3,158 matches
-
narațiunile pe aceeași temă epică (indiferent de genul literar În care sunt plasate) și figurile diverse, toate risipite În texte provenind din contexte folclorice diferite, cu funcții și semnificații care, În contextele de origine sunt frecvent de tip non-mitic (estetice, ludice, morale, ceremoniale etc.). Dintr-o altă perspectivă, cercetătorii vor folosi termenul mit (sau temă mitică) pentru a se referi la o singură ocurență: mitul broaștei (cosmogonice), mitul vidrei (psihopompe), mitul țurcăi, mitul uriașilor (novacilor), mitul blajinilor, mitul Solomonarului, mitul Maicii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
imprimă personajelor o structură caracterială zigzagată, prefigurând antieroul farselor tragice din Cântăreața cheală, Scaunele, Tabloul. De tehnica avangardistă "ține și tehnica dicteului automat" intuită de G. Călinescu "în stenogramele dialogului la judecătorie", dar și în redactarea sub formă de telegrame ludice a impresiilor receptate la Moșii (Tablă de materii). În Sfaturi, 1893, I. Constantinescu a descoperit o rețetă dadaistă: "Luați o jumătate de afirmare a unui ziar opozant și amestecați-o cu o jumătate de dezmințire a unuia guvernamental iată o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de textele literare înseși"75), sunt completabile, întrucât nu sunt inserate toate componentele din ecuația parodiei. Meritorie în sensul cuprinderii tuturor actanților în procesul parodierii, pe lângă rezultatul acestuia, respectiv, parodia însăși, este definiția Sandei Golopenția-Eretescu: "Parodia (actul parodic) reprezintă reducția ludică a unei acțiuni semiotice prestigioase, care poate fi operată prin intermediul prezentării deformate a agentului (și/sau anti-agentului) și/sau produsului (rezultatului) și/sau instrumentului și/sau algoritmului și/sau a fundamentului celui dintâi"76. În privința devenirii diacronice s-a discutat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
această definiție dintr-un șir considerabil de teoretizări ale termenului, pentru a sublinia de la început modernitatea parodiei caragialiene. Motivația actului parodic, înțeles ca proces conștient, ca tehnică prin care se declanșează efectul comic, rezidă la Caragiale nu doar în instinctul ludic deformator, ci și în demersul critic și corector, de reconsiderare și reierarhizare a valorilor. Satiricul sau parodistul are "rol de oculist", cum nota Al. O. Teodoreanu, pentru că "el ne prezintă o lentilă măritoare cu ajutorul căreia să putem urmări ceea ce a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deja în partea introductivă a lucrării caracteristica "socratică" a atitudinii civice caragialiene. Reperând și definind original meteahna noastră națională moftul nenea Iancu a intuit eficacitatea homeopatică a vindecării prin doze ale aceluiași virus. Și atunci parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le. Însă ceea ce sancționează parodic este întotdeauna excesul, exagerarea, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele dintre aparențe și esențe. Dacă parodiile în versuri presupun o arie referențială restrânsă la cea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dură, mă putui în pisc Să mă găsesc prin stânci și să mă isc Din pulbere, cu glezna-nsângerată.95 Pe de altă parte, Caragiale a devenit la rândul său pretext hipertextual, "model" și prilej de reciclare omagială prin paștișare ludică la Al. O. Teodoreanu (Un gazetar de rasă, Margareta Popescu, Obligații, Costică, S-au supărat profesorii, Manevre), la prozatorul târgoviștean Mircea Horia Simionescu (cu deosebire în nuvela Acceleratul complimentelor) și în paginile poeților și prozatorilor optzeciști (Ioan Lăcustă, Ion Stratan
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Vișniec îl înțelege atât de bine pe Cehov, încât nu doar îl imită, ci îl dezvoltă", inserând în universul dramatic al acestuia temele sale favorite: așteptarea, frica, moartea.96 Poate că cel mai savuros roman românesc în cheie parodică, traversând ludic și extrem de amuzant stiluri de proză eteroclite, de la cel cronicăresc la cel epistolar muncitoresc, bogat în aluzii atât livrești, (de pildă la cuplul din Numele trandafirului), cât și politice, este O sută de ani de zile la porțile Orientului al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vizând alcătuirea deficitară a lucrărilor didactice sterile, rupte de viață, caracterizate prin artificialitatea exemplelor ce ilustrează inadecvat o vastă informație. Procedeu fundamental pe care se bazează farsa tragică a timpului nostru 101, parodia se definește în general printr-o deformare ludică și critică a unei lucrări prestigioase. Cel mai adesea, intertextualitatea parodică presupune păstrarea schelăriei, a construcției originare și modificarea substanței acesteia în scop satiric, fie pentru a supune atenției un conținut aluziv care se servește de celebritatea formei inițiale pentru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în lumina cărora umorul relaxează tensiunile, energiile psihice acumulate sau eliberează omul de inhibiții, convenții și norme. Umorul lingvistic derivat din deliberata încălcare a normelor comunicării a fost numit "defuncționalizare" pentru a surprinde deplasarea accentului de pe funcția comunicativă pe cea ludică a limbajului 127. Textul Cântăreței chele oferă exemple suficiente care demonstrează că nerespectarea regulilor în virtutea cărora se desfășoară eficient comunicarea produce comicul. Anumite replici se sustrag vizibil maximei cantității, prin tautologie și enumerări inutile: Fagul este un copac, în timp ce fagul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
