-24 et 28 : " În genere, toți cei care s-au apropiat de creația teoretică a lui Blaga au sesizat prezenta lirismului care impregnează structura cugetării. " (" En général, tous ceux qui ont approfondi leș ouvrages théoriques de Blaga ont remarqué la présence du lyrisme qui envahit la structure de la pensée. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons.) 881 Romul Munteanu, " Préface ", în
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lui Puvis de Chavannes"58. Analizând aceste proiecte, dintre care numai Munca va fi realizat, istoricul de artă sesizează întrebuințarea civică a unui limbaj plastic simbolist, de la nudul feminin senzual, la alegoriile sensibilizate, de la gesticulația hieratică, la spiritul emblemelor, de la lirism, la spiritualism etc. Pictorul de origine română aplică principiile unei picturi murale impregnate simbolist ale maestrului francez. "Utilizarea tentelor pastel, respectând tonalitatea mai mult sau mai puțin gri a pietrei, absența profunzimii, subtituirea liniei modelului, toate aceste principii moștenite de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un temperament bolnăvicios, că operele lui au o tendință pesimistă, nesănătoasă, decadentă (s.n.). Cu toate acestea cunoaștem acest decadentism, suntem buni prieteni cu acest sentimentalism; este al nostru, al epocei noastre"76. Decadentismul este definit prin opoziție cu sentimentalismul și lirismul, pe care le evidențiază în pictura lui Burne-Jones, însă pentru pictorul român erijat în critic de artă ele iau parte la cadrul familiar al unei sensibilități tipice epocii, delimitându-și doar spațiul de rezonanță. Sunt decelabile aici și reziduurile unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la finele secolului XIX. El se regăsește și în dezideratul estetic destul de general al noii mișcări artistice, deziderat formulat de liderul ei "spiritual", Al. Bogdan-Pitești. Arta modernă a secesioniștilor împrumută astfel ceva din frumusețea artei populare, din fantezia basmului, din lirismul baladei, reproiectând în idealul estetizat al idilei civilizația și cultura țărănească. Nicolae Grigorescu, pictorul ales drept mentor al mișcării "scizioniste" românești care se va regrupa în societatea "Tinerimea Artistică", este artizanul talentat al idealizării vieții pastorale, al transpunerii universului țărănesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
evident că tendința de a depăși temele istorice sau religioase și a aborda pe cele sociale chiar și în această formă atât de discretă poate fi frânată atât de un public educat în spiritul falsei sobrietăți a academismului sau al lirismului dulceag, cât și de o critică ce își ascunde nepriceperea sub considerații ca cele potrivit cărora speranța trebuie să rămână o îndepărtată și intangibilă viziune"242. Din acest punct de vedere, remarcabilă este pictura lui Octavian Smigelschi, alcătuită și ea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adică din zona oarecum prozaică a operei. Dualismul figurii eminesciene este surprins și aici prin tensiunea dintre ură și iubire, dintre amărăciune și revoltă, dintre pesimism și abia deghizate utopii. Pe scurt, Petre Comarnescu dorește să dizloce din performanța intensității lirismului eminescian un trop al potențialului revoluționar al acestei figuri. Spre deosebire de marii romantici europeni, Adam Mitckiewicz, Sándor Petőfi, Lord Byron, Victor Hugo etc, Eminescu nu a luat parte și nici n-a fost măcar martor la marile frământări revoluționare din jurul anului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau ca vocație artistică și nu ca loisir. Feminizarea lecturii nu merge până la o feminizare a culturii, ci se păstrează în cadrul tematic al unor preocupări domestic-burgheze, dar și a marcării unei sensibilități particulare, a unei aure feminine de un discret lirism. Reveria, capelă particulară, își are propriul cult, un cult al eu-lui sensibil. Ion Theodorescu-Sion utilizează în acest context de sensibilitate figura poetului latin Ovidius, exilat la Tomis, într-un tablou cu titlul Ovidiu în exil (1915). Pictorul subliniază atitudinea melancolic-reflexivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
această situație, pe filiera sinonimică, criticul aproape suprapune realismul, clasicismului și secesionismul, decadentismului. Arta portretului se deschide către o nouă abordare, potrivită edificării unei noi sensibilități, care se orientează către interiorizare, către o pozare mai accentuată a afectelor, către un lirism al compoziției, ceea ce, cu o cuprindere mai largă decât cea a portretisticii, Grubcy numește "pittura di emozioni" (pictura emoțiilor)385. În opinia Ruxandrei Dreptu, care semnează o monografie Octav Băncilă, "o constantă a lecției de pictură pe care românii au
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cât despre instrumentele muzicale, Hans Hofstätter consideră chiar că "o trăsătură la fel de evidentă în imaginile simboliste este reprezentarea frecventă de instrumente muzicale"390. Lirele (ca simbol al poeziei) abundă în pictura simbolist-decadentă, în special în relație cu Orfeu, ilustrativ pentru lirismul care se degajă din pictura și literatura decadentă sau simbolistă. Orfeu, fiul muzei poeziei și al elocinței, Caliope, și al lui Eagru, regele Traciei, devine una dintre figurile esențiale ale simbolismului, incarnând poezia desăvârșită, instrument civilizator care operează metamorfoza estetic-alchimică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de către Menade. Tema obsesivă a lui diminutio capitis atât de prezentă în spectrul sensbilității decadente încât Jean de Palacio face din ea un "mit privilegiat" (mythe privilégié)"391 este recuperată în pictura simbolistă. O serie de acte crude prezidează acest lirism, pierderea lui Euridike și moartea lui Orfeu, fie în varianta în care acesta neconsolat de pierderea femeii iubite se sinucide, fie în aceea în care este ucis de menade. Legat de pierderea lui Euridike avem pictura lui Charles de Soucy
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
octombrie 1912, și desemnând pictori precum Marcel Duchamp, Francis Picabia, Robert Delaunay și Fernand Leger, dar fără a face referire la cel mai important membru al mișcării, Frantisek Kupka. Acești artiști căutau o altă modalitate de expresie pentru relația dintre lirism și culoare, dintre abstracție și muzică. Tema pătrunde și în pictura română de factură simbolistă pe diverse portative simbolice, de la reprezentarea lui Orfeu ca personaj tragic, expresie a maximei investiri artistice la Kimon Loghi, la reprezentarea poetului simbolist ca artist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din Observatorul, D. Karnabatt răspundea unor obiecții incisive cu privire la pânzele lui Kimon Loghi, obiecții pe care criticul le califica drept inconsecvente. Criticul, la rândul lui un poet simbolist, sesiza dubla natură a lui Loghi, de pictor-poet și felul în care "lirismul" se conjugă cu misterul pe care-l coregrafiază pânzele sale. Karnabatt îl disocia de naturalism, evidențiind fascinul pe care-l întreține jocul imaginației în picturile sale. Dimensiunea poetică a picturii sale releva caracterul ei simbolist, redat de o stilistică particulară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
încadrarea sa pe o anumită direcție în pictură, direcție pentru care "fantazia" devenea o caracteristică simbolistă precum la Mihail Vrubel sau Boris Musatov, din cadrul grupării simboliste Mir Iskusstva. Invocarea poeziei ca trăsătură negativă în cazul lui Loghi trimite la un lirism convențional, facil, al picturilor sale, care își va găsi corespondentul în poezia romanțelor minulesciene, unde poetul, ca și pictorul, supralicitează retorica sentimentală, cu recuzita de teme, motive și obiecte poetice inventariate. În acest caz, specularea cromatismului, care nu dobândește o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]