3,302 matches
-
satului a fost Simion Spătaru. Cam aceasta ar fi informațiile adunate din trecutul idepartat al satului Mihaileni. Mai amănunțit e cunoscută istoria lui după 1949 încoace. În baza celor 4 mahalale principale s-au format 4 colhozuri — gospodării collective. În mahalaua brinzenilor s-a format colhozul ,Molodaia Gvardia’’și l-au ales președinte pe Andrei Spînu, în mahalaua zaicanenilor s-a format colhozul ,Moldova Socialistă’’ în frunte cu Dumitru Galasanu. Al treilea colhoz ,Pravda’’s-a format în mahalaua mustetenilor — președinte
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
Mai amănunțit e cunoscută istoria lui după 1949 încoace. În baza celor 4 mahalale principale s-au format 4 colhozuri — gospodării collective. În mahalaua brinzenilor s-a format colhozul ,Molodaia Gvardia’’și l-au ales președinte pe Andrei Spînu, în mahalaua zaicanenilor s-a format colhozul ,Moldova Socialistă’’ în frunte cu Dumitru Galasanu. Al treilea colhoz ,Pravda’’s-a format în mahalaua mustetenilor — președinte fiind ales Petru Rusu, iar mahalaua galasenilor și-au numit gospodăria colectivă Țăranul Sovetic’’ alergindu-l președinte pe
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
collective. În mahalaua brinzenilor s-a format colhozul ,Molodaia Gvardia’’și l-au ales președinte pe Andrei Spînu, în mahalaua zaicanenilor s-a format colhozul ,Moldova Socialistă’’ în frunte cu Dumitru Galasanu. Al treilea colhoz ,Pravda’’s-a format în mahalaua mustetenilor — președinte fiind ales Petru Rusu, iar mahalaua galasenilor și-au numit gospodăria colectivă Țăranul Sovetic’’ alergindu-l președinte pe Nicolai Ciobanu. În anul 1952 toate cele patru gospodării s-au comasat într-un singur colhoz cu numele lui Malencov, care
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
Molodaia Gvardia’’și l-au ales președinte pe Andrei Spînu, în mahalaua zaicanenilor s-a format colhozul ,Moldova Socialistă’’ în frunte cu Dumitru Galasanu. Al treilea colhoz ,Pravda’’s-a format în mahalaua mustetenilor — președinte fiind ales Petru Rusu, iar mahalaua galasenilor și-au numit gospodăria colectivă Țăranul Sovetic’’ alergindu-l președinte pe Nicolai Ciobanu. În anul 1952 toate cele patru gospodării s-au comasat într-un singur colhoz cu numele lui Malencov, care mai tîrziu în anul 1957 i-a fost
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
veche (Blocurile construite în anii 70) și zona nouă ce se dezvoltă în continuare de-alungul bulevardului Ghencea și Drumului Cooperativei cu străzile aferente. În prezent cartierul numără în jur de 150.000 de locuitori. Cartierul Ghencea își are numele de la mahalaua Ghencea, apărută pentru prima dată pe o hartă în anul 1852, pe harta realizată de către maiorul A. Borroczyn. O altă ipoteză ar fi ca numele cartierului provine de fapt de la neamul boierilor Burnăzești, care au ctitorit Biserica Ghencea în anul
Ghencea () [Corola-website/Science/303440_a_304769]
-
Gyula, Moldova Veche și Orșova, dar reședința Vilaietului rămâne la Timișoara, care avea atunci același statut cu Buda și Belgrad, unde conducea un supus direct al sultanului, un beglerbeg. Orașul va fi împărțit în patru districte, iar suburbiile în 10 mahalale. Casele au fost construite din lut și acoperite cu țigle din lemn, străzile fiind pavate cu lemn. Apa folosită pentru spălat și băut provenea din râul Bega (numit din greșeala Timiș), dar tot aici se aruncau și gunoaiele. Orașul avea
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
se retrag. O nouă oaste transilvăneană revine anul următor, dar și de această dată încercarea se soldează cu un eșec. Din timpul revoltei antiotomane a țărilor românești mai este de menționat un raid al soldaților lui Mihai Viteazul, care devastează mahalalele în 23 februarie 1600, iar apoi încercarea lui Basta și a lui Radu Șerban de eliberare a cetății în anul 1603, ale căror armate însă nu ajung nici măcar sub zidurile orașului. Nici imperialii nu subestimau importanța Timișoarei, din moment ce principele elector
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
1840, naș fiindu-i pitarul Tudorache Sfetescu. În această perioadă de revenire la normalul vieții de familie, Anton Pann ajunge prim cântăreț la Biserica Albă, unde va locui temporar, împreună cu soția sa, după care se vor muta în casa din mahalaua Bradului. Perioada anilor 1840-1854 va fi prolifică sub aspect editorial-tipografic, autorul reușind să tipărească unele culegeri religioase și folclorice, să adauge multe alte lucrări și, în același timp, să ofere stranei românești, toate cărțile de cântări bisericești. După douăzeci de
