4,229 matches
-
efectuat studii la pacienții cu insuficiență hepatică severă . 5. 3 Date preclinice de siguranță Irbesartan/ hidroclorotiazidă : toxicitatea potențială a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă după administrarea orală s- a evaluat în studii cu durata de până la 6 luni , efectuate la șobolani și maimuțe Macaccus . Nu s- au evidențiat efecte toxicologice relevante pentru utilizarea terapeutică la om . Următoarele modificări , observate la șobolan și maimuță Macaccus la care s- a administrat asocierea irbesartan/ hidroclorotiazidă în doze de 10/ 10 și 90/ 90 mg/ kg și
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
irbesartan/ hidroclorotiazidă după administrarea orală s- a evaluat în studii cu durata de până la 6 luni , efectuate la șobolani și maimuțe Macaccus . Nu s- au evidențiat efecte toxicologice relevante pentru utilizarea terapeutică la om . Următoarele modificări , observate la șobolan și maimuță Macaccus la care s- a administrat asocierea irbesartan/ hidroclorotiazidă în doze de 10/ 10 și 90/ 90 mg/ kg și zi , au fost observate și la administrarea în monoterapie a uneia din cele două substanțe active și/ sau au fost
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
studiu de toxicitate cu durata de 6 luni , efectuat cu dozele de irbesartan 90 mg/ kg și zi , hidroclorotiazidă 90 mg/ kg și zi și irbesartan/ hidroclorotiazidă 10/ 10 mg/ kg și zi . Aceste leziuni nu s- au observat la maimuța Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
animale . Irbesartan : nu s- a evidențiat toxicitate anormală sistemică sau de organ țintă , la dozele relevante clinic . În studiile nonclinice de siguranță , dozele mari de irbesartan ( ≥ 250 mg/ kg și zi la șobolan și ≥ 100 mg/ kg și zi la maimuța Macaccus ) au produs o reducere a parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) . La doze foarte mari ( ≥ 500 mg/ kg și zi ) , irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului ( cum sunt nefrită interstițială , distensie tubulară , bazofilie tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice ale ureei
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) . La doze foarte mari ( ≥ 500 mg/ kg și zi ) , irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului ( cum sunt nefrită interstițială , distensie tubulară , bazofilie tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice ale ureei și creatininei ) la șobolan și la maimuța Macaccus ; acestea sunt considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la scăderea perfuziei renale . Mai mult , irbesartanul a indus hiperplazie/ hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare ( la șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuțe Macaccus la doze ≥ 10
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
la șobolan și la maimuța Macaccus ; acestea sunt considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la scăderea perfuziei renale . Mai mult , irbesartanul a indus hiperplazie/ hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare ( la șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuțe Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele terapeutice de irbesartan , hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă nici o relevanță . Pentru
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
efectuat studii la pacienții cu insuficiență hepatică severă . 5. 3 Date preclinice de siguranță Irbesartan/ hidroclorotiazidă : toxicitatea potențială a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă după administrarea orală s- a evaluat în studii cu durata de până la 6 luni , efectuate la șobolani și maimuțe Macaccus . Nu s- au evidențiat efecte toxicologice relevante pentru utilizarea terapeutică la om . Următoarele modificări , observate la șobolan și maimuță Macaccus la care s- a administrat asocierea irbesartan/ hidroclorotiazidă în doze de 10/ 10 și 90/ 90 mg/ kg și
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
irbesartan/ hidroclorotiazidă după administrarea orală s- a evaluat în studii cu durata de până la 6 luni , efectuate la șobolani și maimuțe Macaccus . Nu s- au evidențiat efecte toxicologice relevante pentru utilizarea terapeutică la om . Următoarele modificări , observate la șobolan și maimuță Macaccus la care s- a administrat asocierea irbesartan/ hidroclorotiazidă în doze de 10/ 10 și 90/ 90 mg/ kg și zi , au fost observate și la administrarea în monoterapie a uneia din cele două substanțe active și/ sau au fost
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
studiu de toxicitate cu durata de 6 luni , efectuat cu dozele de irbesartan 90 mg/ kg și zi , hidroclorotiazidă 90 mg/ kg și zi și irbesartan/ hidroclorotiazidă 10/ 10 mg/ kg și zi . Aceste leziuni nu s- au observat la maimuța Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
