4,594 matches
-
fiind ales dintr-o circumscripție electorală, prin sistemul de vot uninominal . Camera Lorzilor are 724 de membri, din rândurile aristocrației britanice și ale clerului. Miniștrii Guvernului sunt aleși prin convenție dintre membrii Camerei Comunelor, deși unii provin și din Camera Lorzilor. Miniștrii sunt învestiți cu putere executivă, dar și legislativă. Primul-ministru este, în general, șeful partidului cu cei mai mulți reprezentanți în Camera Comunelor. Actualul Prim-ministru este Theresa May, șeful Partidului Conservator, în funcție din 11 iulie 2016 . Regatul Unit are un
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
mai cunoscut scriitor al lumii. Alți autori prestigioși au fost surorile Brontë (Charlotte, Emily și Anne), Jane Austen, J. K. Rowling, Agatha Christie,Roald Dahl, J. R. R. Tolkien și Charles Dickens. Poeți importanți sunt George Gordon Byron, Robert Burns, Lord Tennyson, Thomas Hardy, William Blake sau Dylan Thomas. Din Regatul Unit au provenit compozitorii William Byrd, John Taverner, Thomas Tallis și Henry Purcell, din secolele XVI-XVII, iar mai recent, Sir Edward Elgar, Sir Arthur Sullivan, Ralph Vaughan Williams sau Benjamin
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
din trei direcții: de la Roma în sud, și respectiv Scoția și Irlanda în nord și vest. Aceste regate anglo-saxone tindeau să se unească prin război. Încă de pe timpul lui Ethelbert din Kent, un rege nu putea fi recunoscut ca Bertwalda (“Lord of Britain”). În general, titlul a revenit regilor din Northumbria, în secolul al VII-lea; în secolul al VIII-lea, celor din Mercia; în secolul al IX-lea, lui Egbert a Wessex-ului, care în 825 a învins pe Merciani în
Anglia () [Corola-website/Science/296827_a_298156]
-
m, este cel mai înalt punct de pe insulă. Conform unei vechi legende, de pe acest vârf se pot vedea șase regate: Mann, Scoția, Anglia, Irlanda, Țara Galilor și Raiul. Insula Mân depinde de coroană britanică, dar se autoguvernează. Șeful statului este numit Lord of Mann, iar din 1765 este Monarhul Britanic, actualmente Elisabeta a II-a a Mării Britanii. Este reprezentată pe insula de un Locotenent Guvernator. Regatul Unit este responsabil pentru apărarea și reprezentarea internațională a insulei, iar parlamentul acesteia are competența
Insula Man () [Corola-website/Science/296830_a_298159]
-
fost Robert Schumann. Și alți compozitori, între care Richard Wagner, Franz Schubert, Felix Mendelssohn, Fanny Mendelssohn, Hugo Wolf și Johannes Brahms, au pus pe muzică versuri ale lui Heine. Chiar și în secolul al XX-lea, Hans Werner Henze și Lord Berners le-au urmat exemplul. Ca poet, Heine a debutat în 1821 cu volumul Gedichte ("Poezii"). Pasiunea sa amoroasă unilaterală față de verișoarele sale Amalie și Therese l-au inspirat să scrie cele mai reușite versuri, Buch der Lieder ("Cartea cântecelor
Heinrich Heine () [Corola-website/Science/300132_a_301461]
-
VII și al Elisabetei de York. Din cei șase frați ai lui Henric, numai trei — Alexandru(Prinț de Wales), Margareta și Maria — au supraviețuit copilăriei. În 1493, la vârsta de doi ani, Henric este numit Conetabil al Castelului Dover și Lord Warden iar în 1494 Duce de York. Henric a primit o educație de prim rang și vorbea fluent în latină, franceză și spaniolă. Pentru că era de așteptat ca tronul să fie moștenit de fratele mai mare al lui Henric, Prințul
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
care mai târziu va domni sub numele Maria I. Regele care își dorea cu înfocare un fiu începuse se se întrebe dacă căsătoria lui nu fusese blestemată. Din 1514 până în 1529, Thomas Wolsey (1473-1530), un cardinal catolic a servit ca lord cancelar și practic a controlat politica internă și externă pentu rege. Henric al VIII-lea îndrăgostit de Anne Boleyn vrea să o ia în căsătorie pentru a căpăta un moștenitor legitim. Pentru că divorțul civil nu exista, trebuie să ceară Papei
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
descendenților Annei Boleyn. Opoziția la politica religioasă a regelui a fost repede suprimată în Anglia. Un număr de călugări disidenți au fost torturați și executați. Cei mai proeminenți au fost John Fisher, episcop de Rochester și Sir Thomas More, fostul Lord Cancelar al lui Henric, ambii au refuzat să depună jurământul față de rege și au fost ulterior condamnați pentru înaltă trădare și decapitați. Ulterior, "John Fisher" și "Thomas Morus" au fost canonizați de Biserica Catolică, iar în 1980, Thomas Morus a
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
