4,293 matches
-
kitsch, dar nu pare suficient de avertizată că și "teologia căcatului" poate aluneca în extremă. Din dogma acordului absolut cu ființa s-a născut kitsch-ul comunist deopotrivă cu cel postmodernist. Curiozitatea cea mare e că tocmai criticii radicali ai metafizicii și teologiei clasice au decretat kitsch-ul drept componentă principală a canonului postmodernist. Kitsch-ul mai este văzut ca dictatura inimii asupra rațiunii. Dar el poate fi la fel de bine drept dictatura rațiunii asupra inimii. Acestea și sunt extremele. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ar fi Kant’s Moral Religion, Kant’s Rațional Theology, Karl Marx și Hegel’s Ethical Thought. Robert Young este membru al Facult]ții de Filosofie din cadrul La Trobe University, Melbourne. A publicat lucr]ri în domeniul filosofiei religiilor, al metafizicii, al eticii, al filosofiei sociale și politice. I R]d]cinile Originile eticii Mary Midgley i. În c]utarea unei justific]ri Care sunt originile eticii? Aici se combin] dou] întreb]ri foarte diferite, una legat] de faptul istoric, alta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de la o r]d]cin] comun] cu scopul de a umple eventualele nișe, dar f]r] o anumit] direcție ascendent]. Imaginea piramidei a fost propus] de J.-B. Lamarck și dezvoltat] de Teilhard de Chardin; nu aparține științei moderne, ci metafizicii tradiționale. Desigur, acest lucru nu o desființeaz]. Dar, pentru c] perspectivele asupra naturii umane asociate ei sunt considerate, în general, „științifice”, este destul de important ca noi s] evalu]m poziția acestor vederi și s] le punem în relație cu întreb
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c], prin crearea lumii, Dumnezeu a dat un caracter material instataneu unui plan care există deja ca idee etern] (rațio eternă) în mintea Să. (Acest] noțiune, denumit] uneori, „exemplaritate divin]”, a fost evident influențat] de elementul menționat mai devreme din metafizica lui Platon și de mitul creației pe care il prezint] în dialogul „Timaeus”, în care supremul Dumnezeu sau Creatorul (demiurge) are capacitatea de a-și dori s] creeze o lume care s] întruchipeze formele.) Luate în ansamblu, aceste idei au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
interes mai sc]zut pentru a determina consistentă intern] a compilațiilor de idei decât pentru a admira calit]țile estetice atât ale p]rților, cât și ale întregurilor. La începutul acestei dezvolt]ri, Nicolaus Cusanus (1401-1464) s-a bazat pe metafizica pitagoreic] și platonician] și pe misticismul creștin pentru a construi o prezentare a realit]ții, potrivit c]reia exist] o miscare generalizat] a întregii omeniri înspre Dumnezeu, direcționat] de iubirea mistic]. Asemenea idei existau deja în scrierile acelora care erau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ce nu trebuie s] facem - este spiritul și rațiunea omului înțelept, ea este normă a ceea ce este drept și nedrept.” (Legile, I, vi) Dac] aceast] formulare este esența dreptului natural ciceronian, ea este liber] de orice atașament semnificativ fâț] de metafizica stoic] sau platonician]: f]r] s] implice deci nici un atașament semnificativ fâț] de existența unei „ordini normative naturale” cel puțin în sensul c] implic] mai mult decat faptele naturii umane deja identificate. Aceast] concluzie este în contrast pronunțat cu unele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o seam] de poziții etice contemporane care își fixeaz] originea în etică lui Kant, dar care difer] de aceasta în multe aspecte. Etică lui Kant: o abordare critic] Concepția etic] lui Kant poate fi reg]sit] în lucr]rile Întemeierea metafizicei moravurilor (1785), Critică rațiunii practice, Metafizica moravurilor (1797) (ale c]rei dou] p]rți, Elementele metafizice ale drept]ții și Doctrina virtuții sunt adesea publicate separat), precum și Religia în]untrul granițelor rațiunii că și în alte eseuri pe teme politice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care își fixeaz] originea în etică lui Kant, dar care difer] de aceasta în multe aspecte. Etică lui Kant: o abordare critic] Concepția etic] lui Kant poate fi reg]sit] în lucr]rile Întemeierea metafizicei moravurilor (1785), Critică rațiunii practice, Metafizica moravurilor (1797) (ale c]rei dou] p]rți, Elementele metafizice ale drept]ții și Doctrina virtuții sunt adesea publicate separat), precum și Religia în]untrul granițelor rațiunii că și în alte eseuri pe teme politice, istorice și religioase. Totuși, mutațiile fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etică creștin]. Poziția lui nu se bazeaz] nici pe afirmații legate de concepțiile subiective ale binelui, de dorințele, preferințele sau credințele morale pe care le-am putea avea, așa cum se întâmpl] în cazul utilitariștilor sau al comunitarienilor. Că și în metafizica să, etică lui Kant nu conține afirmații legate