animale . Irbesartan : nu s- a evidențiat toxicitate anormală sistemică sau de organ țintă , la dozele relevante clinic . În studiile nonclinice de siguranță , dozele mari de irbesartan ( ≥ 250 mg/ kg și zi la șobolan și ≥ 100 mg/ kg și zi la maimuța Macaccus ) au produs o reducere a parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) . La doze foarte mari ( ≥ 500 mg/ kg și zi ) , irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului ( cum sunt nefrită interstițială , distensie tubulară , bazofilie tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice ale ureei
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) . La doze foarte mari ( ≥ 500 mg/ kg și zi ) , irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului ( cum sunt nefrită interstițială , distensie tubulară , bazofilie tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice ale ureei și creatininei ) la șobolan și la maimuța Macaccus ; acestea sunt considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la scăderea perfuziei renale . Mai mult , irbesartanul a indus hiperplazie/ hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare ( la șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuțe Macaccus la doze ≥ 10
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
la șobolan și la maimuța Macaccus ; acestea sunt considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la scăderea perfuziei renale . Mai mult , irbesartanul a indus hiperplazie/ hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare ( la șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuțe Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele terapeutice de irbesartan , hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă nici o relevanță . Pentru
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
efectuat studii la pacienții cu insuficiență hepatică severă . 5. 3 Date preclinice de siguranță Irbesartan/ hidroclorotiazidă : toxicitatea potențială a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă după administrarea orală s- a evaluat în studii cu durata de până la 6 luni , efectuate la șobolani și maimuțe Macaccus . Nu s- au evidențiat efecte toxicologice relevante pentru utilizarea terapeutică la om . Următoarele modificări , observate la șobolan și maimuță Macaccus la care s- a administrat asocierea irbesartan/ hidroclorotiazidă în doze de 10/ 10 și 90/ 90 mg/ kg și
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
irbesartan/ hidroclorotiazidă după administrarea orală s- a evaluat în studii cu durata de până la 6 luni , efectuate la șobolani și maimuțe Macaccus . Nu s- au evidențiat efecte toxicologice relevante pentru utilizarea terapeutică la om . Următoarele modificări , observate la șobolan și maimuță Macaccus la care s- a administrat asocierea irbesartan/ hidroclorotiazidă în doze de 10/ 10 și 90/ 90 mg/ kg și zi , au fost observate și la administrarea în monoterapie a uneia din cele două substanțe active și/ sau au fost
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
studiu de toxicitate cu durata de 6 luni , efectuat cu dozele de irbesartan 90 mg/ kg și zi , hidroclorotiazidă 90 mg/ kg și zi și irbesartan/ hidroclorotiazidă 10/ 10 mg/ kg și zi . Aceste leziuni nu s- au observat la maimuța Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
animale . Irbesartan : nu s- a evidențiat toxicitate anormală sistemică sau de organ țintă , la dozele relevante clinic . În studiile nonclinice de siguranță , dozele mari de irbesartan ( ≥ 250 mg/ kg și zi la șobolan și ≥ 100 mg/ kg și zi la maimuța Macaccus ) au produs o reducere a parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) . La doze foarte mari ( ≥ 500 mg/ kg și zi ) , irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului ( cum sunt nefrită interstițială , distensie tubulară , bazofilie tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice ale ureei
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) . La doze foarte mari ( ≥ 500 mg/ kg și zi ) , irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului ( cum sunt nefrită interstițială , distensie tubulară , bazofilie tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice ale ureei și creatininei ) la șobolan și la maimuța Macaccus ; acestea sunt considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la scăderea perfuziei renale . Mai mult , irbesartanul a indus hiperplazie/ hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare ( la șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuțe Macaccus la doze ≥ 10
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
