4,609 matches
-
să iei un taxi. Darcey dădu din cap. Prima zi aici, se gândi ea. Patru întâlniri de afaceri și o invitație la cină. Sunt bună, n-ai ce zice! Restaurantul era pe malul apei, oferind o priveliște superbă asupra zgârie-norilor luminați din spatele celebrei statui a Merlion-ului, din care țâșnea un șuvoi de apă spre portul din Singapore. Mă bucur foarte mult că ai venit. Jason era deja la masă când sosi ea. Mi-era frică să nu fi adormit din cauza schimbării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mâna Lui, ne face să cugetăm adânc, și ne invită pe toți să ne apropiem și să o primim... Sf. Împărtășanie. Sigur după ce ne pregătim înainte de a o primi. Foarte mult ne ajută, ne transformă, ne face mai buni, mai luminați, mai puternici și sănătoși la minte și trup. Sf. Împărtășanie este cel mai puternic și sănătos antidot! Nu sunt vrednică că-s păcătoasă. Dar Sf. Părinți o spun și chiar din experiență o spun cu toată tăria. Înercați. Și vă
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
clădire și i-am dat drumul. Ușa se Închise În urma mea și am auzit zgomotul puternic făcut de Încuietoarea cilindrică atunci când zăvorul se izbi În broască. Două uși batante cu geamuri ca niște hublouri dădeau Într-un coridor lung, puternic luminat, În care de o parte și de alta erau aliniate grămezi de cutii de carton. În capăt era un lift, dar nu se putea folosi fără a-i atrage atenția paznicului. M-am așezat jos pe trepte, mi-am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care se încheia cu cei cincizeci de slujitori tătari, aduși din câmpiile Buceagului de hatmanul Barnovschi, se îngustă la trecerea Bahluiului, lățindu-se la vederea Bisericii Sf. Gheorghe, aflată în apropierea Curții. Domnul descălecă și păși în întunecimea sălii tronului, luminată, sporadic, de lampioanele aduse cu multă trudă de la Veneția, loc de surghiun al tinereții sale mult prea zbuciumate. Vodă se închină la icoana Sf. Gheorghe, purtătorul de biruință, mulțumind pentru darurile aduse. Apoi, porunci logofătuluiDumitrașcu să vestească aprozii începerea Divanului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Io Miron Barnovschi Moghilă voievod”, cum se va intitula noul stăpân al curții ieșene, era apreciat de Înalta Poartă grație aportului adus în cadrul tratativelor turco-polone, fiind întemeietorul unei slăvite domnii creștine, care va încerca să readucă faima Moldovei la curțile luminate ale Europei. Poveste de Crăciun Dimineața din ajunul Crăciunului se anunța geroasă. Peste noapte, crivățul dinspre miazănoapte își făcuse de cap prin ogrăzile oamenilor. Mai fiecare dintre săteni încercau să deretice stricăciunile viforului, proptind câte un par în gardurile mâncate
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Adaugă, jumătate în glumă, jumătate în serios, că uneori își umple două pahare și zice "Noroc". Tonul lui, mai mult decât vorbele lui, mă tulbură. Ne despărțim și ies în oraș. Seara e umedă și caldă. Evit străzile mai puțin luminate, ci gândul la ce se povestește despre violența străzilor sud-americane. Eram convins că în fiecare oraș mexican, seara, în piața centrală, voi întîlni, cum ne asigură cei ce cunosc obiceiurile de aici, un ceremonial asemănător cu plimbările "pe Corso". În
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
insuportabil, cum se apropie o insectă străvezie de coaja becului fierbinte și orbitor. Discoteca din seara zilei a doua se confundă în amintirea mea cu toate cele care au urmat, dar în fiecare seară creștea tulburarea și magia acelei săli luminate stins de câteva becuri cu lumină albastră, roșie și verde-smarald, ca și de un glob cu oglinjoare care fugărea pe pereți sute de dreptunghiuri galben-difuze, vidul ăla întunecat și amețitor care amesteca înăuntrul cu înafara, pentru că, una după alta, se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fără un cuvânt, atingîndu-se tot timpul de ceilalți ca un singur trup cu zeci de chipuri. Aveam timp să-i privesc, cum stăteam pe o bancă, în colțul întunecat, lângă magnetofonul care își smucea ritmic un ac într-o ferestruică luminată și gradată. Stăteam acolo, între fetele transpirate de prea mult dans și cele neinvitate. în balta aceea de muzică asurzitoare, care făcea să-ți vibreze plămânii în cutia toracică, priveam cum tipul nesfârșit de lung, "nazistul", cu nădragii evazați de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am privit mult timp în ochi imaginea răsărită din întunecime (erai tu, Victor, tu cel fără vârstă, tu dintotdeauna). Mi-am dat seama că încă visez când am privit statuia de bronz a nimfei. Lucind stins, întunecat, și totuși parcă luminată cumva pe dinăuntru, în grămada de bezne zdrențuite a parcului, nimfa ridicase capul și mă privea în ochi. Buclele, care îi acoperiseră mereu jumătate de obraz, 97 erau acum, ca niște șerpi de metal, răsfirate pe umeri. Bustul i se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