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
catedră de medicină legală (1919) unde, a creat "din nimic" Institutul de Medicină Legală din respectivul oraș. Începând cu anul 1926 s-a aflat din nou în București, când a preluat funcția de primar al sectorului III Albastru, care cuprindea mahalalele Rahova, Grozăvești, Mandravela, Dealul Spirii, Cotroceni, 13 Septembrie, Șerban Vodă etc. "Minovici dărâma tot / Minovici e târnăcop!" Ce a găsit doctorul atunci în aceste părți ale orașului: străzi fără trotuar, nepavate și necanalizate, majoritatea luminate prost sau deloc, cocioabe și
Nicolae Minovici () [Corola-website/Science/314349_a_315678]
-
orașului: străzi fără trotuar, nepavate și necanalizate, majoritatea luminate prost sau deloc, cocioabe și maghernițe insalubre, înghesuite și înconjurate de mormane de gunoi. Mandatul său a fost benefic pentru această parte de oraș, numele său intrând și în folclorul de mahala: "Minovici dărâma tot / Minovici e târnăcop!" Astfel străzile au fost periodic curățate și multe dintre ele pavate, maidanele transformate treptat în parcuri (cum a fost cel din spatele tribunalului); a fost ridicat un cămin pentru gunoierii și măturătorii sectorului și au
Nicolae Minovici () [Corola-website/Science/314349_a_315678]
-
romanțe și jocuri populare culese și prelucrate chiar de el, fie pentru instrument, fie pentru orchestră (de exemplu "Hora Furtună", aranjată pentru orchestră de însuși Stănescu). Din repertoriul său nu lipseau piese culese de la reprezentanții muzicii populare și lăutărești a mahalalelor orășenești precum: "Căruța poștei", "Sârba de loc", "Doina Jiului", "Brâul pe șase", "Geamparalele", "Cimpoiul", "Hora Pizzicato", "Doina Oltului", "Ciocârlia" până la propriile lucrări ca "Sârba de concert", "Hora Miorița", "Hora spiccată", "Ceasornicul", "Sârba de la Praga", "Amintiri din Orient", la care se
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
1705 de către boierul Savin Zmucilă, vel Ban. În 1702 Savin Zmucilă, fiul spătarului Stroe și al Saftei, a cumpărat de la Gheorghiță vel Comis un teren cu casă și pivniță la marginea orașului, pe ulița Cărvăsăriei (a Vamei), teren situat în Mahalaua Calicilor, lângă „marea râpă”, zonă cunoscută astăzi sub numele de Râpa Galbenă. Pe acest teren banul Zmucilă a construit o biserică din lemn care avea în partea de est un cimitir parohial, pe terenul căruia au fost construite ulterior Colegiul
Biserica Banu din Iași () [Corola-website/Science/317948_a_319277]
-
Alexandru Ioan Cuza. Biserica „Cuvioasa Paraschiva” (Mitocul Maicilor) din Iași a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . În secolul al XVII-lea, târgul Iași avea în partea dinspre nord o mahala ce se numea Muntenimea de Sus, unde locuiau meșteșugari și negustori. În mahala se găsea un maidan, unde se făceau schimburi de mărfuri. În jurul anului 1680, în apropiere de Biserica Banu, unde se ținea slujba în limba română spre deosebire de alte
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . În secolul al XVII-lea, târgul Iași avea în partea dinspre nord o mahala ce se numea Muntenimea de Sus, unde locuiau meșteșugari și negustori. În mahala se găsea un maidan, unde se făceau schimburi de mărfuri. În jurul anului 1680, în apropiere de Biserica Banu, unde se ținea slujba în limba română spre deosebire de alte biserici unde se slujea în limbile slavonă sau greacă, meșteșugarii și negustorii mahalalei
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
mahala se găsea un maidan, unde se făceau schimburi de mărfuri. În jurul anului 1680, în apropiere de Biserica Banu, unde se ținea slujba în limba română spre deosebire de alte biserici unde se slujea în limbile slavonă sau greacă, meșteșugarii și negustorii mahalalei Muntenimea de Sus au construit o biserică din piatră și cărămidă. Această biserică avea hramul “Sf. Parascheva”, iar unii autori indică drept ctitor în mod eronat pe logofătul Nestor Ureche. În anul 1760, edificiul a fost refăcut de Vasile Roset
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani), istoricul Gheorghe Ghibănescu presupune că aceasta ar fi fost sfărâmată cu prilejul reparațiilor din 1827. Biserica a fost construită în capătul de nord-vest al Uliței Mari (azi Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt), unde începea “mahalaua calicilor” sau a “mișeilor” care cobora spre râul Bahlui. Pe aceste locuri s-au așezat în secolul al XVIII-lea meșterii tălpălari, cu atelierele lor de dubit pieile și de confecționat încălțăminte. Împreună cu descendenții vechiului ctitor și cu boierii enoriași
