4,696 matches
-
câmp, udată din cer de picături de rouă. Fiara cu fiarele să fie un timp de șapte timpuri. Rămas tulburat în gânduri și uimit Daniel îi răspunse: -Slăvite Doamne, visul este pentru dușmanii tăi, vrăjmași și pizmuitori. Copacul falnic și măreț, înalt până la cer, ești tu împărate cu împărăția ta necuprinsă. Te vor izgoni împărate cu fiarele din câmp. Trunchiul reprezintă împărăția cu bogățiile. Pune capăt greșelilor, dă milă popoarelor sărace și Domnul îți va da din nou măreția. Împăratul caldeean
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pământean și ceresc al tuturor ființelor. Lăcașul de veci situat la margine de sat, uimea prin măreția monumentelor funerare și feeria culorii florilor, arborilor și ai ierbei verzi, transforma macabrul, într-un paradis al vieții veșnice. Stăpân al acestor locuri mărețe, care transpuneau intrarea intr-o altă dimensiune, era prințul Alexandru, pământeanul cel mai iubit al acestui tărâm, om cuminte și drept care proclamase egalitatea tuturor. Prințului îi plăcea să spună lucrurilor pe nume, din adâncul inimii cu toată sinceritatea, disprețuind ipocrizia
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
rostit de oameni. Obiectele nu-mi spuneau nimic, un scaun, un pat, un lanț, n-aveau pentru mine nici o semnificație, în afara aceleia că în pat te culcai, pe un scaun ședeai, cu un lanț legai o vită. Vitele erau vite, mărețul bou, o zeitate pentru cei vechi, (boul Apis) era pentru mine un animal cu inutile coarne uriașe, cu utilă ceafă de pus sub jug și dacă n-ar fi trebuit hrănit și rânit pe urma lui băligarul ar fi fost
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
revoluție. El era un conducător... Ieșea și pe balcon și dând din mâini cânta "Internaționala" în fața unei mulțimi închipuite adunată să-l aclame ca pe Troțki, sau ca pe Malraux, idolul său. Pe urmă revenea la telefon și cu glas măreț continua: "Ana, tu preiei conducerea în sectorul galben. Luca, tu te pregătești să intri în foc venind de la uzinele Malaxa... Dej, tu..." Curând se vindecase și dispăruse la Cluj. Ce căuta el la Cluj? Vroia să conducă acolo, mai modest
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu ajungi în această categorie. Fiindcă dimpotrivă, vârsta ar trebui să-ți dea elan, spirit de sacrificiu... Ce ne interesează pe noi Rousseau? Noi nu facem contracte sociale, noi suntem însăși țara, pe care o vom călăuzi spre destinul ei măreț și veșnic... Acum avem de curățit putregaiul pe care l-am moștenit. Vom face asta fără cruțare și o s-o spălăm de lepra trecutului... Începeam să mă plictisesc. Sperasem într-o mare întîlnire și când colo acest șef nu se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se dezbrace. A doua zi făcui un pachet din cărțile pe care le citisem și plecai la anticar să le schimb (plăteam numai cititul, anticarul îmi dădea banii de garanție înapoi și din ei luam altele). În hol Nilă stătea măreț în spatele biroului său de portar. Îmi dădu să mănânc un sandvici cu șuncă și o sticlă de bere. Câștiga bine Nilă pentru serviciile lui aduse locatarilor, dar nu știam de ce avea mereu acel aer împovărat. Nu era trist (fiindcă la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
obsedat de un necunoscut pe care îl zărea mereu prin mulțime, într-o bună zi iarăși cineva bătea la ușă. Cine era? Chiar acel necunoscut... Un altul ucidea o bătrână cu un topor, după un plan minuțios, ca să înfăptuiască ceva măreț, ca și Napoleon, pe care nimeni nu-l acuzase de crime, deși săvârșise atâtea... Dimpotrivă, fusese aclamat... Credeam că după crimă va urma înfăptuirea acelui ceva măreț, eroul însă e prins de spaime și remușcări și cade în mod inexorabil
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ucidea o bătrână cu un topor, după un plan minuțios, ca să înfăptuiască ceva măreț, ca și Napoleon, pe care nimeni nu-l acuzase de crime, deși săvârșise atâtea... Dimpotrivă, fusese aclamat... Credeam că după crimă va urma înfăptuirea acelui ceva măreț, eroul însă e prins de spaime și remușcări și cade în mod inexorabil în plasa unui Porfir Petrovici formidabil, care avea să-l lase liber până ce își va dezvălui singur crima, în genunchi, în piața publică. Nu prea era pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
