4,894 matches
-
Panterele ("") reprezintă un gen de mamifere carnivore de mari dimensiuni din familia felinelor, care cuprinde patru specii: tigrul (" tigris"), leul ("Panthera leo"), leopardul ("Panthera pardus") și jaguarul ("Panthera onca"). Categorizarea taxonomică a genului "Panthera" și a speciilor acestuia este subiectul a numeroase dispute și a fost
Panthera () [Corola-website/Science/326794_a_328123]
-
vocale sunt bine dezvoltate și flexibile, ceea ce le permite reprezentanților genului "Panthera" să scoată un urlet puternic și agresiv. Pe de altă parte, sunt lipsiți de capacitatea de a toarce. Toți reprezentanții genului sunt animale răpitoare și se hrănesc cu mamifere mari, mai ales cu copitate. Adeseori prada este mai mare decât felina. Vânează de obicei din ascunziș, pândindu-și prada în desișuri și în preajma locurilor de adăpat. Obișnuiesc să-și sufoce prada mușcându-i gâtul. Mănâncă întinși pe burtă, cu
Panthera () [Corola-website/Science/326794_a_328123]
-
Mangustele este o denumire comună pentru cele 33-37 de specii de mamifere carnivore care alcătuiesc familia herpestidelor sau mangustelor ("Herpestidae"; din limba greacă "herpes" - șarpe, aluzie la faptul că mamiferele ce fac parte din acest grup se hrănesc cu șerpi), răspândite în Africa, Asia și sudul Europei. Mangusta egipteană ("Herpestes ichneumon") a
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
Mangustele este o denumire comună pentru cele 33-37 de specii de mamifere carnivore care alcătuiesc familia herpestidelor sau mangustelor ("Herpestidae"; din limba greacă "herpes" - șarpe, aluzie la faptul că mamiferele ce fac parte din acest grup se hrănesc cu șerpi), răspândite în Africa, Asia și sudul Europei. Mangusta egipteană ("Herpestes ichneumon") a fost introdusă în Peninsula Iberică, iar mangusta indiană mică ("Herpestes javanicus auropunctatus") în mai multe insule. Suricatele fac
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
atât ziua, cât și noaptea. Majoritatea speciilor sunt animale tericole, unele specii sunt semiacvatice. Se adăpostesc în vizuini pe care le sapă singure. Unele specii trăiesc în grupuri, alcătuite uneori din numeroși indivizi, în timp ce altele sunt solitare. Se hrănesc cu mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii sunt imune la venin și atacă și ucid șerpi veninoși, spărgându-le craniul între dinți. Alte specii consumă fructe, semințe, ierburi și
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
sunt mai mult insectivore (se hrănesc cu insecte) decăt carnivore (se hrănesc cu carne), dar aproape toate se hrănesc în funcție de împrejurări. Mangusta vărgată se hrăneste cu o varietate de alimente, deși insectele reprezintă peste 80% din regim. Rozătoarele și alte mamifere mici, reptilele și ouăle lor, amfibienii, păsările și ouăle lor, precum și toate tipurile de insecte și de materie vegetală, frunze sălbatice, frunze, tuberculi și rădăcini de ierburi sunt hrană pentru manguste. Ele preferă prada proaspăt răpusă, dar ocazional consumă și
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
fagein" = "a mânca") reprezintă activitatea de a ingera materii fecale. În general, în anumite situații, coprofagia nu reprezintă un lucru anormal pentru animale. Astfel, la multe insecte, coprofagia este modul normal de hrănire, precum la scarabeu, care ingerează fecale de mamifere, în special de oaie. La fel și insectele Calliphoridae, care sunt coprofage în stadiile larvare, în lipsa altor substanțe nutritive. De asemenea, acarienii de pășune (Oribatidae, Liacaridae, Scheloribatidae) sunt coprofagi care răspândesc "helmintoze" (boli cauzate de viermii paraziți). Cățelele, și alte
Coprofagie () [Corola-website/Science/319066_a_320395]
-
în special de oaie. La fel și insectele Calliphoridae, care sunt coprofage în stadiile larvare, în lipsa altor substanțe nutritive. De asemenea, acarienii de pășune (Oribatidae, Liacaridae, Scheloribatidae) sunt coprofagi care răspândesc "helmintoze" (boli cauzate de viermii paraziți). Cățelele, și alte mamifere, consumă în mod natural fecalele propriilor pui. Se presupune că astfel își păstrează curat culcușul. La porc există pericolul ca prin coprofagie să se transmită boala numită trichineloză sau trichinoză. Coprofagia nu trebuie confundată cu noțiunea de "cecotrofie", care înseamnă
Coprofagie () [Corola-website/Science/319066_a_320395]
-
