3,184 matches
-
Isus Cristos înconjurat de copii. Pe aici se intră într-o antecameră. În partea de vest a bisericii se află galeria corului, unde este amplasată orga. Pe vitralii se află înscrise numele donatorului și a arhitectului, precum și anul 1912. Aranjamentul liturgic din altar este format dintr-o masă pe care se află o cruce albă, o strană din lemn în stil neogotic și un pupitru. Printre obiectele liturgice aflate în biserică sunt de menționat două clopote din bronz (turnate în 1557
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
vitralii se află înscrise numele donatorului și a arhitectului, precum și anul 1912. Aranjamentul liturgic din altar este format dintr-o masă pe care se află o cruce albă, o strană din lemn în stil neogotic și un pupitru. Printre obiectele liturgice aflate în biserică sunt de menționat două clopote din bronz (turnate în 1557 și respectiv 1642) și o cristelniță de bronz.
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
rămași l-au urmat cu barca, trăgând mrejele, care s-au dovedit pline cu 153 de pești mari. Iisus a gătit și a mâncat o parte din pești împreună cu ucenicii. Acest pasaj a fost în mod tradițional unul dintre lecturile liturgice de după Paști, iar predicile au fost realizate de Augustin de Hipona și Ioan Gură de Aur , printre alții. Precizia numărului de 153 de pești a fost mult timp analizată și diferiți scriitori au susținut că numărul 153 are unele semnificații
Pescuirea minunată () [Corola-website/Science/324187_a_325516]
-
istorice. Comuna Pestișu Mic păstrează trei edificii ecleziastice de lemn; din nepăsarea obștilor sătești și a autoritaților abilitate, două dintre acestea, din păcate, s-au prăbușit. Situat pe o culme învecinată, satul Ciulpăz din comuna Pestișu Mic a fost deservit liturgic până în urmă cu peste trei decenii, de o bisericuță de lemn, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”; dezafectată cultului în anul 1977, aceasta se prezintă astăzi ca o jalnică ruină. Bolta edificiului s-a prabușit în 1996; în anul 2007 a
Biserica de lemn din Ciulpăz () [Corola-website/Science/326656_a_327985]
-
Pio este unul din cei doi sfinți care au fost preoți și au trăit după Al Doilea Conciliu al Vaticanului (1962); celălalt fiind Sfanțul Josemaría Escrivá. Ambii preoți au avut permisiunea Papei să țină fără să țină seama de reformele liturgice impuse de Conciliu. Pe 1 iulie 2004, Papa Ioan Paul al II-lea consacră din Sân Giovanni Rotondo memoriei sfanțului Padre Pio. O statuie a lui Padre Pio din Messina, Sicilia atrage atenția în 2002 când s-a constatat că
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
Olariu corul Operei Naționale București a participat și la nenumărate concerte aniversare, gale și promenade, înregistrări la Radio și Electrecord, și filmări la TVR. A compus și prelucrat colinde și piese corale reunite într-o culegere intitulată „Colinde și coruri liturgice”. Culegerea apărută la București în ediție limitată în 2008 și 2010 cuprinde piese care au fost interpretate în concerte timișorene ale corului „Ion Românu” condus de maestrul Diodor Nicoară, dirijor al Filarmonicii Banatul, în „Festivalul internațional muzical Bemus” de la Belgrad
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
Coralul (latină: "cantus choralis") este, în biserica protestantă, un cântec religios pe mai multe voci. Melodiile, simple și cu ritm constant, sunt cântate de enoriași în unison în timpul slujbelor religioase, deseori acompaniate de orgă. Inițial era numele melodiilor liturgice cântate de corul bisericii, dar după Reforma Protestantă, enoriașii participă și ei la cântat. Un „preludiu coral” este o compoziție pentru orgă bazată pe un coral. Compozitori de preludii corale au fost printre alții Dietrich Buxtehude, Johan Sebastian Bach și
Coral (compoziție muzicală) () [Corola-website/Science/325712_a_327041]
-
însuși papa Silvestru al II-lea, în semn de recunoștință, iar Ștefan s-a încoronat cu această coroană. Această legendă se bazează pe scrierile episcopului Hartvik (sec. XI) despre sfântul rege. Scrierile lui Hartvik apar deja în breviarele și cărțile liturgice folosite în regatul maghiar chiar din anii 1200, legenda devenind cunoscută în întreaga lume creștină de atunci.