e o închisoare, făcîndu-mă curios. De ce? îl întrebam. Cum de ce? Îl cunoștea el, sufletul lui e o ocnă... "Bine, gândeam, asta ai mai spus-o, dar de ce?" N-avea fapte, sau nu vroia să mi le dezvăluie? Camilar se plimba măreț pe alee și ne arăta cu mâna în depărtare... Dacă noi vedem cum respiră munții, ne întreba. Vedeam, ei și? într-adevăr norii învăluiau în mișcarea lor lanțul de munți care se desfășurau spectaculos și îi puteai contempla cât vroiai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sens. Un om care își putea schimba conștiința și identitatea dintr-un corp în altul nu avea nevoie de o revoluție. În afară de asta, ar fi și imposibil. PRINCIPIUL DE GRUP COMBINAT CU LIBERA INIȚIATIVĂ ȘI IMPREGNAT CU NOI IDEI, LA FEL DE MĂREȚE, TOCMAI ÎNCEPEA SĂ SE EXTINDĂ. CA UN URIAȘ CARE CALCĂ CU PAȘI GIGANTICI, ÎNVINGEA ORICE REZISTENȚĂ ȘI ÎN ACELAȘI TIMP DĂDEA SPERANȚE. ÎN ASEMENEA MOMENTE, OAMENII NU PLEACĂ UȘOR URECHEA LA VOCI CARE ÎI AVERTIZEAZĂ ÎMPOTRIVA PERICOLELOR ÎNDEPĂRTATE SAU ÎI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se lupte cu moartea. Ori de câte ori un conducător genial își dă seama de acest adevăr, are o revelație amețitoare asupra puterii potențiale pe care o posedă ființele umane. Își imaginează deja masele organizate de oameni care mărșăluiesc spre realizarea unor scopuri mărețe. Dar în practică nu merge. Scoate un individ din cazarmă și își va pierde toată măreția pe care o dă existența în comun. Cinci mii de ani de războaie au dovedit că viața în armată nu reprezintă o soluție pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
-și anunțe mama. Nu apucă să îi spună ce o rugase badea Gheorghe, din casă lacrimile îl strigau pe bărbat și pe soția sa. Satu’ întreg venise la înmormântare. Se duse de tânăr. Îi făcură gorapa la poalele unui cireș măreț, a cărui frunze cădeau una câte una în bătaia vântului și a stropilor de ploaie. - Vino, fata tatii, dar, stai pe pat, să-ți spui o vorbă. Dragostea de tânără, Savetuță, e ca pleava din grâu: se scutură, se împrăștie
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
consta în primul rând în faptul că li se oferea celor care locuiau aici un mare volum de aer în ciuda suprafeței reduse. Încăperile, neobișnuit de înalte și împodobite cu ferestre superbe, fuseseră, fără îndoială, destinate, dacă judecai după proporțiile lor mărețe, unor recepții fastuoase. Dar necesitățile aglomerării urbane și renta imobiliară îi constrânseseră pe proprietarii succesivi să despartă camerele prea mari prin niște pereți subțiri și să înmulțească astfel boxele pe care le închiriau la prețuri piperate turmei lor de locatari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în meditații. Îi spuse discipolului că articolul cuprindea și lucruri adevărate, dar că el, Jonas, mai avea încă mulți ani de lucru. Negustorului îi răspunse că îi înțelege îngrijorarea dar că nu i-o împărtășește. Avea în fața lui o operă măreață, cu adevărat nouă: va lua totul de la început. În timp ce vorbea, simți că nu se înșală și că steaua lui îl ocrotește. Totul era să se organizeze cum trebuie. În zilele următoare încercă să lucreze în coridor, apoi în sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
reține a reveni, iar și iar, la „bravura eșecului“, la „grandoarea încercării“ pe care a frânt-o cândva iubita lui Hariga, în nimbul aceleiași vârste pe care o purta, și la partenera mea echivocă, cu atâta crispare, în noaptea aceea. „Măreață și liniștită și moartă, ar putea să învie într-o zi, doar ca să înnebunească ! Să se retragă undeva, departe, și acolo să înnebunească. Să mai trăiască, oricât de mulți ani, nebună. Exactă și himerică, rupând masca pe care o întreține
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu mai putea să amâne, zâmbi, bolborosind : — Un domn distins... Cu un corn englez. Clipi fericit, închise iar ochii, rechemând amintirea fericitei întâlniri. Nu i se îngădui, agresorul îl tot trăgea, încăpățânat, și avea brațe puternice. — Un sfânt. Mut și măreț... Rezistența se dovedi zadarnică, fu obligat să-i recunoască fața lată, buzele subțiri, firul negru al mustății, surâsul strâmb, timid. Un vechi camarad ? Demult, acum un veac ? Aceeași cameră. — Un domn... frac englezesc. Cabalinul... Cal și măgar. Catârul sterp, sihastrul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de nourași albi, în mijlocul cărora strălucea fața lui Dumnezeu ca o lumină de aur, orbitoare, înfricoșătoare și în același timp mângâietoare ca o sărutare de mamă... Din strălucirea dumnezeiască însă se limpezea o privire vie, infinit