specii faunistice, dintre care unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Caniș lupus"), râs ("Lynx lynx"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), pisica sălbatică ("Felis silvestris"), jder ("Martes martes"), nevăstuica ("Mustela nivalis"), viezure ("Meles meles"), hermelina (Mustelea erminea), veverița ("Sciurus carolinensis"); Reptile
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
adică 81%) sunt reprezentate printr-o singură specie endemică. În plus, spre deosebire de alte păduri temperate, aici predomină plantele cu flori. În mod similar, 50% dintre speciile de pești de apă dulce, 76% dintre speciile de amfibieni, 33% dintre speciile de mamifere și 30% dintre speciile de păsări sunt endemice. Un exemplu în acest sens este '"monito del monte" ("dromiciops gliroides"), o specie endemică de mamifer marsupial, singurul reprezentant actual al ordinului Microbiotheria. Zona marină din nord-vestul insulei Chiloé se caracterizează printr-
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
dintre speciile de pești de apă dulce, 76% dintre speciile de amfibieni, 33% dintre speciile de mamifere și 30% dintre speciile de păsări sunt endemice. Un exemplu în acest sens este '"monito del monte" ("dromiciops gliroides"), o specie endemică de mamifer marsupial, singurul reprezentant actual al ordinului Microbiotheria. Zona marină din nord-vestul insulei Chiloé se caracterizează printr-o faună marină variată, ce include balene albastre, balene nordice, balene cu cocoașă, delfini de Chile și delfini Peale ("Lagenorhynchus australis", o specie găsită
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
Glandele suprarenale, numite și adrenale, sunt glande cu secreție internă (aparțin sistemului endocrin), situate la mamifere la polul superior al celor doi rinichi, „ca o căciulă”. Ca activitate, suprarenalele sunt importante prin secretarea hormonilor corticosteroizi și catecolaminelor (adrenalină și noradrenalină), fiind responsabile de reglarea stărilor de stres, a rezistenței la infecții și substanțe antigenice, a metabolismului
Glandă suprarenală () [Corola-website/Science/312445_a_313774]
-
plasmatice , și nu este dializabil . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mod de acțiune Micafungin inhibă necompetitiv sinteza de 1, 3- β- D- glucan , o componentă esențială a peretelui celular fungic . 1, 3- β- D- glucan nu este prezent în celulele mamiferelor . Micafungin manifestă o acțiune antifungică împotriva majorității speciilor de Candida și inhibă predominant creșterea activă a miceliilor speciei Aspergillus . Relația FC/ FD La un model de aspergiloză pulmonară la șoarece ( imunosupresie realizată cu hidrocortizon , infectare intranazală cu Aspergillus fumigatus ) s-
Ro_647 () [Corola-website/Science/291406_a_292735]
-
plasmatice , și nu este dializabil . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mod de acțiune Micafungin inhibă necompetitiv sinteza de 1, 3- β- D- glucan , o componentă esențială a peretelui celular fungic . 1, 3- β- D- glucan nu este prezent în celulele mamiferelor . Micafungin manifestă o acțiune antifungică împotriva majorității speciilor de Candida și inhibă predominant creșterea activă a miceliilor speciei Aspergillus . Relația FC/ FD La un model de aspergiloză pulmonară la șoarece ( imunosupresie realizată cu hidrocortizon , infectare intranazală cu Aspergillus fumigatus ) s-
Ro_647 () [Corola-website/Science/291406_a_292735]
-
din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) și aflați pe lista roșie a IUCN; astfel: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"). Alte specii faunistice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești) semnalate în sit: vulpe (Vulpes vulpes), jder (Martes martes), jderul de piatră (Martes foina), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), veveriță ("Sciurus carolinensis"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), pârș ("Glis glis"); fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), șoimul rândunelelor
Aninișurile de pe Tărlung () [Corola-website/Science/330019_a_331348]
-
scurte și mai rotunjite, cu 4 nu 3 "degete" în vârf, în timpul zborului glisat la înălțimi mari, femela seamănă cu uliul păsărar. Juvenilul, asemănător cu femela, este mai striat pe fața ventrală, mai ales pe subalarele secundare. Se hrănește cu mamifere mici și păsări.
