6,722 matches
-
patul lor. Erau mai mari decât mine și nu păreau speriați. Cu ani în urmă, tata îl adusese pe unchiul din satul lui la oraș. Asta se poate aranja, dacă ai relații și te pricepi să le întreții. Unchiului și mătușii le făcuse rost de lucru în fabrică, iar lui Matei și Sorin, de locuri la școală. Își găsiseră un subsol umed, ca o gaură în pământ, drept adăpost provizoriu, dar continuau să locuiască aici, după atîția ani. Câteodată, la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
procuri o locuință, nici chiar cu relații. Subsolul avea tavanul boltit și, când vorbeam, vocile răsunau cu un mic ecou. Câteva trepte duceau spre subsol, în adânc, acolo era intrarea - o ușă de lemn cu ochiuri de geam - pe care mătușa o căptușise cu draperii, covoare și pături, ca măsură de prevedere contra curentului. În față se afla bucătăria, avea pereții înnegriți și era despărțită de restul subsolului cu alte draperii și pături. În spatele lor, își găsiseră loc toate lucrurile trebuincioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu-mi amintesc să fi văzut. Vara, ei cultivau legume în curtea casei. Stăteam împreună acolo, nimeni nu spunea nimic, iar când vreunul din noi, copiii, încerca să deschidă gura, un adult făcea ssst. Mama sosise curând după noi și mătușa o salutase cu același „slavă Domnului”. Când m-a văzut, mama a zis și ea „slavă Domnului” și m-a îmbrățișat strâns. Mi-a luat fața în palme și mi-a privit-o din toată părțile. Rezultatul a părut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În frunte cu administratorul blocului. Adică eu. Ne era frică să nu ne înghită pământul sau să nu fim omorâți de propriile noastre apartamente. Ce ar fi fost de preferat?” „La noi, aici, nu s-a simțit nimic”, a spus mătușa. „Nimic. Să fi venit și sfârșitul lumii, noi n-am fi băgat de seamă nimic”, a adăugat unchiul. „Vrei să zici că s-ar fi putut ca Dumnezeu să ne uite, pe mine și pe tine? Tu și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
noi n-am fi băgat de seamă nimic”, a adăugat unchiul. „Vrei să zici că s-ar fi putut ca Dumnezeu să ne uite, pe mine și pe tine? Tu și cu mine, singuri pe lume. Ce coșmar!”, a spus mătușa. Unchiul a înghițit în sec. „Însă cel puțin berea de n-ar uita să ți-o lase.” „Mai întâi ne-am năpustit toți în subsol”, s-a grăbit mama să-i întrerupă, „ar fi trebuit să fiți acolo și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
apartament pe isterica de nevastă-sa. Ea stătea la fereastră, dând drumul la o cascadă de înjurături. Iar cretinul m-a învinovățit că aș fi spion și securist, fiindcă, zice-se, numai aceia se întorc din America.” „Și?” a întrebat mătușa. „Și ce?” „Ești sau nu ești?” „Termină cu prostia asta, fir-ar să fie!V-am spus doar că am venit înapoi, fiindcă n-am mai suportat să trăiesc acolo.” „Bietul meu soț, pe care America l-a extenuat. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
douăsprezece. Stăteau tolăniți pe nisip, nemișcați ca morții, ai fi putut să faci omletă pe spatele lor; câteodată unchiul dădea drumul unui râgâit; alteori se frecau cu cremă de plajă, atunci păreau că se mângâie unii pe alții. Unchiul și mătușa veneau adesea cu noi. Unchiul avea obrajii roșii de la problema lui cu alcoolul, o mână paralizată și vorbea în limba mongolilor. Oricum, de multe ori noi nu pricepeam nimic și se pare că nici înainte de problema aceea nu se pricepea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
toți trei, la fel cu vecinii noștri din întreg cartierul. Toți părinții își îndreptau stăruitor gândurile spre tovarășul și spre locul unde ar fi vrut să-l trimită. Atunci făceau pace și nu se mai certau între ei. Unchiul și mătușa se fugăreau și ei în sufragerie noaptea, de pildă de Anul Nou, însă lumina nu se stingea, așa că verii mei trebuiau să sară ca să-i despartă. De vină e blestemata lui de problemă cu alcoolul, era de părere mătușa; unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și mătușa se fugăreau și ei în sufragerie noaptea, de pildă de Anul Nou, însă lumina nu se stingea, așa că verii mei trebuiau să sară ca să-i despartă. De vină e blestemata lui de problemă cu alcoolul, era de părere