5,376 matches
-
tot vom afla adevărul. Mai bine să-l aflăm de la tine. Îngrijiți-l și aveți grijă să nu fugă. Părintele stareț Urban plecă cu sprânceana Încruntată și cu fruntea Încrețită. Toată povestea era foarte delicată și putea aduce necazuri mari mânăstirii. Bineînțeles, Bodo nu era un necunoscut, dimpotrivă, era prieten cu starețul și cu călugării. Venise de multe ori Împreu nă cu ducele Conrad și ajutase mânăstirea În repetate rânduri. Nu o dată, sosiseră de la Zürich lăzi bine ferecate, În care călugării
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și cu fruntea Încrețită. Toată povestea era foarte delicată și putea aduce necazuri mari mânăstirii. Bineînțeles, Bodo nu era un necunoscut, dimpotrivă, era prieten cu starețul și cu călugării. Venise de multe ori Împreu nă cu ducele Conrad și ajutase mânăstirea În repetate rânduri. Nu o dată, sosiseră de la Zürich lăzi bine ferecate, În care călugării descoperiseră potire de aur, țesături scumpe pentru odăjdii, manuscrise rare, cerneluri care nu erau lesne de găsit, tămâie sau mirodenii pentru bucătărie. Până și crucea masivă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ea! Găsiți-o și apărați-o, până nu-i prea târziu! Cioplitorul În piatră povesti toate Întâmplările zilei dinainte. Din clipa În care l-au trezit dimineața strigătele de ajutor până În clipa În care s-a târât istovit până aproape de mânăstire. Cu excepția lui Bodo, care zăcea leșinat În patul lui, cei prezenți Îl ascultară fără să scoată un sunet. Când sfârși, starețul Întrebă: — Încotro s-a Îndreptat Adelheid când v-ați despărțit? — Nu știu. Mi-a pus agrafa În mână, a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și alt sfat bun. Sihastrul știe multe. Străine! adăugă el Întorcându-se către Simeon, te rog să nu pleci. Cine știe, poate vom mai avea nevoie de tine. Dumnezeu știe ce ne mai așteaptă. Rămâi aici ca oaspete bine-venit al mânăstirii. Starețul Încuviință: — Da, fără doar și poate. Oricum trebuie să te Însă nătoșești cu totul. Nu vorbi cu nimeni despre cele aflate acum. Mai e nevoie să-ți spun asta? După cum văd, știi să păstrezi o taină. Heribert, Încalecă pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întâi ce te interesează mai mult. Nu te speria, lui Bodo Îi merge bine, n-are mare lucru. Doar un picior rupt pe care i-l pune părintele Constantius În scândurele. Părintele Constantius este Învățătorul și maes trul meu la mânăstirea Sfântul Trudpert, aici, jos În vale. E mare meșter și vindecător. Necazul s-a Întâmplat așa: sta rețul m-a trimis cu niște sfinte veșminte să le duc fra ților de la mânăstirea din Säckingen. Pe drumul de Întoar cere am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Constantius este Învățătorul și maes trul meu la mânăstirea Sfântul Trudpert, aici, jos În vale. E mare meșter și vindecător. Necazul s-a Întâmplat așa: sta rețul m-a trimis cu niște sfinte veșminte să le duc fra ților de la mânăstirea din Säckingen. Pe drumul de Întoar cere am dat de un călăreț căzut de pe cal. Când m-am apropiat, mi-a spus că nu-și mai putea mișca piciorul stâng și că aștepta să treacă careva pe acolo ca să-l
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Așa, vasăzică un șarpe... — Da, dar la părintele Constantius e bine Îngrijit. Puteți fi liniștită. L-am urcat pe asinul meu, bineînțeles cu voia lui, fiindcă armăsarul și-a frânt și el piciorul În cădere, și l-am dus la mânăstire. Nu se află mai mare tămăduitor ca părintele Constantius. Domnul Bodo avea dureri mari și i se umflase piciorul, a trebuit să-i tăiem cizma. Apoi părintele meu l-a uns cu niște alifii de-ale lui, i-a dat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ia parte la discuție, se apropie cu respect și Întrebă cu voce stinsă. — Ce spui, bunule părinte? Domnul Bodo, rănit? Spune repede tot ce știi! — O, nobilă doamnă, Îmi faceți prea multă cinste! Eu sunt doar un umil frate la mânăstirea Sfântul Trudpert. Părintele Constantius mă ceartă mereu pentru păcatul lăudăroșeniei, dar mereu greșesc. Adevărul e că pe tânărul domn Bodo l-au atacat niște tâlhari, pe când călărea fru mos pe sub pădure, nu știu Încotro. Ne-am Încrucișat pe drum, eu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fac? Am făcut cale-ntoarsă, pentru că părin tele nostru Constantius e bun tămăduitor și cunoaște toate buruienile vindecătoare. Nu prea mai avem nădejde că tână rul ar scăpa, dar Îmi părea rău să nu fac o Încercare. L-am dus la mânăstire și părintele m-a lăudat pentru asta. I-a legat ră nile, după ce l-a uns cu toate alifiile lui și i-a dat să bea zeama de la niște ierburi pe care numai el le știe. Înainte de a-și pierde