predilecție sub forma antifrazei, așa cum observa și Șerban Cioculescu 155, dar și a anticatastazei, sau în cea redată în formula de ironie a sorții, atunci când ilustrează acele cazuri extreme, în care un Destin "care seamănă a voință răutăcioasă"156 inversează ludic sau malefic desfășurarea previzibilă a evenimentelor (Două loturi, Păcat, Pastramă trufanda, Fără noroc. Snoavă populară, Precauție inutilă și chiar în drama Năpasta). Cu termenii retoricii, ironia intră în categoria figurilor de stil constând în a spune contrariul în raport cu ceea ce urmează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
zice "vanilie sârbească", în loc de "vin", zice "flanelă de Drăgășani", și-n loc de "bilet de bancă", "poza lui Traian"".34 Farmecul personajului ține exclusiv de această vocație locutorie, de a da lucrurilor o interpretare mucalită și bășcălioasă, de a distorsiona ludic realitatea prin cuvinte. Reducând totul la dimensiunea derizoriului, Mitică e moftangiul vesel tipic. Politicianul burghez cunoaște prin Cațavencu, Tipătescu, Trahanache, Dandanache, Farfuridi, Coriolan Drăgănescu, Leonida Condeescu, Costăchel Gudurău, etc. obiectivări literare inegalabile. Meritul lui Caragiale este de a fi reușit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de "gen fragmentar": un fel de ansamblu mozaicat, un puzzle, un domino textual, o colecție de mici note și contra-note, o compoziție manifest eclatată (mai ales temporal), dar (l)atent concertată, un text bio-bibliografic (sic) dispersat, reflectat, reflectant, un spațiu ludic deschis în cel tipografic și, numai în cele din urmă un experiment, o căutare, un eseu, nu neapărat al noului (inflaționist), ci al unei noi integrale personale...171 4.4.3. Transparența textuală Spre deosebire de Zarifopol care considera că "întreruperile și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unui proiect de roman realist, departajate pe baza unei analize psihologice în răspăr, a tipurilor de cititori amatori ai fiecărei formule în parte. Departe de a fi apanajul exclusiv al textualiștilor optzeciști, "transparența textuală" experimentată de Caragiale a fost practicată ludic, fără să fie interesat de denumirea procedeului, și de Eugen Ionescu în paginile eseurilor critice din Nu. Din arsenalul "ghidușiilor" prin care tânărul "neserios" erijat în critic literar "se amuză"178 în încercarea de a demola edificiile cele mai stabile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și reacțiile fiziologice firești, spectatorul confruntat cu imaginea artistică adecvată absurdului fiind constrâns să accepte că, de fapt, "comicul este tragic, iar tragedia omului e vrednică de luat în râs"9. În aparență simplu gest demolator, germinând din gratuitul instict ludic, utilizarea absurdului ca material estetic în redarea particularului, vizează, de fapt, dezvăluirea intuitei omniprezențe a absurdului însuși, revelat și neutralizat prin intermediul comicului exorcizator. Asupra acestui schimb contractual de expresie stabilit între absurd și comic, ne propunem să zăbovim în continuare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din Scaunele. Iată de ce piesa Neguțătorul de ochelari, apărută în volum abia în 1968, dar scrisă deja în 1928, apare drept "verigă lipsă" nu între Urmuz și Eugen Ionescu, așa cum nota Nicolae Manolescu 72, întrucât absurdul urmuzian nu explorează niciodată ludicul verbal din discursul personajelor, ci, mai degrabă, între Caragiale și autorul Cântăreței chele. Puțin surprinzătoare la Tudor Arghezi, un artist prolific, proteic și mai ales, cu mare aderență la experiențele avangardei literare 73, aceste scenete străbătute de un umor absurd
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
normalului, însă nu au profunzimea și semnificațiile specifice Noului Teatru, în primul rând din cauza puternicei individualizări spațio-temporale. Fără interes pentru dimensiunea metafizică a problematicii absurdului, proza, comedia sau "falsa tragedie" a lui Teodor Mazilu uzează frecvent, până la convenționalism, de maniera ludică de a șoca prin reprezentarea sistematică a inversului celor previzibile: șeful care se plânge că este șef pentru că este deștept, subalternul care vede în înaintare un blestem, bărbatul care refuză femeia gospodină pentru o soție frivolă care să-l "înșele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe care, se spune că l-a moștenit, a prețuit, la rândul său, opera marelui comediograf. Chiar și din punct de vedere comportamental și caracterial, grefierul scriitor amintește de histrionicul Caragiale prin dualitatea, duplicitatea și, mai ales, prin neobișnuita predispoziție ludică, manifestată în contextul familiei sau între prietenii pe care îi amuza și îi deconcerta în mod sistematic. În plus, ca și marele dramaturg, Urmuz scruta realitatea umană cu aceeași desfătare și surprindere în fața diversității și a stranietății exemplarelor întălnite. Dintre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