mătușa; unchiul se jura că n-are probleme cu nimic și cu nimeni, în afară de ea, atunci Sorin îi dădea un brânci zdravăn și el cădea pe pat. Nu se mai mișca, asta era o idee bună, căci verii mei erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de plajă, iar Lea ne-a dezamăgit amarnic pe Dorin și pe mine, căci își îmbrăcase costumul încă de acasă. După vechiul lor obicei, adulții s-au culcat pe nisip. Mama și Doina, prietena ei cea mai bună, pe burtă, mătușa pe spate, unchiul pe o parte, fiindcă așa îi era mai comod să doarmă. De aceea se înroșea de fiecare dată pe o singură parte și numai pe un obraz, de unde rezulta o combinație de tot hazul. Tata a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
găsit nicăieri. În învălmașeala generală, se făcuse nevăzut pur și simplu. Ne întrebam cum izbutise, căci de regulă abia își târa picioarele și rămânea întruna în urmă. „Când îl apucă setea pe păcătos, e mai iute ca vântul”, a spus mătușa. Ea știa cel mai bine. „Îmi închipui unde poate să fie”, a zis și a luat-o din loc, cu noi toți pe urmele ei. Într-un târziu l-am găsit pe unchiul în sat, în grădina unui țăran, dormind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să bem câte sucuri ne poftea inima. Dar cu distracția la plajă se terminase, la fel și cu speranța noastră de a vedea sâni goi. Ne-am așezat pe marginea drumului. După ce tata l-a liniștit pe proprietarul grădinii, iar mătușa l-a făcut cu ou și cu oțet pe birtașul care îi vânduse unchiului atâta amar de bere, adulții s-au dus înapoi la ale lor. Am trimis-o cu ei și pe Lea, iar noi doi, eu și Dorin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu aceeași fată și te înroșești până la urechi de atâta privit. Privirile pe care i le aruncam eu Arianei se prelingeau în jos, ca înghețata topită pe cămașa cu mâneci scurte a unchiului meu, când o ținea cu mâna paralizată. Mătușa îl ștergea cu o cârpă udă și cu mișcări grăbite. „Nu e el de vină”, spunea ea, „căci de obicei cu mâna beteagă ține doar păhărelele de rachiu. Acelea nu se topesc.” Privirile mele erau calde și se strecurau pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe ascuns, noaptea. Am mâncat în bucătărie la repezeală, nici unul din noi n-avea chef de vorbă, lângă ușă stăteau rezemate pungile cu provizii. Mama a tras toate perdelele, pe fiecare mobilă pusese câte un bilet cu un nume, pentru ca mătușa să știe cine ce urma să primească. Tata a încuiat ușile, am luat liftul și am coborât opt etaje. În casa scărilor ne-am întâlnit cu niște vecini, care ne-au urat concediu plăcut. Pe stradă, eu și Dorin ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
uite să-i cinstească memoria. Familia nu Însemna doar această fată care a ieșit plângând și copilul care nu făcuse nici un rău lumii, Însemna și o altă fiică și soțul respectiv, părinți a trei copii, din fericire, sănătoși, plus o mătușă nemăritată căreia Îi trecuse demult vârsta de măritat. Celălalt ginere, soțul fiicei care a ieșit plângând, trăiește Într-o țară Îndepărtată, a emigrat ca să câștige bani și mâine va afla că a pierdut dintr-odată unicul fiu pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În două rânduri scurte exact acele persoane care vor fi protagoniști ai unuia dintre cele mai dramatice momente petrecute În această nereală poveste, deși exactă, despre intermitențele morții. Ei bine, le-am consemnat. A mai rămas de spus doar că mătușa nemăritată Încă mai manifesta o Îndoială, Ce va spune vecinătatea, Întrebă ea, când Își va da seama că nu mai sunt aici cei care, fără să moară, pe pargul morții se aflau. În general mătușa nemăritată nu vorbea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