de o realitate moral] care transcende experiență și nici nu atribuie valoare moral] credințelor prezente. El respinge atât cadrul realist sau teleologic de formare a teoriilor dreptului natural și ale virtuții, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau al credințelor pe care se bazeaz] mulți dintre filosofii secolului al XVIII-lea (și chiar ai secolului XX). iii. Etică lui Kant: legea universal] și datoria Originalitatea lui Kant rezid] în formularea principiilor etice în conformitate cu procedurile raționale. Deși Întemeierea metafizicei moravurilor (lucrare de mici proporții, faimoas] și dificil]) începe prin identificarea unei voințe bune că singurul bun necondiționat, Kant neag] faptul c] principiile acestei voințe s-ar putea fixă prin referință la binele obiectiv sau la telos-ul spre care ele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dezvolta absolut toate talentele pe care le avem. Deci aceste obligații sunt în mod necesar selective și nedeterminate. Le lipsește corespondentul la nivelul drepturilor și constituie baza datoriilor imperfecte. Implicațiile acestei teorii a datoriei sunt explicate mai în detaliu în Metafizica moravurilor, în care prima parte se ocup] de principiile drept]ții care fac obiectul obligațiilor perfecte, iar a doua de principiile virtuții care fac obiectul obligațiilor imperfecte. iv. Etică lui Kant: respectul pentru individ Kant își dezvolt] concepția pe câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înțelegerea leg]turii pe care el o vede între natur] și moral] este problematic]. Un mod de a o înțelege s-ar baza pe ideea prezent] în Întemeierea... c] natură și libertatea nu fac parte din lumi sau realit]ți metafizice separate, ci constituie mai degrab] dou] „puncte de vedere”. Trebuie s] ne percepem atât ca parte a lumii naturale, cât și ca agenți liberi. Nu putem lucra coerent f]r] aceste dou] puncte de vedere, dar nici nu le putem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putea fi înțeleas] că o strategie de respingere a incompatibilismului, ar fi mai corect s] o înțelegem că pe o încercare de a reorientă dezbaterea asupra a ceea ce este esențial pentru viața moral] și nu asupra subtilit]ților intelectuale ale metafizicii. A mai existat o asemenea reorientare a dezbaterii în opera lui Harry Frankfurt (1971, 1987). Acesta accepta faptul c] a acționa liber înseamn], în esenț], a face ceea ce vrei, dar a argumentat c] este înșel]tor s] crezi c] acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fundalul jansenismului de la Port-Royal, „disoluția eului” la Blaise Pascal, patetismul moral între gassendism și cartezianism la „dezamăgitul” La Rochefoucauld, raportul între mască și adevăr în Caracterele lui La Bruyère; examinează definirea „omului de lume” la Voltaire și deplasarea accentului de la metafizică la sociabilitate și civilizație; relevă dialectica lui Denis Diderot în conflictul dintre „omul natural” și „omul moral”, dintre morala rațională a demnității și cea lumească a compromisului ce alcătuiește chiar o parte a conștiinței, exprimând deopotrivă relativizarea și istoricitatea valorilor
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
austriecii nu au construit În Ardeal doar fabrici, poduri sau mine. Ei au marcat puternic și identitatea culturală a provinciei, profilul ei spiritual. Nici lirica robustă a lui Coșbuc XE "Coșbuc" , nici realismul moralizator al lui Slavici XE "Slavici" , nici metafizica profundă și expresionismul rilkeean al lui Blaga XE "Blaga" , nici măcar poezia lui Eminescu (pentru care Bucovina austriacă, Blajul sau Viena studenției sale au Însemnat atât de mult) nu ar fi fost ceea ce sunt fără Înrâurirea fertilă a civilizației Europei Centrale
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în bani, mă ?” zice Fane la cârciumă. Muncitorii care lucrează direct asupra materiei sunt cavalerii Jedi ai României Socialiste în 1966. Semnul castei, „femeia” din linii și puncte a lui Fane desenată sus, pe rezervorul încheiat, afirmă faptul că singura metafizică, departe de a fi în cărți, e în oțelul sudat. Diminețile unui băiat cuminte e încă o bornă pe drumul către strigătele „Noi muncim, nu gândim !” și „Moarte intelectualilor !” din 1990. Un film cu o fată fermecătoare (1967) sau Cinema
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ales p. 82-88. 15 Cf. studiul de referință a lui Paschalis M. Kitromilides, Balkan Mentality: History, Legend, Imagination, .tom 2, partea a Ii-a, 1996, pentru care "toate argumentele antropologice și psihosociale în favoarea unei mentalități balcanice recunoscute tind să devină metafizică socială dacă nu oferă răspunsuri convingătoare la întrebarea legată de specificul balcanic" (p. 168). Vezi și Măria Todorova, op. cit., p. 280-282. 16 Alexandru Duțu, Ideea de Europa..., ed. cit., p. 57 și urm. 17 Cf. Literatura română și spiritul..., ed.
