3,209 matches
-
și melodiile teatrale”; - cântecul polifonic și instrumental sub formă de motet este acceptat, cu condiția de a convinge adunarea liturgică și de a fi proporționat în baza actului de cult; - textele motetelor trebuiau să fie luate din Scriptură, din tradiția liturgică și din operele Sfinților Părinți ai bisericii, inclusiv Sf. Toma de Aquino, pentru textele euharistice; - muzica trebuia să fie adecvată textului și să corespundă momentului ritual și nu invers, cum se întâmpla în teatru: „Melodiile din teatru sunt astfel compuse
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
artei înțeleasă ca o „autocelebrare”. Sunt rezultatul unei religiozități bazate mai mult pe emoția artistică decât pe adevărata spiritualitate. Chiar dacă operele fac parte dintre capodoperele producției romantice și au o înaltă valoare estetică și umană, sunt aproape în totalitate a-liturgice, fie datorită dimensiunii lor, fie datorită motivului ce a stat la baza inspirației, acesta tinzând, de obicei, spre grandios, celebrativ, eroic sau angoasă. Textul sacru, deseori, constituie exterioritatea prin care compozitorul, sub forma materialului sonor, își exprimă propria interioritate și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
grandios, celebrativ, eroic sau angoasă. Textul sacru, deseori, constituie exterioritatea prin care compozitorul, sub forma materialului sonor, își exprimă propria interioritate și subiectivitate. Compozițiile romantice sunt monumente poetice-literare-muzicale fascinante, dar nu se pretează la momentele rituale ale unei adevărate celebrări liturgice. Acest lucru nu a însemnat că epoca romantică a rămas străină de căutarea unui ideal și a unei reforme a muzicii sacre. Ea s-a manifestat în două direcții: prima și-a îndreptat privirea spre viitor, stimulând compozitorii să caute
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
spre viitor, nu a favorizat drumul muzicii sacre, trebuie recunoscut faptul că ea a îmbogățit, oricum, limbajul muzical și modalitățile expresive. Limbajul muzical romantic a dat expresie tuturor sentimentelor din inima omului, deci și dimensiunii religioase. În acest sens, muzica liturgică de astăzi poate să se îmbogățească cu tot produsul artistic ce a fost elaborat în acea perioadă, bogată în pasiuni sincere și autentice, dar și plină de contradicții. 6.1 Mișcarea ceciliană În contextul muzical romantic, a luat naștere o
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a cunoscut o largă răspândire și a interesat întreaga Europă catolică, reușind să influențeze și muzicieni care nu se recunoșteau în mod direct în ideologia și sensibilitatea mișcării. Activitatea acestei mișcări, care în acțiunea sa reformatoare își propunea și reeducarea liturgică a clerului și a credincioșilor, coincide cu acțiunea Mișcării liturgice de factură romantică, ce și-a găsit în Gueranger, superiorul abației de Solesmes, în Sailer, episcopul de Ratisbona și în Newman, din Anglia, exponenții ei cei mai prestigioși. Trăsăturile Mișcării
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
catolică, reușind să influențeze și muzicieni care nu se recunoșteau în mod direct în ideologia și sensibilitatea mișcării. Activitatea acestei mișcări, care în acțiunea sa reformatoare își propunea și reeducarea liturgică a clerului și a credincioșilor, coincide cu acțiunea Mișcării liturgice de factură romantică, ce și-a găsit în Gueranger, superiorul abației de Solesmes, în Sailer, episcopul de Ratisbona și în Newman, din Anglia, exponenții ei cei mai prestigioși. Trăsăturile Mișcării liturgice erau: recunoașterea tradiției și menținerea legăturii cu aceasta, reîntoarcerea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a clerului și a credincioșilor, coincide cu acțiunea Mișcării liturgice de factură romantică, ce și-a găsit în Gueranger, superiorul abației de Solesmes, în Sailer, episcopul de Ratisbona și în Newman, din Anglia, exponenții ei cei mai prestigioși. Trăsăturile Mișcării liturgice erau: recunoașterea tradiției și menținerea legăturii cu aceasta, reîntoarcerea la izvoarele credinței, adică la Sfânta Scriptură, interpretată în sensul tradițional al teologiei Sfinților Părinți, și fidelitatea absolută față de magisteriul bisericii. Nu este greu de recunoscut că cecilianismul a fost influențat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