Coroana Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/325771_a_327100]
-
Bodine, 1975, Jespersen 1992). Desigur, în societățile moderne asemenea practici nu mai există, dar există alte tabuuri restrictive cum ar fi folosirea limbajului obscen de căte femei, sau de către bărbați în prezența femeilor. Femeilor le este încă interzisă practicarea oratoriei liturgice în multe religii contemporane. Tăcerea nu înseamnă exclusiv lipsa accesului la aceste tipuri de discurs, ea poate fi determinată de autocenzura pe care și-o impun femeile de teama de a nu fi ridiculizate sau ignorate. În aceste condiții culturale
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
cei din nord, ca și a legilor și religiei identice. O fîție de teritoriu care presta supunere fie Romei fie Ravennei separa ducatul de Benevento de regii de la Pavia. Autonomia culturală a urmat și ea în mod natural: un ritual liturgic distinct, promovat de biserica din Benevento, care va fi înlocuit abia în secolul al XI-lea de către cel gregorian. O scrie beneventină unică s-a dezvoltat pentru scrierea latinei. Scriind în secolul al VIII-lea, istoricul Paul Diaconul a sosit
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
al 12-lea codexul original al lui Arhimede a fost dezlegat, răzuit și spălat, împreună cu alte șase manuscrise pe pergament, incluzând și una din lucrările lui Hypereides. Apoi aceste pergamente au fost îndote pe jumătate și refolosite pentru un text liturgic creștin de 177 de pagini, astfel încât o foaie veche a fost împărțită în două foi noi de carte liturgică. Răzuirea nu a fost completă, iar manuscrisul lui Arhimede poate fi citit acum după lucrările științifice și academice din 1998-2008, obținute
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
pergament, incluzând și una din lucrările lui Hypereides. Apoi aceste pergamente au fost îndote pe jumătate și refolosite pentru un text liturgic creștin de 177 de pagini, astfel încât o foaie veche a fost împărțită în două foi noi de carte liturgică. Răzuirea nu a fost completă, iar manuscrisul lui Arhimede poate fi citit acum după lucrările științifice și academice din 1998-2008, obținute prin procesarea imaginilor manuscrisului cu raze ultraviolete, infraroșii, vizibile și raze-X. În 1906 manuscrisul a fost sumar inspectat de
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
ortodoxiei . Diferitele dezvoltări istorice ale Imperiului Oriental (bizantin) și-ale celui Occidental (romano-barbar), cu trecerea timpului, au accelerat un proces de diferențiere tot mai mare între cele două comunități creștine. Aceste diferențieri atingeau atât aspecte doctrinare, cât mai ales formule liturgice și criterii disciplinare interne. O atare tensiune se manifestase deja în criza iconoclastă din secolul al VIII-lea, provocată de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea așa-ziselor „sectoare ale creștinismului bizantin” (iconoclasmul), și apoi în schisma verificată între papa
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
a celor două Bisericii: Roma și Bizanț. Din acest moment creștinismul bizantin (cunoscut cu numele de ortodox) se va dezvolta accentuând caracterul său organizatoric conciliar și „autocefal” (autonomia deplină a fiecărei Biserici naționale, etnice), însă într-un cadru doctrinar și liturgic comun (de exemplu: Biserica ortodoxă rusă, etc). Începând din secolul al XVI-lea, diviziunile creștinismului occidental s-au încrucișat cu confruntările politico-militare între statele naționale și imperiu, dând, astfel, o conotație aparte întregii istorii europene: „războaielor religioase” sau „Războiul de
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
din anul universitar 1968/1969 studiind și pedagogia și psihologia) la Innsbruck și Paris (la Institutul Catolic, în anul universitar 1967/1968). După finalizarea studiilor universitare (1970) a lucrat mai întâi până în 1972 ca asistent universitar la Institutul de Studii Liturgice, după care a devenit consilier pentru educația adulților în aparatul guvernului landului Vorarlberg. A intrat în ordinul iezuiților în 1976 la vârsta de 30 de ani, la 32 de ani intrând prin hirotonisire în rândul preoților. În calitate de capelan al unei
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
fiecare religie. Forma și funcția așezămintelor religioase a variat de-a lungul istoriei, pe măsura evoluției religiilor dar și evoluției arhitecturii. O clădire dedicată scopurilor religioase, cuprinde pe lângă elementele constructive comune (acoperiș, pereți, pardoseli, finisaje), și elemente constructive cu rol liturgic. Configurația spațială a clădirilor și designul arhitectural deservesc acelorași scopuri principale - liturgice. Astfel: Multe dintre lăcașurile de cult cuprind memoriale (adesea opere de artă importante) - dispuse în cadrul interioarelor. Acestea onorează sau comemorează membri ai congregației căzuți în războaie, pe unii
Lăcaș de cult () [Corola-website/Science/328267_a_329596]
-
istoriei, pe măsura evoluției religiilor dar și evoluției arhitecturii. O clădire dedicată scopurilor religioase, cuprinde pe lângă elementele constructive comune (acoperiș, pereți, pardoseli, finisaje), și elemente constructive cu rol liturgic. Configurația spațială a clădirilor și designul arhitectural deservesc acelorași scopuri principale - liturgice. Astfel: Multe dintre lăcașurile de cult cuprind memoriale (adesea opere de artă importante) - dispuse în cadrul interioarelor. Acestea onorează sau comemorează membri ai congregației căzuți în războaie, pe unii reprezentanți de marcă sau lideri religioși.
