3,495 matches
-
valea cea de-acol-abia văzută Și-n pădurile umbroase cu-adîncimi necunoscute Și-n câmpii unde mii râuri s-argintesc plane ș-adînci. Pe acea poartă din munte iese zori în coruri dalbe, Ridicîndu-se în cerul dimineții dulci, rozalbe, Pe-acolo soarele-și mână car cu caii arzători, Pe-acolo noaptea răsare blonda lună argintoasă Și popoarele de stele iese-n roiuri luminoase Și pe cer se împrăștie ca de aur sfinte flori. Zeii Daciei acolo locuiau - poarta solară În a oamenilor lume scările
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și strașnică arpă Trec vânturi și clatin pădurea de brad, Prăval pietre mari din culmea cea stearpă, Aruncă bucăți cu pomi și cu iarbă Ce-n urlet în râuri se nărue, cad. Furtuna la caru-i lungi fulgere-nhamă Și-i mână cu glasul de tunet adânc, Vuiește a vântului arfă de-aramă Și vulturu-n doliu copiii și-i chiamă, Prin nouri cad stele și-n abis se sting. Și grindini cu ghiața cu ghemuri ca rodii Se sparg de a stîncelor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-mpărat, Și galbenă ca ghiața ruptă din nori răsare Luna și trece moartă pe cortu-nnourat Și cerul nori gândește, nori mari de răsbunare Ce vor să biciuiască pământul răsculat Și noaptea-înșiră ceasuri pe firu-i incolor Ca râul care-și mână trecutu-n viitor. {EminescuOpIV 163} Deodată vede că nori se despică În două și cale îi fac printre ei. Ajunsu-i în culme, sub dânsul o clică De vânturi s-alungă prin nouri și-și strică Aripa de stînce, se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tăcerei Stă-mperatorul. Vezi-l atins de umbra gândirilor regii! Vorba-i va să fie o rază-n lume; Orele lui sunt isvoare la anii istoriei, Salve-Imperator! {EminescuOpIV 197} MITOLOGICALE Da! din porțile mândre de munte, din stânci arcuite, Iese-uraganul bătrân, mânând pe lungi umeri de nouri, Caii fulgerători și carul ce-n fuga lui tună. Barba lui flutură-n vânturi ca negura cea argintie, Părul îmflat e de vânt și prin el colțuroasa coroană, Împletită din fulgerul roș și din vinete
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De-a lor abateri li-i rușine, Căci tu ești ținta tuturor. {EminescuOpIV 250} Virtutea nu mai e un merit, Căci merit nu-i când nu e luptă. Asupra ta ei nu se-ntărît Cu viața-n joc, cu mintea ruptă; Mânând cu anii colbul școlii 30Ei cred făr-a fi înțeles, Din cărți străvechi roase de molii Își împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire - Minune-i pentru dânșii tot. Necercetând nimic în fire Nimic nu știu, nimic nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aleargă. {EminescuOpIV 327} Un tunet cutremură lumea-n temei. Venea parc-o oaste călare de zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de cai, Vuind vine mândrul al mărilor crai. Cu gâturi întinse sirepi de omăt Prin norii cei negri sburau spăriet, Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară 100Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nici o putere laolaltă Nu frâng tiparul formei, ce vie se desvoaltă. Lucrețiu Vezi prin oraș frecîndu-se cela și iar la palatu-i Vine degrab deși de urât fugise de dânsul. Mai îndemînă de loc nu se simte aici ori aiurea. 20Vezi-l mânând telegarii; la țară aleargă c-o grabă, {EminescuOpIV 341} Parcă gonește cu zor să stingă vr-o casă aprinsă, Dar abia dă de pragul vilei de țară și cască. Greu se-ntinde pe somn, ori caută alte petreceri, Ori dorit de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mare În propria lui umbră Zamolxe redispare. "Priviți-l cum stă mândru și alb pe naltu-i jeț! "El îmflă răsuflarea vulcanului măreț, " Dacă deschide-n evi-i el buza cu mânie Și stelele se spulber ca frunzele de vie; El mână în uitare a veacurilor turmă "Și sorii îi negrește de pier fără de urmă. Dacă se uită-n mare, ea tremură și seacă. {EminescuOpIV 419} "De-și pleacă a sa frunte, tot ceru-atunci se pleacă. "Ci-n evii tăi, Zamolxe, tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
murite, pustii, fără rodire Cu toate se usucă la glasul tău amar. Imperiul tău: trecutul, e-ntins fără de fine - Acolo te-ntîlnește ochiul numai pe tine. Dar e o regiune tot astfel de întinsă - Nu-i încă sub domnia întunecate-ți mâni - Și toate câte, demon, le crezi de tine-nvinse Acolo strecur toate și-ți scapă de sub mâni; {EminescuOpIV 473} Cele de ieri și astăzi de mîna-ți sunt atinse Dar oare e tot astfel și ziua cea de mîni? Trecute și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