solemne, participă la scopul general al acesteia, care este gloria lui Dumnezeu, sanctificarea și edificarea credincioșilor. Ea contribuie la mărirea cadrului și a splendorii ceremoniilor ecleziastice și, așa cum datoria sa principală este de a ornamenta cu o melodie adecvată textul liturgic care este propus înțelegerii credincioșilor, tot astfel scopul ei principal este acela de a adăuga o mai mare eficacitate textului însuși, în așa fel încât credincioșii, prin intermediul ei, să fie mai ușor ajutați la devoțiune și să fie mai bine
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
expuse „se întâlnesc în cel mai înalt grad în cântul gregorian, cântul propriu al Bisericii romane, singurul cântec pe care l-a moștenit de la strămoși și pe care l-a păstrat cu fidelitate de-a lungul secolelor în codicele sale liturgice și pe care îl propune credincioșilor ... și pe care, din fericire, studiile cele mai recente l-au restituit în integritatea și puritatea sa. Din aceste motive, cântul gregorian a fost dintotdeauna considerat ca fiind modelul suprem al muzicii sacre, putându
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în integritatea și puritatea sa. Din aceste motive, cântul gregorian a fost dintotdeauna considerat ca fiind modelul suprem al muzicii sacre, putându-se stabili, pe bună dreptate, următoarea lege generală: o compoziție bisericească este cu atât mai sacră și mai liturgică, cu cât, în dezvoltare, în inspirație și în gust, se apropie mai mult de melodia gregoriană, și este cu atât mai puțin demnă de lăcașul de cult, cu cât se îndepărtează mai mult de modelul suprem. Vechiul cânt gregorian tradițional
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și în polifonia clasică, în special a Școlii Romane, care, în secolul al XVI-lea, a obținut maximul perfecțiunii sale, prin opera lui Pier Luigi da Palestrina, și a continuat apoi să producă și alte compoziții de o excelentă valoare liturgică și muzicală. Polifonia clasică se apropie destul de bine de supremul model al oricărei muzici sacre, care este cântul gregorian, și, pentru acest motiv, merită să fie primită, împreună cu cântul gregorian, în funcțiunile cele mai solemne ale Bisericii, precum sunt cele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în seminarii și celelalte institute ecleziastice, unde mijloacele necesare, de obicei, nu lipsesc”. Documentul ia în considerație orice moment al celebrării: „Nu este permis, din cauza cântecului sau a sunetului, ca preotul să aștepte la altar mai mult decât necesită ceremonia liturgică (...). În general, este de condamnat, ca un abuz grav, dacă în funcțiunile religioase liturgia apare ca secundară și în serviciul muzicii; muzica este doar o parte din liturgie, în serviciul căreia ea se află”. Pentru realizarea acestor obiective sunt necesare
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ci să fie accesibile și corurilor mai mici și să favorizeze participarea activă a întregii adunări a credincioșilor”. Textele destinate cântului sacru vor fi conforme cu doctrina catolică și vor fi luate de preferință din Sfânta Scriptură și din izvoarele liturgice. Conciliul Vatican al II-lea a indicat doar directivele generale, urmând ca acestea să fie explicitate ulterior, într-un alt document mai amănunțit. De fapt, după o lungă dezbatere, animată de tendințe diferite și polemice, în anul 1967, s-a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sinagoga ebraică, chiar dacă nu sunt excluse influențe din lumea muzicală greacă sau romană. Odată cu libertatea de exprimare religioasă (313, Edictul de la Milano) și construirea lăcașurilor de cult, al căror spațiu arhitectonic permitea rezonanțe sonore inedite, se dezvoltă și primele forme liturgice muzicale care vor alcătui repertoriul Bisericii Catolice, așa-numitul cânt gregorian. Inițial, fiind unicul cânt admis de autoritățile bisericești, compozitorii au fost încorsetați de regulile impuse de către magisteriul bisericesc. Însă flacăra artistică nu poate fi stinsă niciodată. Dornici de a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
parte integrantă a liturgiei solemne. Biserica recunoaște în continuare cântul gregorian ca fiind propriu liturgiei romane, însă fără a exclude câtuși de puțin din celebrarea slujbelor divine celelalte genuri de muzică sacră, cu condiția să fie conforme cu spiritul acțiunii liturgice și să corespundă formelor de artă adevărată.