va preciza că, dimpotrivă, "din joc, râs, glumă... din exuberanța vieții lui plină de bucurii s-au născut schițele lui Urmuz"13. Pornind de la astfel de considerații privitoare la natura duală și contradictorie a acestui scriitor, aplecat însă, indubitabil, spre ludic și fantezie verbală, putem îndrăzni să vedem în paginile sale "bizare", pure "miticisme" extinse, narațiuni în care, ștrengarul Mitică, în calitate de narator omniscient, ar reda straniile povești-destin ale unor "amici", în stilul lui uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
decisiv personajul lui Caragiale. 6.1.6. Un catharsis al surprizei Viziunea caricaturală în cazul ambilor artiști poate fi pusă pe seama unei intenționalități satirice. În cazul dramaturgului, veșmântul ambiguității în care și-a învăluit opera, din precauție sau din spirit ludic, enigmatic, precum și contradicțiile conduitei sale care-l califică drept homo duplex 114, deschid calea multiplelor interpretări legate de resorturile intime ale reprezentărilor caricaturale. Dorința de marcare critică, prin sublinierea devierilor de la logica moravurilor sănătoase în familia burgheză, în politică, în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
căreia ține să-i explice, așa cum am observat deja, că fanteziile sale "bizare" au fost făcute "nu numai pentru a amuza pe cititor"124, dar mai mult pentru a se amuza pe seama acestuia. Doza de maliție recunoscută direct, asociată spiritului ludic urmuzian, explică senzația de nedumerire pe care o resimțim citindu-l pe Urmuz și care, la rândul ei, este responsabilă de hohotul de râs, ca efect secundar al consecventei terapii prin șoc, la care ne supune prin farsele sale debusolante
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în registrul burlesc în acele studii clinice de cazuri din Ismail și Turnavitu, Cotadi și Dragomir, Algazy&Grummer, la cel literar în general, trecând la parodierea vorbirii, prin reducerea acesteia la un amalgam de clișee și de fraze prefabricate, inserate ludic și deliberat ca într-un puzzle eronat. Și în cazul lui Caragiale a fost sesizată lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea, de regulă), la un curent literar (romantismul, simbolismul, sămanătorismul), la un tip
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comună atât lui Caragiale cât și lui Urmuz, germinează însă din fonduri motivaționale similare doar până la un punct și conferă instrumentarului parodic funcționalități diferite. În acest sens, așa cum notam în capitolul corespunzător, motivația actului parodic rezidă la Caragiale în instinctul ludic, asociat demersului critic și corector, de reconsiderare și reierarhizare a valorilor. Satiricul și parodistul au "rol de oculist", așa cum nota Al. O. Teodoreanu, sau de "oftalmoftolog", cum remarca printr-o ingenioasă invenție terminologică Vasile Gogea, pentru că "ne prezintă o lentilă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
oculist", așa cum nota Al. O. Teodoreanu, sau de "oftalmoftolog", cum remarca printr-o ingenioasă invenție terminologică Vasile Gogea, pentru că "ne prezintă o lentilă măritoare cu ajutorul căreia să putem urmări ceea ce a văzut el cu ochiul liber."143 Atitudinea caragialiană ambivalentă, ludică și serioasă, detașată și angajată totodată, în esență de factură socratică, se manifesta prin acest efort pedagogic indirect, de inițiere gnoseologică și de îndreptare morală. Reperând și definind original meteahna noastră națională, moftul, nenea Iancu a intuit eficiența homeopatică a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin acest efort pedagogic indirect, de inițiere gnoseologică și de îndreptare morală. Reperând și definind original meteahna noastră națională, moftul, nenea Iancu a intuit eficiența homeopatică a vindecării prin doze ale aceleiași bacterii. Ca urmare, parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le144. Și la Urmuz efectul corector este unul secundar, însă derivă dintr-o acută intuiție a absurdului. Literatura, știința, cultura, civilizația umană, limbajul, "autocosmosul", devin obiecte ale parodierii sale pentru că sunt mai mult decât "mofturi", sunt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cotidiene, ci manifestări ale libertății creatoare, ale spiritului contestatar decis să corijeze prin ricoșeu parodic ridicolul surprins în "spanacografia" momentului. În cazul lui Urmuz, parodierea este dispozitivul cel mai uzitat de dinamitare burlescă a edificiului literar chiar din interior. Prin ludicul deformărilor răzbate revolta, care nu țintește la o simplă reașezare a valorilor, ci la o radicală reducere a lor la absurd, prin dislocare și anamorfozare extremă. Această ducere la extrem este, așa cum am văzut, responsabilă pentru amplasarea tuturor formelor comicului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]