la șobolan și la maimuța Macaccus ; acestea sunt considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la scăderea perfuziei renale . Mai mult , irbesartanul a indus hiperplazie/ hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare ( la șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuțe Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele terapeutice de irbesartan , hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă nici o relevanță . Pentru
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
fost același la ambele formule . Se recomandă supraveghere clinică în cazul schimbării între formula de stiripentol în capsule și cea a prafului pentru suspensie orală la plic . 9 5. 3 Date preclinice de siguranță Studiile de toxicitate la animale ( șobolan , maimuță , șoarece ) nu au evidențiat nici o formă tipică de toxicitate , cu excepția hepatomegaliei asociată cu hipertrofie hepatocelulară , care au apărut când s- au administrat doze mari de stiripentol , atât la rozătoare , cât și la ne- rozătoare . Această descoperire este considerată a fi
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
a fost același la ambele formule . Se recomandă supraveghere clinică în cazul schimbării între formula de stiripentol în capsule și cea a prafului pentru suspensie orală la plic . 5. 3 Date preclinice de siguranță Studiile de toxicitate la animale ( șobolan , maimuță , șoarece ) nu au evidențiat nici o formă tipică de toxicitate , cu excepția hepatomegaliei asociată cu hipertrofie hepatocelulară , care au apărut când s- au administrat doze mari de stiripentol , atât la rozătoare , cât și la ne- rozătoare . Această descoperire este considerată a fi
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
Tmax a fost același la ambele formule . Se recomandă supraveghere clinică în cazul schimbării între formula de stiripentol capsule și cea a prafului pentru suspensie orală la plic . 5. 3 Date preclinice de siguranță Studiile de toxicitate la animale ( șobolan , maimuță , șoarece ) nu au evidențiat nici o formă tipică de toxicitate , cu excepția hepatomegaliei asociată cu hipertrofie hepatocelulară , care au apărut când s- au administrat doze mari de stiripentol , atât la rozătoare , cât și la ne- rozătoare . Această descoperire este considerată a fi
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
Tmax a fost același la ambele formule . Se recomandă supraveghere clinică în cazul schimbării între formula de stiripentol capsule și cea a prafului pentru suspensie orală la plic . 5. 3 Date preclinice de siguranță Studiile de toxicitate la animale ( șobolan , maimuță , șoarece ) nu au evidențiat nici o formă tipică de toxicitate , cu excepția hepatomegaliei asociată cu hipertrofie hepatocelulară , care au apărut când s- au administrat doze mari de stiripentol , atât la rozătoare , cât și la ne- rozătoare . Această descoperire este considerată a fi
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
maximă recomandată la om ) și creșterea carcinoamelor corticosuprarenaliene și adenoamelor/ carcinoamelor corticosuprarenaliene combinate la șobolani femele la 60 mg/ kg și zi ( de 10 ori valoarea medie la starea de echilibru a ASC la doza maximă recomandată la om ) . La maimuță , un efect suplimentar observat a fost colelitiaza , consecință a precipitării sulfat - conjugaților metaboliților hidroxi ai aripiprazolului în bilă după administrarea orală repetată de doze de 25- 125 mg/ kg și zi ( de 1- 3 ori valoarea medie la starea de
Ro_3 () [Corola-website/Science/290763_a_292092]
-
toate acestea , la om , într- un studiu cu durata de 39 săptămâni concentrațiile sulfat- conjugaților hidroxi- aripiprazolului în bilă la cea mai mare doză propusă , 30 mg pe zi , au reprezentat cel mult 6 % din concentrațiile din bilă găsite la maimuță , iar la testarea solubilității in vitro sunt mult sub limita lor ( 6 % ) . Pe baza rezultatelor unei game largi de teste standard de genotoxicitate , aripiprazolul a fost considerat non- genotoxic . Aripiprazolul nu a afectat fertilitatea în studiile de toxicitate asupra funcției
Ro_3 () [Corola-website/Science/290763_a_292092]
-
maximă recomandată la om ) și creșterea carcinoamelor corticosuprarenaliene și adenoamelor/ carcinoamelor corticosuprarenaliene combinate la șobolani femele la 60 mg/ kg și zi ( de 10 ori valoarea medie la starea de echilibru a ASC la doza maximă recomandată la om ) . La maimuță , un efect suplimentar observat a fost colelitiaza , consecință a precipitării sulfat - conjugaților metaboliților hidroxi ai aripiprazolului în bilă după administrarea orală repetată de doze de 25- 125 mg/ kg și zi ( de 1- 3 ori valoarea medie la starea de
Ro_3 () [Corola-website/Science/290763_a_292092]