rămas de spus doar că mătușa nemăritată Încă mai manifesta o Îndoială, Ce va spune vecinătatea, Întrebă ea, când Își va da seama că nu mai sunt aici cei care, fără să moară, pe pargul morții se aflau. În general mătușa nemăritată nu vorbea atât de prețios, atât de căutat, dar dacă a făcut-o acum a fost ca să nu izbucnească În lacrimi, căci așa s-ar fi Întâmplat dacă ar fi pronunțat numele copilului care nu făcuse nici un rău lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și simplu ce s-a Întâmplat și așteptăm consecințele, cu siguranță vom fi acuzați că facem Înmormântări clandestine, În afara cimitirului și fără știrea autorităților, și pe deasupra În altă țară, Să dea Dumnezeu să nu Înceapă vreun război din cauza asta, spuse mătușa. Era aproape miezul nopții când plecară pe drumul spre graniță. Ca și cum ar fi bănuit că se punea la cale ceva ciudat, satul Întârziase mai mult ca de obicei să se retragă În așternuturi. În sfârșit, liniștea puse stăpânire pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o să te mai văd, deși asta nu era adevărat, pentru că și ea urma să meargă În căruță cu sora și cumnatul ei, dat fiind că nici ei trei, cu toții, n-aveau să fie prea mulți pentru ceea ce era de făcut. Mătușa nemăritată nu voia să se despartă de călătorii care nu aveau să se mai Întoarcă și se Închise În cameră cu nepoții. Cum cercurile metalice ale roților căruței ar fi făcut zgomot pe pietrele neregulate ale pavajului, riscând să provoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pregătiți pentru odihnă, putem Începe să aruncăm pământ peste ei, cu grijă, Încet-Încet, ca să ne mai poată privi Încă un timp, să se poată despărți de noi, să auzim ce ne spun, adio, fetele mele, adio, ginere, adio, unchi și mătușă, adio, mamă. Când se umplu groapa, bărbatul bătători și netezi pământul ca să nu se observe, În caz că trecea cineva pe acolo, că fusese cineva Îngropat. Puse o piatră la căpătâi și alta mai mică la picioare, apoi Împrăștie pe deasupra gropii ierburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
școlară ca să poată Întreține dialoguri nu numai corecte din punct de vedere gramatical, dar și cu ceea ce, În lipsă de ceva mai bun, unii obișnuiesc să numească conținut, alții substanță, alții, mai pământeni, miez. Dacă n-ar fi fost așa, mătușa nemăritată n-ar fi fost În stare În veacul vecilor să pună pe picioare acea frază atât de frumoasă comentată mai Înainte, Ce va spune vecinătatea când Își va da seama că nu mai sunt aici cei care, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de a se vedea eliberați de autenticele poveri moarte care erau muribunzii lor din casă. Mijloacele de comunicare care Înainte le blamaseră energic pe fiicele și pe ginerele bătrânului Îngropat Împreună cu nepotul, incluzând-o apoi În această dezaprobare și pe mătușa nemăritată, acuzată de complicitate și conivență, stigmatizau acum cruzimea și lipsa de patriotism a unor persoane aparent decente care, În aceste circumstanțe de criză națională extrem de gravă, lăsaseră să cadă masca ipocrită În spatele căreia Își ascundeau adevăratul caracter. Presat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cer, vă rog, Sunt unele condiții de Îndeplinit, Oricare ar fi, vă rog, protejați-mă, Prima este să nu vorbiți cu nimeni despre această chestiune, nici măcar cu soția dumneavoastră, Nu sunt căsătorit, Nu contează, cu mama dumneavoastră, cu bunica, cu mătușa, Nu voi deschide gura, Mai bine așa, sau riscați să vi se Închidă pentru totdeauna, Și celelalte condiții, Una singură, să plătiți ce vă vom spune, Să plătesc, Va trebui să montăm dispozitivele de protecție, și asta, dragă domnule, costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
bătrânul. Midori s-a așezat pe marginea patului și a început să-i povestească bătrânului diverse, punându-l la curent cu ce s-a mai întâmplat pe acasă: s-a stricat televizorul, dar a chemat pe cineva să-l repare, mătușa lor din Takaido a spus că va veni peste două-trei zile să-l vadă la spital, farmacistul Miyawaki a căzut de pe bicicletă și multe altele. După fiecare noutate, bătrânul zicea „îhî“. — Chiar nu vrei să mănânci nimic? îl întrebă Midori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cincea primară. În ambele cazuri am luat un tren din gara Ueno spre Fukushima. Am cumpărat bilet cu banii pe care i-am luat din casă. M-a înfuriat cineva cumplit și am vrut să i-o plătesc. Aveam o mătușă în Fukushima, care îmi plăcea, așa că m-am dus la ea. Tata m-a adus acasă. A bătut atâta drum ca să vină după mine. Am mâncat gustări la cutie în drum spre Ueno. Tata mi-a spus atunci tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]