undeva. Totuși, într-un târziu, am ajuns în capul scării, singur și dezorientat în lucirea lividă a becului, care lumina slab o ușă cu belciug și gemuleț mânjit cu var. Am deschis-o și m-am înfiorat. In cămăruța violent luminată, pe scaunul de faianță, stătea sora mea, care mă privea zîmbindu-mi ciudat. Pe podeaua de mozaic, în fața picioarelor ei, se aflau, răsucite și-mprăștiate, filme alb-negru, cu scene de familie în negativ. Pe un singur deget, arătătorul de la mâna dreaptă, mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
udă, cu hainele uscate ținute strâns între genunchi, și cele două țâțe atârnându-i moale, ușor aplecată din spate, pe pântece pielea adunându-i-se valuri, își dă grăbită peste cap cămașa uscată, îndreptându-se, acum îi pot vedea chipul luminat ca după o nouă naștere, abia ieșit din apele reci ale Izvorului, îmbracă pe rând una câte una celelalte haine, eu sprijinit de stâncă, nu mai știu câți ani aveam, dar de jos, de la Izvor, glasuri, pregătindu-se pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sprijinit de stâncă, nu mai știu câți ani aveam, dar de jos, de la Izvor, glasuri, pregătindu-se pentru o nouă cădere a apelor, și frunzele de jos frământate de pașii ce coboară, Desenele lui Theo, o altă femeie, cu trupul luminat întins ca o coardă și chipul ascuns mereu de vârtejul bogat al părului, chiar și-n genunchi rugându-se, chemând dorința, Răsfoind caietul și mereu trupul ei, obsedant, ghemotocul de fire negre apăsat în cărbune, Theo, dormi?! Nu! după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Romei, când au început să-i curgă lacrimile m-am speriat de moarte realizând că fata ce se scutura de plâns în brațele mele ar fi putut să nu mai fie decât o grămadă de carne, jos, pe trotuarul gol, luminat doar de neoanele magazinelor, și atunci am început să beau, la un moment dat cineva mi-a spus că fata asta mai încercase de vreo două ori să se sinucidă și tot la petreceri de acest fel, tot de la al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
țigară, mi se adresează în franceză, ca și cum eu ar trebui să cunosc această limbă și n-o pot face să tacă, eu preocupat de liniile trupului ei gol și din când în când vine spre mine imaginea Anei pe coridorul luminat al facultății, lângă fereastră, vorbind în franceză unui străin despre mine însumi, tot despre mine vorbește acum și Mireille, dar ea nu-și dă seama și eu n-o înțeleg, o las însă să vorbească, în timp ce cărbunele meu aleargă grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că trupul meu nu-i decât scena vie pe care se dă această teribilă bătălie a terorii, cine a locuit între pereții aceștia de piatră?! Cine ești? Arată-te! Să-ți văd chipul! dar în zadar ochii mei scormonesc întunericul luminat ici-colo de focul tot mai slab din vatră, El nu se va arăta la porunca ta! Fiindcă nu există! Atunci de ce nu mă lasă să dorm? El ești tu! Și mai scoate-ți din cap ideile astea prostești faustico-mefistofelo-romantice! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine, Aproape îl uram pe acel preot blajin, având impresia falsă că el purta toată vina pentru cei ce mureau și-l priveam de fiecare dată triumfător când îi smulgeam câte un suflet de pe patul morții, Eu ascult în încăperea luminată deplin de lună povestea părintelui Ioan care vorbește despre mine, Era un bucovinean, nici nu era preot, ci călugăr, mai în vârstă, venise singur pe front să fie aproape de vii și de morți, ceea ce m-a surprins însă urmărindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
banditesc, în timp însă am reușit să ne constituim o comunitate și să supraviețuim și n-am regretat niciodată că am schimbat medicamentele pe cuvintele cărții și bisturiul pe semnul crucii, Tace acum părintele în colțul lui din odaia mea luminată doar de lună și eu aștept să facă legătura cu frământările mele și să-mi dea un alt răspuns decât Dumnezeu, încă nu îndrăznesc să privesc spre locul acela întunecat în care se află părintele, spațiu pe care patimile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