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu vă sperii. și eu, cu capul meu cel prost, am născocit toată povestea, ca să nu vă neliniștesc. Nobilă domniță, vă rog fierbinte nu-i povestiți părintelui meu Constantius despre prostia mea. Aș muri de rușine dac-ar afla toată mânăstirea ce minciuni prostești mi-a suflat Sa tana la ureche! Adelheid izbuti să murmure doar atât: — Trăiește? După ce grăsanul o asigură Încă o dată că Bodo e În viață, neuitând să adauge că trebuie să se grăbească, fata Îi porunci s-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mi-a suflat Sa tana la ureche! Adelheid izbuti să murmure doar atât: — Trăiește? După ce grăsanul o asigură Încă o dată că Bodo e În viață, neuitând să adauge că trebuie să se grăbească, fata Îi porunci s-o ducă la mânăstirea lui și o trimise pe Bertha Înapoi la castel, pentru a-i da de veste părintelui Bernhard. — Sau poate că Între timp s-a Întors unchiul meu Conrad. Du-te și spune-i că am nevoie de ajutor. Dar fratele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i că am nevoie de ajutor. Dar fratele Gregor se Împotrivi: — Doamne ferește, stăpâna mea, ești atât de palidă! Ce mă fac dacă leșini pe drum? Ia-ți slujitoarea să te sprijine și să te ajute, ca să putem ajunge neîntârziat la mânăstire! Cum Berthei Îi era frică să pornească singură prin pădure, găsi că sfatul grăsanului era bun și o rugă pe stăpâna ei să-i Îngăduie s-o Însoțească. Așa că cele două tinere porniră În goana calului, fără nici un cuvânt, călăuzite
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
chile, dar el Începu să cânte psalmi cu vocea lui plăcută. Într un târziu, trosniră și niște vreascuri și Bertha Începu să plângă de frică. — Sunt zgomotele obișnuite ale pădurii, nu trebuie să vă faceți griji. În curând suntem la mânăstire, spuse fratele Gregor când fetele Îi cerură să se oprească. Într-adevăr, În scurtă vreme, după ce coborâseră mult, poteca ajunse Într-o vale largă, Între doi versanți Împăduriți. Acolo ea se despărțea În două. Era prea Întuneric pentru a-și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
două. Era prea Întuneric pentru a-și da seama unde se află, dar prințesa reuși să distingă În fața ei un drum mai larg. — Iată, stăpâna mea, zise călăuza, dac-o luăm la stânga ajungem Într-o jumătate bună de ceas la mânăstire. Dar eu am să te rog să Îngădui să facem un mic ocol, abătându-ne spre dreapta, nu mult, numai o goană de cal, ca să iau niște ierburi de leac de care avem neapărată nevoie pentru rana cavalerului nostru, de la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care le Înconjurară pe cele două fete. La lumina făcliilor aprinse pe dată, fură trase cu repeziciune de pe cai și târâte peste podeț În curtea castelului. VIII Planul ministerialului Eglord reușise pe deplin. Bodo zăcea grav rănit, aproape mort, la mânăstirea Sfântul Petru. și iată, acum fusese capturată și frumoasa Adelheid. Fără Îndoială, numai cu ajutorul unei minți iscusite ca a starețului Otto fuseseră puse lucrurile la cale astfel Încât amândoi să ajungă În această stare nefericită. Eglord aspirase dintotdeauna la dragostea fiicei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cei mai Înverșunați, durase mulți ani În șir. Din cauza pizmei cu care Îl urmărea pe episcopul Gebhard din Konstanz, unchiul celor doi prinți, al cărui tron tare ar fi poftit să-l ocupe, și a certurilor lor fără sfârșit cu mânăstirea Sankt Gallen, Otto devenise un spin chinuitor În carnea nobililor din Breisgau. Încă din timpul lui Bertold II, tatăl celor doi prinți, mânăs tirea acuzase Casa Zähringer că-i furase din terenuri și că-și Însușise o parte din minele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prețios. Nu dez nă dăjduiți, rugați-vă Sfintei Fecioare. Ea vă va deschide calea. și, mai ales, fiți prevăzători! Părintele Bernhard Îi sfătui pe tineri să nu se mai Întâlnească Între zidurile castelului. El le mijloci câteva Întâlniri sus la mânăstirea Sfântul Petru, unde se puteau vedea din când În când. Prietenul său, starețul Urban, era un om deosebit de tăcut și de prudent. Înalta lui slujbă, de mai mare al lăca șului de Îngropare a familiei princiare, Îl făcea Înalt dem
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