popoare întregi, Iasieni cu semitice nasuri, Bucureșteni, compuși din Bulgari cu mintea isteață Il urmăresc pe-Odisseu, pe omul de-o samă cu zeii, Doar ar pute să-l prindă, să-l pună în civica gardă Ba-n răsboiu l-ar mâna să se bată cu Bașibuzucii... Iată-l azi de cetățile vechi aproape-Odysseus, Unde-l primește divinul porcar iscusitul Ve Pogoros. Jur împrejur stă turma frumoasă culcată pe iarbă. Iată vierul cu c.... mari, plodiciosul Naumos, La-ngrășare e pus porculețul mărunt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu mult farmec Intre creți-mbrăcăminții: Știi că toată ești frumoasă Și că ești răpirea minții. Haina ta cea minunată Nu-i în stative țesută, Căci ușoară-i ca de neguri Și te miști ca și o ciută. Pedepsit-au mâna inul Pânză fină ca să țeasă, Cât tu pari a fi mai goală Căci ușoară-i ș-arătoasă. Și albastre fine torturi - Străveziile mătăsuri - Cât cu-a ta privire fină Umbra tu abia le măsuri. Oh, cum este de ciudată, Lingușită
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bouri? II Pe creștete nalte a munților suri Clădiți de asupra de negre păduri Trupine de brazi la olaltă; Clădiți-le falnic dați-le foc Și lumea privească un semn de noroc Pe ori și ce culme înaltă, {EminescuOpIV 546} Mânat de credință, mânat de profet, Din negre pustiuri porni Mohamet Stârnind mulgătorii de iepe; Înneacă o lume în flăcări și fum Și moartea-i netează al gloriei drum: E moartea stăpână pe stepe. {EminescuOpIV 547} Ce sgomot de bucium și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
creștete nalte a munților suri Clădiți de asupra de negre păduri Trupine de brazi la olaltă; Clădiți-le falnic dați-le foc Și lumea privească un semn de noroc Pe ori și ce culme înaltă, {EminescuOpIV 546} Mânat de credință, mânat de profet, Din negre pustiuri porni Mohamet Stârnind mulgătorii de iepe; Înneacă o lume în flăcări și fum Și moartea-i netează al gloriei drum: E moartea stăpână pe stepe. {EminescuOpIV 547} Ce sgomot de bucium și arme, ce val
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aveau amenajate stâna, grajdurile pentru vite, magaziile de cereale, birourile și staulul cu taurii comunali. Ca În fiecare zi, el a fost trezit de mamaMaria, pe la orele patru ale dimineții și așa cu ochii nespălați, cu un „crâsnic” În spate, mânase la păscut cele douăzeci și două perechi de boi cuminți ale comunității. Soarele și copilul și-au dat binețe cu inimile lor fierbinți, Va s-a bucurat nespus, s-a simțit luminat și bine protejat, iar soarele urmărea cu interes
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sub soarele arzător, Începură să arunce În mormînt cu lopețile pămîntul greu. Incapabil să se controleze, Andersson smulse cazmaua de la cel mai vîrstnic dintre ei și se apucă să izbească În marginea movilei, aruncînd nisip și pietriș peste sicriu, ca mînat de dorința de a pune un paravan Între fata moartă și orice imagine a lumii care o lăsase de izbeliște. Participanții Începeau să se risipească, pornind În urma clericului nerăbdător. Se opriră să privească În urmă cînd răsună izbitura unei cazmale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mine. S-a așezat pe un scaun și, deodată, am observat că scaunul semăna cu jilțul de la Inchiziție. A scos niște lumânări, le-a așezat pe masă și le-a aprins. Avea mâna mică... Ai observat că mulți inchizitori au mâna foarte mică? ― Pentru că nu torturează cu mâna lor. ― În tot acest timp nici nu mă băga în seamă. Umbla prin încăpere fără zgomot, de parcă era singur. Eu nu existam pentru el. Apoi, brusc, s-a întors spre mine. Am așteptat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
orice caz, mi-am calculat rău mișcările. În polemica mea cu iezuiții, destul de lungă, eu am fost cel care a pus paie pe foc. Nu-mi închipuiam ce va ieși. Probabil, sunt un prost jucător și n-am înțeles asta mânat de o vanitate care m-a împins să nu las lucrurile să se liniștească. Trebuia să-mi dau seama că nu-mi vor răbda chiar toate provocările. Într-un fel, mi-am căutat-o cu lumânarea. Și a trebuit să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