decapitați. Ulterior, "John Fisher" și "Thomas Morus" au fost canonizați de Biserica Catolică, iar în 1980, Thomas Morus a fost canonizat și de Biserica Anglicană. După mai multe încercări de definire a religiei anglicane Henric a obținut votarea de către Camera Lorzilor a unui statut în șase articole care a fost supranumit „actul sângeros” sau „biciul cu șase corzi”, act care afirma transsubstanțierea, validitatea legământului de castitate, superioritatea celibatului clerical și care admitea spovedania și liturghia particulară. Cuplul regal s-a bucurat
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
întunecată a realității, supraviețuiește în simbolismul francez tocmai prin Orfeu, arhetipul artistului nefericit și neînțeles. Condiția lui Orfeu ca artist rămâne un subiect și în arta de „Fin de siècle”, neducând lipsă de formulări patetice. Stranie este interpretarea dată de Lord Frederic Leighton temei, potrivit căreia Orfeu acceptă implacabilitatea destinului său și se desprinde aproape violent din ultima îmbrățișare a Euridicei (Fig. 8). Tragedia pierderii Euridicei îl preocupă și pe Auguste Rodin. Grupul „Orfeu și Euridice părăsind infernul” (versiunea în marmură
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
6 octombrie 1542) a fost poet și ambasador al regelui . A intrat în serviciul regelui pentru prima dată în anul 1516 în calitate de "Sewer Extraordinary". În același an a început să studieze la al . S-a căsătorit cu Elizabeth Brooke (fiica Lord-ului Cobham, el însuși de descendență regală) în 1521 și un an mai târziu au avut un fiu , cel care a condus rebeliunea cunoscută în istoria Angliei ca . În anul 1524, Henry al VIII-lea l-a numit pe Wyatt
Sir Thomas Wyatt () [Corola-website/Science/301523_a_302852]
-
să fie mai ușor. Nici unul dintre poemele scrise de Thomas Wyatt nu au fost publicate în timpul vieții sale. De fapt, prima carte care să cuprindă poeme semnate Wyatt a apărut doar la cincisprezece ani după moartea sa. Thomas Wyatt și Lordul au fost primii poeți care au utilizat forma sonetului în literatura engleză. Unul dintre aceste poeme , despre care se crede că ar fi fost dedicat nefericitei Anne Boleyn, se găsește la .
Sir Thomas Wyatt () [Corola-website/Science/301523_a_302852]
-
cât și suprafața ocupată. Greater London se compune din City of London și 32 London Boroughs, unde Westminster are un statut aparte. Anglia este divizată în Comitate Ceremoniale numite uneori Comitate Geografice sau simplu comitate. Fiecare comitat are numit un Lord Locotenent care este reprezentantul Coroanei Britanice în respectivul comitat. Aceste comitate sunt folosite de majoritatea oamenilor pentru a se descrie locul unde locuiesc în Anglia. Cu toate acestea, multe nu sunt utilizate ca subunități administrative, deoarece fie sunt prea mari
Organizarea administrativă a Angliei () [Corola-website/Science/301530_a_302859]
-
trecut în rezervă, o practică des întâlnită în acele vremuri. Viața plictisitoare pe uscat se termină o dată cu izbucnirea războiului cu Franța. Lui Nelson i se încredințează, în anul 1793, comanda vasului ""Agammemnon"", dotat cu 64 de tunuri și împreună cu flota Lordului Hood, navighează pe Marea Mediterană unde participă la Asediul Toulonului. În cursul unei misiuni la Neapole, în septembrie 1793, o cunoaște pe Lady Hamilton, soția ambasadorului britanic la Neapole, cu care mai târziu va avea o relație amoroasă. Un an mai
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
capturat alte două nave. Nelson este victorios, dar nu a ascultat ordinele. Apreciat de Jervis, acesta nu-l mustră oficial și nu menționează nimic despre acțiunile lui Nelson în raportul său oficial de luptă. Dar, într-o scrisoare privată scrisă lordului Spencer, Jervis scrie că Nelson a contribuit mult la "succesul din acea zi". Victoria este primită foarte bine în Marea Britanie, Jervis este făcut Lord de St. Vincent, iar Nelson Cavaler de Bath, iar în 20 februarie, în funcție de vechimea sa și
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
despre acțiunile lui Nelson în raportul său oficial de luptă. Dar, într-o scrisoare privată scrisă lordului Spencer, Jervis scrie că Nelson a contribuit mult la "succesul din acea zi". Victoria este primită foarte bine în Marea Britanie, Jervis este făcut Lord de St. Vincent, iar Nelson Cavaler de Bath, iar în 20 februarie, în funcție de vechimea sa și nu în legătură cu lupta, este numit amiral și i se acordă "Ordinul Naval". În 27 mai 1797, Nelson la comanda vasului HSM Theseus, primește ordinul
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
Totuși la începutul lui decembrie, Nelson începe să se recupereze rapid. Dornic să se întoarcă pe mare, primește comanda vasului HMS Vanguard cu 74 de tunuri. Activitățile francezilor în Marea Mediterană, preocupă Amiralitatea britanică. La 28 martie 1798 Nelson se alătură Lordului St. Vincent. Acesta îl trimite la Toulon pentru a spiona activitățile francezilor. Nelson trece prin strâmtoarea Gibraltar, dar în 20 mai o furtună puternică dispersează escadrila. În timp ce britanicii se luptă cu furtuna, Napoleon Bonaparte navighează cu flota sa de invazie