de blândă și de măreață, care parcă pătrundea în toate adâncurile și ascunzișurile... Arătarea aceasta a durat numai o clipă și a fost atât de nemărginit de dulce, că inima lui Apostol și-a oprit bătăile, iar ochii i s-au umplut de o lucire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spânzurat pe toți trei deodată și pe același copac, un fag bătrân, cu tulpina scorburoasă. Când le-au pus ștreangul de gât, m-am uitat bine în ochii lor... Străluceau cumplit, ca niște luceferi prevestitori de soare, și atât de măreț și cu atâta nădejde, că toată fața lor părea scăldată într-o lumină de glorie. Atunci m-am simțit mândru că sunt frate cu cei strălucitori de sub ștreang și am dorit moartea cu o însetare uriașă! Dar numai o clipă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acuma scăldată în bucurie și nădejde. Nu se mai putea stăpâni. Suspina din fundul inimii, ușurat. ― Bine... bine, repetă generalul gânditor. Nu pricep însă de ce n-ai merge cu noi? Divizia mea are o misiune sfântă în Ardeal! O misiune măreață... Da!... Dușmanul a pângărit pământul țării. Acolo valahii... Deodată generalul Karg se opri, ca și când o rază de lumină i-ar fi deschis creierii. Se dădu iar câțiva pași înapoi, rămase cu privirea țintă la Bologa, căutând să-l scormonească în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dar mă tem ca e deja prea tậrziu. Sufletul meu e obosit de atậta minciună și chin, de atậta perfidie și ignoranță, de plăceri efemere, dar mai ales de veșnice neplăceri. Lupta împotriva destinului, împotriva morții este dificilă, dar este măreață și Yon mă făcuse să înteleg într-o singură noapte tot ceea ce nu înțelesesem într-o întreagă viață. ** Din dosarul de vise al blậndelor dimineți de toamnă, de la fila cu numărul 5, luna lui Brumărel, anul 1955, s-au extras
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
derîzătoare: "Naintea unui caos de ani zeificat "Tu tremuri. Ce sunt oare zeitățile tale? "Slabului plan al lumei scorniri mântuitoare 50"Ce-ngeniul umanei nevoi a-mprumutat. Ce e viitorimea de gropi învăluită? "Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești? "Măreață pentru că e cu coji acoperită, "A spaimelor-ne proprii umbră-nurieșită, 55"Pe-oglinda cea pustie a conștiinței omenești. "Icoană minciunoasă de ființi viețuitoare - "Mumia timpului - "De balsamul speranței ținute în răcoarea "A groapei locuință; nu aceștia oare 60" Ii zici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. {EminescuOpIV 59} Și gândul meu nu poate să rup-acea perdea, Ce-ascunde viitorul puternic după ea. Cîntarea? Cea mai naltă și cea mai îndrăsneață Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor teribili, înnalte, sgomotoase A unui rău, ce nu-l vezi. - Sunt undele de timp Ce viitoru-aduce, spre-a le mîna-n trecut. Deși privesc nainte-mi noaptea bătrână ruptă, Și văd c-o lume nouă dintr-însa se ridică, Dar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de a fi mare Să-și înnăsprească trebue superba rădăcină Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț. {EminescuOpIV 65} Mai tare e-acea stâncă, ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare Ce-au cotropit Românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orice vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar stejarul Poporului meu tare ridică și-azi în vânturi Întunecata-i frunte și proaspăta lui frunză. În lume văd popoare cuminți și fericite, Și mă întreb ce soarte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 68} De n-ai fi tu ce-ar folosi viața, Speranțele-i, și binele-i și tot! Un vis ar fi amestecat cu ceața, Un chin ar fi - ce L-aș sfârși să pot; Pe când astfel o noapte e măreață, Pierdută-n stele ce în ceriu înnot, Prin ele trece melancolic luna - O gură dă-mi iubito - și-ncă una! Spre sărutare gura-ți se încreață Și ochii tăi privesc întunecat Și visători. - Iubito, tu, glumeață, Nu știi c-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să fiu învins; O de-aș orbi, de-aș amuți odată, Că-n lume nu văd lumea căutată! Eu nu văd munții înnecați de nouri, De care gîndu-mi vultur s-acăța; N-aud a mării înmiite-ecouri, Ce-n glasul meu măreț s-amestecă; În codri-antici n-aud muget de bouri, Trezind zilele vechi în mintea mea Codrul din munți, râul din vale-mi tace De ce nu pot în praf a mă preface! {EminescuOpIV 80} DOI AȘTRI Am văzut doi aștri, Strălucind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]