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
o biserică de piatră cu hramul „Sf. Mc. Gheorghe” pe locul unui lăcaș de cult din lemn ce existase până pe la începutul secolului al XIX-lea și ale cărui podoabe, lemnărie și icoane au împodobit Biserica Sfinții Voievozi Vechi din mahalaua Focșa. În timpul Revoluției din 1821, turcii au invadat țările române, iar beiul Chihaia și ostașii săi au intrat cu caii în biserică și au distrus icoanele și pictura murală în stil bizantin. Cu banii obținuți din vânzarea unor vii de la
Biserica Sfântul Gheorghe din Tecuci () [Corola-website/Science/323976_a_325305]
-
legislativ. O mare parte din tehnica lui a fost creată după ce a observat limitarea didacticii în ceea ce privește teatrul motivat politic în zonele unde lucra. El a descoperit că încercările lui de a inspira oamenii care trăiesc în zone sărace sau "de mahala" de a se ridica împotriva inegalității rasiale și de clasă erau inhibate de trecutul său rasial și de clasă, din vreme ce el era alb și relativ asigurat financiar. Noile sale tehnici au permis să pătrundă idea de rebeliune și
Augusto Boal () [Corola-website/Science/318983_a_320312]
-
Moldova numără 8 consilieri, fracțiunea Partidului Democrat are 4 consilieri, Partidul Liberal deține 1 mandat și Eduard Bejenari este unicul consilier independent din noul consiliu . În cadrul consiliului activează trei comisii de specialitate: buget și finanțe; învățământ, cultură și sport; socială . Mahalalele și cartierele poartă următoarele denumiri: Ungheni-Vale - este satul istoric, care constituie nucleul orașului. Apelativul și l-a luat de la așezarea sa geografică, în valea Prutului, față de celelalte zone ale municipiului; Ungheni-Deal - parte a orașului, altădată sat cu numele Delești, botezat
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
în Est poartă cu sine până astăzi trauma acelei nașteri vitrege. Că avem forța să zicem cu Babi Minune: hopa, hopa, am intrat în Europa, acesta este meritul producțiilor artistice care se situează în afara canonului, ca așa zisa literatură de mahala a lui Anton Pann sau ca manelele. Dar majoritatea celor educați se sfiesc să cânte, strâmbă din nas și cenzurează. Cultura națională - cultură eminamente modernă - este o tehnologie a sinelui măiestrită de clasele intelectuale și politice din secolul 19 și
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
cunoașterii absolute a omului"”. S-a născut la București, în 22 aprilie 1894. Este fiul lui (mort, se pare, înainte de nașterea scriitorului) și al Anei Cheler. A fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu, din mahalaua Moșilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul „Sfântul Sava” și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București. Rezultatele bune la învățătură îl transformă în bursier intern, iar din 1913 urmează cursurile Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București. Își ia
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
patru manuale școlare, între care și un „Abecedar” (1868). În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău ("bojdeuca"). În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale. Între 1883 și 1889 a fost
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era descendent din familia unor ciobani vrânceni, "„strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“", devenind căruțaș de grâne pe
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
perioada în care poetul se îngrijea de sănătate, în străinătate, într-un sanatoriu din Viena, asigurîndu-l că volumul său de "Poesii", editat de Socec în ediție princeps în 1883, se bucură de o bună recepție, fiind citit atît de locuitorii mahalalei Tirchileștilor cît și de doamnele de la Curtea Reginei Carmen Sylva, o altă admiratoare declarată a poetului, cea care a intervenit pe lîngă regele Carol I pentru a-i fi acordată distincția „Bene merenti", refuzată totuși de poet din motive politice
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
în oraș erau 1.011 familii, circa 700 de case și aproximativ 5.000 de locuitori. În anul 1832, pe baza datelor statistice repartizate teritorial, se stabilea numărul caselor de locuit la 773, ele fiind împărțite în 4 cartiere, 14 mahalale, 5 tăbăcării, iar numărul animalelor însuma numai 1.000 de capete, fiind distribuite în 4.000 de gospodării. La recensământul din 1859, Piteștiul avea 7.229 de locuitori și 1.889 de clădiri. În acea perioadă, populația era formată din
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]