totuși, cât sunt de singuri", a zis ea cu un ton blând din care am dedus că vroia să mă împace. Dar eu eram, în continuare, supărat și vroiam să i-o arăt. Așa că am tăcut. "Știi de ce își dau mâna oamenii? m-a întrebat ea Gestul avea la început un tâlc anume. Oamenii își dădeau mâna ca să arate că nu aveau nici o armă ascunsă". Cum eu tăceam mai departe, a adăugat: "Trebuie să te duci în oaza unde e mormântul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
avu un fior de spaimă. - Ce-i cu ăștia? întrebă. - Așteaptă și ei pomana mortului... Caii se opriră adulmecând. -Ptrrr! Noii-sosiți priviră porțile ferecate cu lanț și lacăt și ferestrele întunecate. - Hei, nu-i nimeni aici? întrebă tare cel care mânase caii, sărind jos de pe capră, și se întoarse spre mulțimea tăcută, parcă zidită cu picioarele în zăpada înghețată. Nu răspunse nimeni. Nici o perdea nu se clătină. Unde-i mortul, oameni buni? întrebă ajutorul, că aici ne-a dat adresa. Cineva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de rachiu, întinzîndu-le noilor-veniți: - Luați, de sufletul mortului! Cioclii băură de două ori la rând și se apucară de treabă, trăgfad cu urechea spre stradă. Dintr-acolo nu se auzea nimic. Când capacul fu bătut în cuie cineva spuse: - Și mânați mai cu viață, că v-ajungem noi! Se mai bău câte un pahar cu rachiu. Unul din bărbați și o femeie rămaseră acasă. Ceilalți își luară paltoanele din cui cu o strângere de inimă care nu scăpă nimănui. Ușa fu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
abia se dezmeticise din plăceri și o lene ucigașă fl cotropea încă. Cataroiul râdea sălbatic, clătinând din pieptul lui uriaș. 305 - Zi, d-ăștia mi-ești, ucenicule? Îi trecuse oboseala. La șoseaua Mandravelei, dăduse sluga cfr-ciumarului la o parte și mânase el caii. Trap i-a adus. Nu mai putea să rabde gândul de a-l ști pe Paraschiv în brațele ibovnicei. Îi părea rău că nu 1-a omorât, acolo, la circiumă, să nu mai ajungă până la ea. Aproape de casa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îndrăgostește În repetate rânduri, ține la doar 24 de ani primul discurs În Camera Lorzilor, are succes cu tot ceea ce face. „Un zeu”, „un geniu”, crede Chateaubriand. Roger Kempf și-l imaginează pe Byron Într-un vis-à-vis cu Jean-Jacques Rousseau, mânat de ambiția de a fi diferit, profund altfel, așa cum vrea să pară Chateaubriand Însuși (și el un fel de dandy) atunci când refuză să se compare cu marele poet englez. Byron dorește să spună În scena următoare că e incomparabil: „El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
era un partener improbabil pentru Shimon Guttman, sionist fanatic de dreapta și inamic declarat al palestinienilor. Pentru că Ehud Ramon era Ahmed Nour. Capitolul 12 Bagdad, aprilie 2003 Salam o pornise spre școală în dimineața aceea mai mult din obișnuință decât mânat de așteptări reale. Nu credea cu adevărat că orele se vor desfășura normal, dar se dusese oricum, pentru orice eventualitate. Sub Saddam, chiulul de la școală era, ca orice alt act de nesupunere, un risc pe care nu și l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
calific drept remarcabile succese. Să-ți explic. Pentru noi, scotocirea prin arhive se constituie În preocupare curentă. De cele mai multe ori știm ce căutăm, avem o țintă, scontăm un rezultat. Nu o dată Însă, cotrobăim din inerție, să nu ne pierdem reflexele, mânați de fascinația pură pe care o exercită asupra intelectului și a imaginației noastre hârtiile acelea roase pe la colțuri și Îngălbenite de timp, printre rândurile cărora palpită viața unor oameni ce și-au pierdut identitatea, devenind concepte și categorii, embleme reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ulterioare. De pildă, la un moment dat, mi-a ieșit un șir ce părea să conțină două cuvinte latinești: MANU REX CDL. La descifrare Însă m-am blocat. Bun: să spunem că ar fi fost vorba de „mâna regelui” - care mână și care rege, nu contează. Ce semnificație putea avea Însă grupul de litere care rămânea: CDL sau DLC, sau CLD, sau LCD, sau LDC? N-am găsit nici un răspuns, nici un cuvânt-cheie, nici un indiciu cât de cât valid. La fel de infructuoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]