6,725 matches
-
pline de praf roșu. Și, sub un bec gol și spălăcit, în mijlocul acelei încăperi pe jumătate îngropate în pământ - trupul acela de nerecunoscut, parcă sfâșiat de rotițele unei mașini. Fără știrea ei, în minte i-au apărut cuvinte pline de mirare: „Eu, Charlotte Lemonnier, sunt aici, în izba asta îngropată în iarba din stepă, cu bărbatul acesta, soldatul acesta cu trupul sfârtecat de răni, tatăl copiilor mei, bărbatul pe care îl iubesc atât de mult... Eu, Charlotte Lemonnier...” Una dintre sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu ea suflul apăsător și puternic al vieții rusești. O stranie îmbinare de cruzime, de înduioașare, de beție, de anarhie, de invincibilă bucurie de a trăi, de lacrimi, de sclavie consimțită, de încăpățânare obtuză, de gingășie neașteptată... Descopeream, cu o mirare crescândă, un univers altădată eclipsat de Franța Charlottei. Mătușa se temea grozav să nu înceapă tata să bea, gest fatal al bărbaților pe care-i cunoscuse în viața ei. Prin urmare, de fiecare dată când venea să ne vadă repeta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
franceză, i-am dus medicamente Frosiei, băbuța aceea cumsecade, știi, care fuge întotdeauna prima de îndată ce apare Gavrilici... Era tare frig în ziua aceea. Am deschis cu multă greutate ușa izbei lor... Charlotte și-a continuat povestea, iar eu, cu o mirare crescândă, simțeam cum se impregnau cuvintele ei simple cu sunete, cu mirosuri, cu lumini voalate de ceața gerului... Ea scutura clanța și ușa, spărgând un chenar de gheață, se deschidea anevoie, cu un scrâșnet ascuțit. S-a pomenit înăuntru, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
împlătoșat a adormit la o parte de osteneală în arșița soarelui. Atunci, ce să vezi? Un vultur mare își întinse aripile drept soare deasupra lui, de dormea tânărul în umbra lui. Oamenii făcură cerc împrejurul lui și se uitau cu mirare la frumuseța și tinereța lui, iar pe platoșe au văzut zugrăvite în aur semnele Măriei Tale și ale Moldovei. Nimeni nu știe cine e, nimeni nu-și aduce aminte a-l mai fi văzut. ALEX[ANDRU] Așa-i când se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fără milă [BOIER II] Biata, mînile își frânge, O, cum plânge de se-neacă. LĂPUȘN[EANU] Da! [și] foarte bine plânge, Și-i frumoasă ca nealta... Cum e albă plângătoarea, Haina neagră [î ]i stă bine și o prinde de mirare... Și la nuntă și la moarte e totuna, orice-ați spune, Un amestec e de lacrimi, de vis și deșertăciune. (soldații aduc coșciugul și-l depun pe o năsălie) {EminescuOpVIII 219} Boieri, acum vă dau drumul, pe la [casa] voastră mergeți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mine. HISTR[IO] Lizetto, ia banii ăștia și aleargă cât ei putea de cumpără o sticlă de vin vechi și ce-o trebui pentru cină, însă trebuie să te grăbești fiindcă în curând venim eu și cu străinul. Te prinde mirarea, hai? (lume mai multă se adună lângă casa din dreapta) UNUL Să strigăm într-una: Ura! Să trăiască! TOȚI Ura! Să trăiască Dallma! Urra Dallma! LISET[TA] Auzi? Asta-i pentru ăla străinul... da' și face, sărmanu. UNUL Iată-l, vine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fusese poleit în vremile lui, care însă acuma arăta pe ici-colea coloarea sa primitivă albă. Catifeaua roșie cu care era îmbrăcat nu pălise, și chiar toate colorile se păstrase mai bine în camera aceasta decât în celelalte. Eu îmi esprimai mirarea, însă contele, care privea toate într-un mod oarecum propriu numai lui, observă numai că camerele erau așezate spre nord. - Vezi, părinte, unde lumina nu e în puterea sa deplină, zise el, acolo totul se păstrează mai bine. Este în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu adevărat caldă mi se păru, dar nu așa cum am simțit-o întîi, când mă opărisem. Băgai un picior, pe urmă pe celălalt, în sfârșit tot trupul, și nu poate cineva să-și închipuiască cât rămăsei de uimit și în mirare că nu mai simț arsura cea dinainte. Văzui eu adică că celelalte bazine mă pregătise treptat ca să sufăr pe acesta. După câteva minute mă obicinuisem de minune, încît nici nu mi se mai părea fierbinte, și cu toate acestea crez
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