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
a fost învins: mesagerul victoriei, Berry, a fost capturat împreună cu nava care-l transporta, de către "Généreux", una din navele ce au reușit să se salveze la Abukir. La începutul lunii octombrie, vestea despre victoria lui Nelson ajunge la Londra. Primul Lord al Amiralității, George Spencer, leșină auzind vestea. În toată țara se sărbătorește victoria, iar Londra îi oferă o recompensă lui Nelson și căpitanului său, în timp ce regele le ordonă să se prezinte personal pentru primirea oficială a medaliilor. Primește cadouri din
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
oferă o recompensă lui Nelson și căpitanului său, în timp ce regele le ordonă să se prezinte personal pentru primirea oficială a medaliilor. Primește cadouri din străinătate de la sultanul Imperiului Otoman, Selim al III-lea și de la țarul Paul I al Rusiei. Lordul Hood, după o discuție cu primul-ministru William Pitt cel Tânăr, propune ca Nelson să primească titlul de viconte, dar Lordul Spencer se împotrivește, susținând că Nelson fusese la comanda unui escadron, nu comandantul flotei și o astfel de atribuire ar
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
medaliilor. Primește cadouri din străinătate de la sultanul Imperiului Otoman, Selim al III-lea și de la țarul Paul I al Rusiei. Lordul Hood, după o discuție cu primul-ministru William Pitt cel Tânăr, propune ca Nelson să primească titlul de viconte, dar Lordul Spencer se împotrivește, susținând că Nelson fusese la comanda unui escadron, nu comandantul flotei și o astfel de atribuire ar creea un precedent nedorit. Astfel Nelson primește doar titlul de Baron Nelson al Nilului. Nelson este consternat de decizia lui
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
câștigă încrederea lui Keith Elphinstone. Nelson are un raport dificil cu superiorul său: iși câștigase o reputație de insubordonat. Zvonurile despre raportul dificil dintre Nelson și Elphinstone și despre relația amoroasă dintre Nelson și Lady Hamilton, ajung la Londra, iar Lordul Spencer îi scrie o scrisoare lui Nelson, în care îi sugerează că ar fi bine să se întoarcă acasă. Chemarea lui sir Hamilton în Marea Britanie, este un stimulent suplimentar pentru întoarcerea acasă a lui Nelson. Dar înainte de întoarcerea în Marea Britanie
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
sicriu de plumb, apoi într-n sicriu de lemn realizat din catargul lui "L'Orient", salvat din bătălia de la Abukir. Rămâne trei zile la Greenwich, la Painted Hall, înainte de a fi transportat pe Tamisa la bordul unei barje, însoțit de Lordul Hood, Sir Peter Parker și Prințul de Walles. Sicriul rămâne la Amiralitate în timpul nopții, în prezența capelanului lui Nelson, Alexander Scott. A doua zi, 9 ianuarie, un cortegiu funerar format din 32 de amirali, peste o sută de căpitani, și
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
în taină. Pe 14 august, două mii de oameni, adunați, au spânzurat două efigii pe un arbore din Newbury Street ce avea să fie denumit "arborele libertății", ce îi reprezentau pe negustorul Andrew Oliver, distribuitorul de timbre pentru Massachusetts, și pe lordul John Stuart Bute . Mulțimea, condusă de Ebenezar Mackintosh, un pantofar de profesie, s-a îndreptat spre locuința lui Oliver și au devastat-o. Andrew Oliver a scăpat cu viață pentru că a fost înștiințat și a promis că va demisiona din
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
boicotând produsele britanice. Au urmat violențe în New York și în Boston. O încăierare sângeroasă cu răniți de ambele părți a avut loc la Golden Hill, în New York. George III a avut un rol major în escaladarea crizei. Încearcă prin promovarea Lordului North ca prim-ministru în 1770 să pună presiune asupra coloniilor. În ziua de 5 martie 1770, bătaia dintre cetățeni americani și soldați britanici pe una din străzile Bostonului s-a transformat într-un adevărat masacru, un detașament de soldați
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
de sub subjugarea britanică , cerând mobilizarea imediată, încheind cu "“Give me liberty, or give me death!”" Ura împotriva stăpânirii britanice se extindea, iar guvernanții britanici dovedeau că erau neputunciosi în a găsi un etalon rațional și o măsură pentru cetățenii americani. Lordul Chatham și Edmund Burke nu au putut determina Parlamentul să adopte o politică de conciliere. Susținut de majoritate, guvernul a decis să urmeze politică războinică a lordului North. În ianuarie 1775, s-a ordonat guvernatorilor regali să împiedice alegerea delegațiilor
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]