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
combinația de cuvinte „Cezar este și”. Filosoful va afirma că o astfel de combinație e constituită contrar sintaxei, care impune ca pe locul lui „și” să stea nu un cuvânt de legătură, ci mai curând un adjectiv. (R. Carnap, Depășirea metafizicii prin analiza logică a limbajului, în Al. Boboc, Filosofie contemporană, 1998:199). La nivelul combinării sau conectării propozițiilor și frazelor (ce conțin cel puțin două propoziții) în secvențe discursive mai mari sau texte, ne întâlnim cu fenomenul numit coeziunea secvenței
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
literare sunt pseudo-propoziții având o funcție emotivă.” (O. Ducrot, 1996:243). Carnap va include însuși discursul metafizic printre discursurile ficționale, având doar funcție emotivă. Aceasta deoarece el consideră că o propoziție nu poate exprima altceva decât fapte empirice. De aceea metafizica, care își propune să descopere și să descrie ceea ce se ală dincolo de experiență, dacă constituie ceva, „acest ceva nu este un conținut teoretic. (Pseudo)-propozițiile metafizicii nu servesc la descrierea comportamentelor...ele servesc doar la exprimarea sentimentului vieții.” (R. Carnap
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
el consideră că o propoziție nu poate exprima altceva decât fapte empirice. De aceea metafizica, care își propune să descopere și să descrie ceea ce se ală dincolo de experiență, dacă constituie ceva, „acest ceva nu este un conținut teoretic. (Pseudo)-propozițiile metafizicii nu servesc la descrierea comportamentelor...ele servesc doar la exprimarea sentimentului vieții.” (R. Carnap, Depășirea metafizicii prin analiza logică a limbajului, în: Al. Boboc, Filosofie contemporană,1998:212). Nu discutăm aici pertinența includerii discursurilor literar, poetic și metafizic în genul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
își propune să descopere și să descrie ceea ce se ală dincolo de experiență, dacă constituie ceva, „acest ceva nu este un conținut teoretic. (Pseudo)-propozițiile metafizicii nu servesc la descrierea comportamentelor...ele servesc doar la exprimarea sentimentului vieții.” (R. Carnap, Depășirea metafizicii prin analiza logică a limbajului, în: Al. Boboc, Filosofie contemporană,1998:212). Nu discutăm aici pertinența includerii discursurilor literar, poetic și metafizic în genul de discurs funcțional. Ceea ce ne interesează este valoarea referențială a acestui tip de discurs. În opinia
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
rațională, se află la baza întregii cunoașteri. Această calitate a eului poartă denumirea latină de sub-iectum. Filosofia modernă, care pleacă de la premisa existenței Eului ca bază a cunoașterii poate fi astfel pe drept numită filosofia subiectivității. La Descartes, filosofia teoretică, metafizica, se află în centrul atenției. Noua filosofie a subiectivității vizează însă și filosofia practică. Omul ca Eu, înzestrat cu introspecție și cu posibilitatea de evaluare a propriilor capacități, va servi ca sursă de inspirație și pentru filosofia practică și politică
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
contradicții și antinomii, similare, cel puțin în plan formal, celor cu care ne confruntăm astăzi. Un element de natură structurală ce însoțește permanent analizele pertinente ale autoarei, conferind o notă în plus de originalitate lucrării, este decelarea sensului antropologic al metafizicii lui Descarets, reliefîndu-se latura pragmatică a unei filosofii puse în slujba omului.Se cuvine să menționăm și faptul că ne aflăm în fața unei lucrări scrisă într-un stil clar, cursiv, adecvat temelor și numeroaselor interogații ce însoțesc expunerea lor. Filosofia
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
să nu amintim aici generoasele cuvinte ale lui Descartes : ) Tradiția este însă și o “sursă de viață” “o sursă de creație ”) și cu deosebire acest sens ne-a orientat spre aprofundarea felului în care se împletesc tradiția și modernitatea în metafizica lui Descartes; ca nici o altă filosofie, cea cartesiană prin forța și complexitatea ei contradictorie, a produs același efect pe care Moise l-a obținut lovind cu toiagul în stîncă. Revenind la precizările noastre etimologice, amintim că sensul originar al termenului
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Tradiția și modernitatea sunt așadar două tendințe opuse, de agregare și dezagregare, care generează două faze complementare de manifestare. Deși sunt descrise de obicei ca fiind succesive, ele acționează întotdeauna simultan, dar în proporții diferite. I.4. Meditațiile cartesiene -o metafizică de “criză” Situația filosofiei contemporane se poate rezuma la o “literatură filosofică ce crește la infinit”) în care fiecărui filosof îi corespunde o filosofie, ceea ce ilustrează o particularizare, o divizare iresponsabilă. Acesta este cu siguranță unul din principalele motive pentru
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]