certe pe fiul său că se ostenește așa de mult și nu se culcă. Însă se amăgea, văzu înainte-i un june vâslaș care, fără să-i zică vreo vorbă, îi dete o scrisoare și o pungă. Deschise hârtia cu mirare, o, fericire! o, bucurie a cerului! era un bilet de la Henrietta!... Ea îi trimetea cu o grație îngerească câțiva bani ce zicea că îi era datoare pentru lecțiile de cântare ce îi dădese la Roma. Pergoleze rugă pe micul vâslaș
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în toate serile un zgomot mare într-o casă făcută din rămășițele vechiei monăstiri și ai cărei proprietari lipseau de mai mulți ani. Aceasta îngrozi mult pe vecini. Ei deteră de știre poliției, care trimise câțiva sergenți. Care nu fu mirarea ăstor militari auzind zăngănitul paharelor amestecat CU hohote de râs ascuțite! Mai întîi s-a crezut că sânt niscaiva falsificatori de monede cari fac chief și, judecând că sânt foarte mulți după intensitatea zgomotului, cerură ajutoare. Nici un sergent însă n-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
temperament vioi și pornit spre mânie, caracter statornic, plin de planuri cari mergeau departe, dar pe cari le cultiva cu îndărătnicie, prietenos în purtarea lui cu romeii dar mănțiindu-și pururea intactă individualitatea sa, fugarul acesta era un tip vrednic de mirare și izbuti curând prin servicii folositoare să ajungă în mare grație la bizantini. Împăratul încuviință însurătoarea lui Ivanco cu Teodora, fiica sebastocratorului Isaac, pe care acesta i-o promisese de mult, puse să-l treacă pe Ivanco în lista de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
În anul 1205 papa Inocențiu al III[-lea] trimise pe Dominic, arhiereul grecilor din Brundusiu, un om știutor de carte și limbă grecească și latinească, ca intermediator cătră regentul (Dominum) Ioannițiu (Kalojohannes) și-l prevăzu c-o creditivă vrednică de mirare. În acea creditivă papa se referă la originea romană a românilor și prin urmare la înclinația pentru scaunul apostolic, moștenită cu înrudirea prin sânge; deci papa-i adresează lui Ioannițiu admoniarea, ba chiar ordin formal ca să primească în mod demn
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
141 {EminescuOpXIV 142} așteptând pentru sine aceeași soartă și se liniștește abia în urma stăruințelor zeloase ale cumnatei sale Eufrosina, soția lui Nogas, care izbutește a-l scăpa teafăr și a-l trimite acasă. Astfel se sfârși acel om vrednic de mirare prin darurile și soarta lui, el care împreunase în sine lucrurile cele mai de rând cu cele mai nalte și care repede și c-o rară putere primitivă, se ridicase și se menținuse printr-o neînfrînată ambiție care-l și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra existenței statului, a consolidării liniștei si a bunei orânduieli dinlăuntru, precum și asupra caracterului poporului. O astfel de soartă avu și Dan II, care fu răsturnat prin ucidere din scaunul domnesc și înlocuit prin fratele și urmașul său vrednic de mirare, căci acest din urmă, fiu asemenea legitim al unui Radu-Vodă, dinast îndreptățit la domnie, dar care n-a ajuns să stea în scaun, s-au arătat capabil nu numai a se mănținea într-o lungă domnie, ci a și făptui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Mircea Vodă I. O stăpânire îndelungată este obișnuit o dovadă despre puterea și dibăcia regentului, dar dovada este și mai mare când stăpânirea se petrece în timpuri mișcate de furtună, sfâșieri fiind înlăuntru, primejduire de din afară. Exemplul vrednic de mirare al unei asemenea stăpâniri îndelungate și bogate în fapte ni-l dă Mircea I, care s-a ținut pe scaunul domniei de la anul 1387 și până la 1419, adecă treizeci și doi de ani de-a rândul. Energic și cu minte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de alianță formale și întărite cu pecetea cea mare a statului. Ratificarea cerută și preschimbarea documentelor s-au și făcut înlăuntrul terminului hotărât iar diploma privitoare la aceasta, eliberată de Mircea I, nu e datată din țara sa, ci spre mirarea noastră din Lublin, 20 ianuarie 1390. Pereche sinceră și stăruitoare a acestei alianțe, deși numai pe sub mână, s-arată a fi fost voievodul moldovenesc Petru, căci el a trimis pe împuternicitul său în Valachia și-n Polonia, el l-au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