venit. Omul-insectă puse un pachet învelit în plastic în mâinile Lisei. —Și acceptați, vă rog, acest mic gest. —O, mulțumesc, spuse Lisa vag, îndepărtându-se. Apoi un alt pachet a ajuns și în mâinile nerăbdătoare ale lui Ashling. Cu fața luminată, și-a înfipt unghia în plastic pentru a-l rupe. Apoi a tresărit din nou, deoarece cineva o ciupea iar de braț. A, da, păi, mersi, încercă ea, nereușind să fie indiferentă. — Nu te atinge de el, îi spuse Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisa. Ce drăguț din partea lor. Ce avea Lisa? —E doar o sticlă de cincizeci de mililitri, continuă Lisa cu poveștile ei dintr-un univers paralel. Dar arată destul de mare, nu? A ridicat o sticlă de Oui. — Aaa, spuse Ashling, respirând luminată. Vrei să spui o sticlă de Oui. —Da, pipi1. De ce, ce credeai că spun? Am nevoie de o pauză, realiză Ashling. L-a sunat pe Marcus, care a salutat-o spunând: —Ce faci, străine? Păi, da, ha-ha-ha. Ne vedem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe Mulholland nu reușeau să-mi distragă atenția, iar când reflectoarele s-au stins, m-am uitat la ceas și am văzut că trecuse de miezul nopții. M-am întins și am privit în jos, spre cele câteva case încă luminate, iar gândul mi-a zburat la Kay Lake. Citind printre rândurile articolului din ziar, mi-am închipuit-o servindu-i pe Bobby De Witt și pe prietenii lui, poate punându-și la bătaie și corcodușa - servitoarea unui gangster, drogată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ventura Boulevard și am dat peste femei combinate pe bune cu alte femei. The Swank Spot avea o fațadă de cabană din bușteni și o ușă dublă, batantă, ca a unui saloon din filmele western. Interiorul era îngust și slab luminat. Mi-a luat mult timp până să mă obișnuiesc cu întunericul. Când ochii mi s-au adaptat, am văzut vreo douăzeci de femei care încercau să mă ucidă cu privirea. Unele erau limbiste în cămăși kaki și pantaloni militărești. Altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
South Alameda, numărul 1701, se afla în zona industrială din estul L.A.-ului, la vreo doi kilometri distanță de închisoare. Cinci minute mai târziu am găsit adresa - un depozit enorm, înconjurat de alte depozite la fel de mari, dar singurul cu fațada luminată: CARMANGERIA KOUNTY KING - ÎN SERVICIUL COMUNITĂȚII DIN L.A. ÎNCĂ DIN 1923. În timp ce parcam, am claxonat. O ușă de sub firma luminoasă se deschise. Am stins farurile și l-am văzut pe Fritzie Vogel cu degetele mari vârâte sub curea. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să-i văd luminile de poziție din spate hăt, în capătul străzii. I-am dat blană în spatele lor, de era cât pe ce să le bușesc bara de protecție. Madeleine îmi arătă degetul mijlociu și viră într-o parcare bine luminată. Am frânat brusc, m-am retras strategic și am stins farurile. Din stradă l-am zărit pe marinar sprijinit de Packard și fumând o țigară, în timp ce Madeleine intra la recepția motelului, ca să ia cheia de la cameră. Peste câteva momente ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Logan luă liftul până la morgă, sperând să fie seara liberă a lui Isobel. Poate are noroc și dă peste vreunul din ajutoarele ei. Dar la norocul pe care Îl avea În ultimul timp, se cam Îndoia. Morga era ciudat de luminată și de aerisită pentru acea oră din noapte, luminile de pe tavan strălucind deasupra meselor de disecție și a sertarelor frigorifice. Era aproape la fel de rece Înăuntru ca și afară. O cantitate mare de dezinfectant aproape reușise să ascundă duhoarea putreziciunii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-mi povestească. Noi mâncăm miere solară și bem apă de la izvorul vieții... Dimineața ne trezim înainte de răsăritul soarelui și zburăm în jurul lui să-i adunăm perdeaua de raze ca să nu piardă vreuna pe deasupra lumii... Ne jucăm de-a zburatul și luminatul firelor de praf... Ne mai jucăm de-a oamenii, de-a împărații și împărătesele, inventăm povești... Ne jucăm de-a crengile de arbore și ne decorăm cu frunze colorate de lumină... Ne jucăm de-a universul și de-a aștrii
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]