Erete vânăt () [Corola-website/Science/332042_a_333371]
-
Acanthus balcanicus"), ai sălbatic ("Allium moschatum"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), carlina ("Carlina acanthifolia"), stupitu-cucului ("Cardamine pratensis ssp. rivularis"), sulițică ("Dorycnium pentaphyllum ssp. germanicum", săbiuță ("Gladiolus illyricus"), poroinic ("Dactylorhiza maculata"), măciuca ciobanului ("Echinops bannaticus") Fauna este reprezentată de o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile și amfibieni; dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs carpatin ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), lup ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), jder de
Bârzavița () [Corola-website/Science/325758_a_327087]
-
pentaphyllum ssp. germanicum", săbiuță ("Gladiolus illyricus"), poroinic ("Dactylorhiza maculata"), măciuca ciobanului ("Echinops bannaticus") Fauna este reprezentată de o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile și amfibieni; dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs carpatin ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), lup ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), jder de copac ("Martes martes"), jder de piatră ("Martes foina"), viezure ("Meles meles"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), dihor ("Mustela putorius"), veveriță ("Sciurus
Bârzavița () [Corola-website/Science/325758_a_327087]
-
idele (idae) sau urșii este o familie de mamifere carnivore mari din subordinul fispede, răspândite în regiunea holarctică, existând câteva specii și în America de Sud. Sunt animale omnivore de talie mare, voluminoase și masive, cu coadă scurtă și, de regulă, ascunsă între perii blănii, cu cap rotund, bot alungit și
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
iar ursul polar o lungime de 2,4-2,7 m și o greutate de 400-590 kg. Cel mai mare reprezentant este ursul grizzly cu o lungime de 2,8 m și o greutate de 780 kg, fiind cele mai mare mamifer carnivor actual. Masculii sunt cam cu 1/5 mai mari decât femelele. Trăiesc până la 15-30 de ani în stare liberă, iar în captivitate, un urs polar a trăit 47 de ani. Urșii au, în general, capul rotund și mare și
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
amețeală pe jumătate conștientă, din care se deșteaptă imediat ce sunt deranjați. Dacă ei sunt surprinși în bârlog sau dacă vremea se încălzește, se trezesc ușor din acest somn și pot fugi ori își reiau activitatea, o situație neîntâlnită la alte mamifere hibernante. Ursul polar, care are hrana la dispoziție este activ tot timpul anului și nu intră deloc în somnul de iarnă, doar femelele gestante se retrag în adăposturi, unde dau naștere puilor. Urșii sunt animale pașnice, care evită conflictele atât
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
-l atacă decât dacă-l întărâtă sau îl rănește, adică dacă-l provoacă, dar în general, se simt în largul lor departe de așezările omenești. În apropierea așezărilor omenești se transformă în fiare de temut, atacând atunci când sunt înfometați și mamifere mari. Urșii sunt animale omnivore în sensul cel mai strict al cuvântului, hrana fiind de origine atât animală, cât și vegetală. Pot să se hrănească timp îndelungat exclusiv cu vegetale, cu fructe de toate felurile, boabe, semințe, grăunțe de cereale
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
de pământ și furnici, toate cu efecte laxative. În tinerețe urșii sunt probabil numai erbivori, iar unele specii și mai târziu se hrănesc mai bucuros cu vegetale decât cu carne. Dintre animale mănâncă tot ce pot prinde: pești, foci, cerbi, mamifere mici, păsări, ouă de păsări, insecte și chiar cadavre care încă n-au intrat în putrefacție. Reproducerea are loc o singură dată pe an. Împerecherea are loc de obicei primăvara (la ursul brun din aprilie până în iunie). Gestația durează mult
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
o problemă de eroziune accelerată la linia țărmului pe malul istoric al orașului de la Annapolis Royal, precum și probleme cu metalele grele și creșterea înnămolirii și probleme cu contaminarea cu pesticide din amonte. Au fost, de asemenea, cazuri în care mari mamifere marine, cum ar fi balenele au rămas prinse după ce au tranzitat ecluzele în timpul mareelor de amplitudine mică. Au fost propuneri în ultimii ani pentru instalarea unor aripi subacvatice, care nu ar necesita nicio îndiguire sau blocarea unor părți ale golfului
Golful Fundy () [Corola-website/Science/321668_a_322997]
-
le (Taeniodonta) este un subordin dispărut de mamifere terestre euteriene patrupede care au trăit în paleocen și eocen în America de Nord și care derivă, probabil, din insectivore primitive (protoinsectivore). le n-au lăsat urmași și au multe caractere care le-ar apropia și de edentate. Înrudirile lor sunt greu
Teniodonte () [Corola-website/Science/332768_a_334097]