Lăcaș de cult () [Corola-website/Science/328267_a_329596]
-
înființat Institutul pentru Studii Benedictine pentru a servi la studierea și cercetarea Regulilor Sf. Benedict. Directorul institutului este Dr. Michaela Puzicha OSB. Prin eforturile preotului Adalbero Raffelsberger, Mănăstirea Sf. Petru a fost una dintre cele mai vechi institute de renaștere liturgică din Austria. În 2001 Institutul Liturgic al Conferinței Episcopilor Austrieci a fost atașat la acesta. "St. Peter Stiftskeller" a fost menționat pentru prima dată într-un act emis în 803 de Alcuin din York, un savant englez însoțitor al împăratului
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
a servi la studierea și cercetarea Regulilor Sf. Benedict. Directorul institutului este Dr. Michaela Puzicha OSB. Prin eforturile preotului Adalbero Raffelsberger, Mănăstirea Sf. Petru a fost una dintre cele mai vechi institute de renaștere liturgică din Austria. În 2001 Institutul Liturgic al Conferinței Episcopilor Austrieci a fost atașat la acesta. "St. Peter Stiftskeller" a fost menționat pentru prima dată într-un act emis în 803 de Alcuin din York, un savant englez însoțitor al împăratului Carol cel Mare; el se pretinde
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
mâine), și Mazalot (Zodii) care fusese la origine interpretat de Reuven Erez la Festivalul cântecului în stilul comunităților evreiești orientale. Albumul cuprindea și cântece în graiul evreilor iemeniți, pe text de poetul și rabinul Shalom Shabazi și cântece pe texte liturgice tradiționale și cu muzica compusă de el însuși și de Medina. Mai târziu Uri Shevah s-a apropiat de ultraortodoxia iudaică, și a adoptat un stil de viață religios, micșorându-și activitatea muzicală. De atunci a mai înregistrat albumele Odhá
Uri Shevah () [Corola-website/Science/327669_a_328998]
-
slujba căreia s-a pus și capelanul reformat Ștefan Istvánházi, pare să fi repurtat unele succese și în satul Ostrov, de vreme ce nemeșimea protestantizată s-a organizat sub forma unei filii a parohiei maghiare din Râu de Mori; o dublă uzitare liturgică, ortodoxă și calvină, nu este, așadar, exclusă. După 1701, potrivit datelor cuprinse în tabelele comisiilor de catagrafiere din anii 1733 și 1750, lăcașul a fost preluat de uniți, rămânând în această situație până la izbucnirea cunoscutei mișcări de redeșteptare religioasă (1759-1761
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
monoteismele cunoscute. Din educația lor religioasă anterioară, ei au reținut amintirea unui alt ideal ca o nostalgie a perfecțiunii și a ascensiunii duhovnicești. Aceste minți mai rafinate nu au întârziat să se simtă strâmtorate în interiorul unui dogmatism rigid, fără strălucire liturgică; o religie a războinicilor și păstorilor, potrivită societăților patriarhale a Arabiei prehegiriene. Formalismul exterior al shari’ei, legislația minuțios elaborată de școlile ortodoxe nu ținea seama în nici un fel de sensibilitatea și blândețea duhovnicească pe care Coranul le lăudase la
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
biserica din Dobreni, sunt singurele ctitorii ale lui Matei Basarab din care lipsește tabloul votiv al domnitorului-ctitor și al soției sale. Pictura inițială a inclus acest tablou, care a fost înlocuit în prima parte a secolului XVIII cu o scenă liturgică, de către călugării greci care au preluat mănăstirea printr-un hrisov de închinare fraudulos emis de domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat. În încercarea de a-și justifica raptul și profitând de lipsa hrisoavelor originale ale mănăstirii furate de tătari la 1659, aceștia
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
mai importantă personalitate muzicală a orașului atât pentru muzica sacră și seculară cât și ca pedagog pentru elevii săi. Și-a început mandatul la Leipzig compunând o cantată de biserică pentru fiecare zi de duminică și pentru sărbătorile din anul liturgic, ce au avut ca rezultat cicluri anuale de cantate, aproximativ 200 dintre acestea existând și astăzi. Bach a compus și lucrări la scară mare precum "Patimile după Ioan", "Patimile după Matei", "Oratoriul de Crăciun" și "Misa în Si minor". Inovațiile
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
ani după marea revoltă. Rashi, în comentariul său la Talmudul babilonean (Zevahim 110,2) tălmăcește:"Yodfaah - din Yodfat". La Yodfat s-a stabilit o familie de cohanim numită Miyamin, a cărei ședere în localitate este pomenită în mai multe poezii liturgice - piutim - din epoca bizantină (În versiunile târzii ale acestora numele Yodfat s-a alterat în Yorafat sau Yorfat, iar geograful Yehossef Schwartz (1804-1865) amintește ca sunt printre locuitorii Galileei care denumesc locul „Yorfat” cu r in locul lui d) Ulterior
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]