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
înainte, el nu mai produsese istorie, nici forme de gîndire care să aibă curs pe piața de idei a modernității. Ortodoxia se definea pe sine și era catalogată de ceilalți ca o confesiune care, prea absorbită de verticala contemplativă și liturgică, rămăsese inertă față de istorie, prea obedientă față de puterea politică, lipsită de dinamică temporală. Această specializare, devenită clișeu distincție atotjustificativă pentru tradiționaliștii autohtoni, carență infantilizantă pentru occidentali , făcea din Europa de Est un teritoriu de europenitate incertă, problematică. De atunci încoace, studiile religioase
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
om în elanul Duhului. Cînd schițează, de pildă, suita tematică a celor șapte Concilii ecumenice, părintele Scrima o înfățișează ca pe o înaintare în misterul Treimii, ca desfășurare doctrinară a noutății infinite, deja dată în revelația christică. Cînd interpretează ciclurile liturgice bizantine, el le înfățișează ca urcușuri ale omului pe cale de a fi deificat în realitatea împărăției, în misterul Zilei a Opta. Cînd expune temele isihasmului, el insistă pe experiența spirituală, dătătoare de cunoaștere noetică, teologală din care poate decurge formularea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
vocalizare. Abia ulterior, în Evul Mediu Timpuriu, tradiția ebraică a „vocalizat” textele consonantice biblice, dar ea - din venerație sacră - se abține să noteze pronunțarea numelui divin Yhwh, astfel că au așezat pe cele patru consoane (Yhwh) vocalele pronunțate în citirea liturgică sau în rugăciune, adică expresia ’Adōnăy (litt. „Domnul meu”), sau haššem (lit. „numele”; căruia îi corespunde aramaicul šemă’). Nici traducerile în limba greacă nu sunt de mare ajutor pentru că ele, în loc să redea pronunția numelui Yhwh în greacă, au tradus acest
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ale divinității de simplele imagini, pentru că numai primele beneficiază de un adevărat cult prin acte de venerație: din punct de vedere ritual ele erau spălate, îmbrăcate, hrănite, adorate, așezate în încăperile sanctuarului; le era asigurat un personal calificat pentru desfășurarea liturgică și erau purtate ritual în procesiune. Prin urmare, credincioșii considerau că aceste imagini erau manifestarea directă a divinității. Departe de a fi lipsite de vitalitate, reprezentările divine dețineau puterea de binecuvântare și ocrotire a zeului pe care îl înfățișau și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
originară, la una derivată din istoria sfântă: textele biblice care descriu obișnuința de a locui în corturi asociază acest rit cu amintirea ocrotirii divine din timpul exodului (Lev 23,39-43; cf. Neh 8,13 ș.u.). Alte festivități în calendarul liturgic ebraic, precum purîm sau ḥannukkâ, nu se încadrează în limitele cronologice ale acestui studiu și, deci, nu le vom trata aici. Probabil, vor fi existat ulterioare împrejurări publice pentru desfășurarea sacrificiilor, dar nu avem multe informații directe cu privire la ele în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
partide, unul elen, iar altul deja național. În ceea ce-l privește, clerul l-a ales pe cel de-al doilea. Apropiindu-se mai întîi de ortodoxia rusă pentru a juca o festă patriarhului grec din Constantinopol, clerul românesc abandon-nează slavona liturgică urmînd să celebreze cultul în românește în Moldova și în Valahia. Acest mecanism prin care bisericile ortodoxe oferă aparatul și competențele ce permit crearea bazelor culturale ale expansiunii ulterioare a micronaționalismelor situate în cîmpul inteferențelor rivale austro-ruse-turce, este capital. Dar
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
al liceului, filiera vocațională, profilul teologic, cultul ortodox, specializarea ghid turism religios ┌─────────────────────────────────┬─────────────────────┬─────────────────────┐ │ Aria curriculară/Disciplina Clasa a IX-a În clasele a IX-a și a X-a, ora de Religie din TC se alocă pentru studierea unei discipline teologice (Liturgică). TC = trunchi comun; CD = curriculum diferențiat; CDȘ = curriculum la decizia școlii Plan-cadru de învățământ pentru ciclul superior al liceului, filiera vocațională, profilul teologic, cultul ortodox, specializarea ghid turism religios ┌─────────────────────────────────┬─────────────────────┬─────────────────────┐ │ Aria curriculară/Disciplina Clasa a XI-a În clasele a XI
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230429_a_231758]
-
o abordare interdisciplinară a problemelor care apar În timpul procesului didactic. OBIECTIVELE PROIECTULUI 1. respectarea sărbătorilor creștin-ortodoxe, a datinilor și obiceiurilor naționale; 2. formarea conduitei participative la viața comunității, cultivarea toleranței Între semenii de toate vârstele; 3. implicarea copiilor În viața liturgică și filantropică a Bisericii; 4. implicarea responsabilă În acțiuni de Întrajutorare a semenilor aflați În dificultate; 5. conștientizarea tinerilor asupra drepturilor și Îndatoririlor pe care aceștia le au față de Biserică, școală și comunitate. Profesorul de religie are inițiative educative, culturale
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Cristina Popa () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92324]
-
Tel-Aviv, 1966, la lema GOD, Names of (col. 765) adaugă, la numele despre care am vorbit, numele date de rabini: Ha-Maqom („locul” prezenței divine Šekinah), Ha-Qadoš Barukh Hu („Cel Sfânt, fie binecuvântat”), Ha-Gevurah („Tăria”), precum și alte nume prezente în texte liturgice, ca Ha-Rahaman („Cel Îndurător”). • Dictionnaire critique de Théologie sous la direction de Jean-Yves Lacoste, PUF, 1998. Cum e și firesc, un astfel de dicționar tratează mult mai substanțial „atributele divine” decât „numele”. La lema NOM, după o introducere ce oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
inteligibilității (funcția informativa a limbii) și mai ales în scopul realizării impactului pe care trebuie să-l aibă mesajul (funcția expresiva și cea imperativa)59. 3. Prioritatea limbii auzite asupra celei scrise, având în vedere că Biblia este adesea folosită liturgic sau citită unor grupuri. Autorii insistă pentru dezambiguizarea unor cuvinte cum ar fi „Duhul”, adăugându-se calificativul „Sfânt”, deoarece majuscula nu se poate reda la citire, sau parafrazând altele ce pot fi confundate cu omofonele lor. Formă numelor proprii trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]