făcea Înalt dem nitar al Curții. El știa foarte bine că, pentru un curtean, discreția era prima calitate, așa că Își ținu gura cu o fermitate de oțel. Astfel că Bodo și Adelheid urcară de câteva ori, pe cărări diferite, la mânăstirea Sfântul Petru, ca să nu trezească nici o bănuială. Totuși, Otto aflase curând prin spionii săi ce se Întâmpla și se folosi de dragostea lor ca să-i lovească pe ducele Bertold și pe ai lui. Două suluri mici de pergament, legate cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe podețul din fața casei jupânului Urs și-și rupsese mâna. Deoa rece scrisorile erau legate ca totdeauna cu șnur al bastru și scrisul nu părea măsluit, cei doi primiră misivele cu Încre dere. Fără să piardă timp, Bodo porni spre mânăstirea Sfân tul Petru, unde fusese chemat, iar Adelheid se Îndreptă spre Lenzkirch. În cele din urmă, uneltirile izbândiseră. * * * În timp ce, din porunca starețului Urban, Heribert se Îndrepta spre chilia sihastrului, un curier ieșea cu repeziciune pe poarta mânăstirii, cu destinația Zürich
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Bodo porni spre mânăstirea Sfân tul Petru, unde fusese chemat, iar Adelheid se Îndreptă spre Lenzkirch. În cele din urmă, uneltirile izbândiseră. * * * În timp ce, din porunca starețului Urban, Heribert se Îndrepta spre chilia sihastrului, un curier ieșea cu repeziciune pe poarta mânăstirii, cu destinația Zürich. Schimbând caii la fiecare han, așa cum i se poruncise, curierul ajunse fără Întârziere și În aceeași seară bătu la poarta uriașă a casei impu nătoare de pe malul lacului. Jupân Urs era acasă, aplecat asupra hârțoagelor lui, ca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
curierul ajunse fără Întârziere și În aceeași seară bătu la poarta uriașă a casei impu nătoare de pe malul lacului. Jupân Urs era acasă, aplecat asupra hârțoagelor lui, ca de obicei. Când slujitorul lui Îl Încunoștință de sosirea unui trimis de la mânăstirea Sfântul Petru, porunci ca acesta să fie adus pe loc. Cel mai bogat negustor din Zürich, a cărui putere era mai mare decât a tuturor falnicilor cavaleri din burgurile Împrăștiate ca ciupercile pe culmile muntoase din acest binecuvântat de Dumnezeu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ciupercile pe culmile muntoase din acest binecuvântat de Dumnezeu ținut, avea o origine foarte umilă. Bunicul lui, numit tot Urs, se trăgea dintr-o familie săracă de curelari. Fiind foarte isteț, Învățase să scrie și să citească de la călugării din mânăstirea de la Sankt Gallen, unde slujise ca rândaș. Cu mare sârguință și zgârcenie puse deoparte toată simbria pe care călugării i-o plăteau În bani de argint și, după un timp, plecă la Zürich, unde Începu să Împrumute cu dobândă, bineînțeles
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înălțimea lui se adăuga și prăpastia stâncoasă. După razele palide ale soarelui, care abia reușeau să străpungă norii gălbui și triști, Își dădu seama că se afla În partea de sud a cetățuii. Undeva În apropiere trebuia deci să fie mânăstirea Sfântul Trudpert. Dacă le-ar fi putut trimite vorbă călugărilor... dar nu era sigură de loialitatea lor... După ce ducele Bertold cel bătrân hotărâse să-și aleagă lăcașul de Îngropăciune la Sfântul Petru, relațiile cu mânăstirea Sfântul Trudpert nu erau deosebit de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apropiere trebuia deci să fie mânăstirea Sfântul Trudpert. Dacă le-ar fi putut trimite vorbă călugărilor... dar nu era sigură de loialitatea lor... După ce ducele Bertold cel bătrân hotărâse să-și aleagă lăcașul de Îngropăciune la Sfântul Petru, relațiile cu mânăstirea Sfântul Trudpert nu erau deosebit de călduroase... Poate totuși se găsea acolo vreun călugăr care să vrea s-o ajute? Adelheid petrecu toată ziua privind pe fereastră și sperând Într-o minune. Dar locurile erau pustii. Departe jos, În vale, se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu toate grijile ei. Nutrea pentru binefăcătorul lui un devotament nețărmurit, iar pe Bodo Îl iubea ca pe copilul lui. Urs Îi povesti În puține cuvinte ceea ce tocmai aflase: Bodo căzuse Într-o capcană și acum zăcea grav rănit la mânăstire la Sfântul Petru. — Nu pricep de ce treaba asta trebuie să rămână se cretă, spuse el. Curierul m-a conjurat să nu spun nimănui nimic. În același timp, părintele stareț mă roagă să mă duc acolo, În cea mai mare grabă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]