desfrânării, se lăsase cu totului de orice întreprindere mai mare și pierduse până și stima căpeteniilor sale celor mai bune și a partizanilor celor mai cu credință. În una din zile bunăoară se rătăcise în tabără un cerb, lucru de mirare pentru toți, iar regentul, amețit de cap, vestindu-i-se aceasta, întrebă de are ori ba cerbul un păhar între coarne; daca are el va vâna sălbăticiunea, de nu rămâne liniștit la petrecere. Trăind astfel fără de nici o grijă și fără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-n consiliarul Dallner. Nu ai fi putut crede, privind reprezintațiunile acestea, cumcă același om era dominat în tragedie de-un astfel de demon al manierei. Din început Esslair surprinsese lumea prin căderea neprevăzută în recitațiune, și mulțimea a luat această mirare în care era transpusă drept o minune a artei căreia-i urmau nemijlocit esploziuni de aplauze. Prin asta maniera a prins rădăcini în Esslair și a crescut spre paguba cea mai nenorocită. În orce caz originea manierei lui Esslair a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și cazual. Amintim aicea pe Paganini și pe aciia cari, nu fără dibăcie și noroc adesea, reușise de-a-și însuși unele din particularitățile minunatei sale esecuțiuni. Auditorului priceput totuși i s-arată-ndată deferiența cea mare, cumcă întreagă tecnica ce punea în mirare cu care Paganini domina instrumentul său și-l ridica la o potență mai naltă, erau totodată moduri de espresiune a întregului său intern, pe când la urmașii lui nu erau decât greutăți învinse, fără însă de-a esprima vun caracter. Humorul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
leagă și el Cerberul și pe tâlharii cercopi. Tot așa cum pentru Pausanias imaginea sculptată de Bathycles (Tezeu legând Minotaurul) era de neînțeles, pe Lucian din Samosata (contemporanul lui Pausanias), imaginea descrisă mai sus (Ogmios legându-și auditoriul) îl umplea de „mirare, incertitudine și chiar de indignare”. După propria sa mărturie, el a trebuit să facă apel la explicațiile unui „gal instruit” pentru a descifra subtextul repre- zentării (61, pp. 243-245). Același subtext a generat și alte imagini mito- simbolice similare. Într-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
l-a împilat la pământ, iară calul călca pre bălaur cu picioarele. După aceea Sf. Gheorghe a poruncit fecioarei ca să lege pre bălaur cu brâul său și să-l ducă ca pe un câine blând în cetate, iară norodul cu mirare privind la aceea, și văzând pre bălaur ducându-se de fecioară, au început a fugi de frică. Iară Sf. Gheorghe a zis către dânșii : Nu vă temeți, ci nădăjduiți spre Domnul Iisus Hristos și creadeți întru dânsul, că El m-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
textul scris de Nicolae Mavrocordat a rămas inedit în limba română, un motiv în plus să dau din el ample extrase. Îi mulțumesc prietenului Andrei Cornea, care a avut amabilitatea să îmi traducă textul din greaca veche. Nu este de mirare faptul că domnitorul fanariot a compus un discurs retoric „împotriva tutunului și împotriva celor care îl vorbesc de bine”. Acțiunea lui ținea cumva de Zeitgeist. Am văzut că de-a lungul secolului al XVII-lea tutunul era interzis în multe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a-l învăța franceza, Victor din Aveyron a deprins să pronunțe doar două cuvinte. E drept, două cuvinte importante : lait și Oh Dieu ! Istoria părea să-i dea dreptate cabalistului evreu Zerakhya din Barcelona, citat mai sus. Nu e de mirare că suveranii iluminiști și-au arătat interesul pentru acești copii ai „stării naturale”. Peter din Hameln, de pildă, a fost dus la curtea regelui Angliei George I, unde a și murit, în 1785. Considerat un exemplar al „omului natural”, Peter
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un lung articol, prin care ni se impută nouă îndeosebi boala morală de care n-am suferit niciodată, reaua credință, " Romînul" substituie adunării proprietarilor, ținute la Iași, intenția de-a amâna la calendele grece reforma legei tocmelelor agricole. Întrebăm cu mirare cine îndreptățeste pe scriitorii organului oficios de-a presupune o asemenea intenție unui Vasile Alecsandri, unui Nicolae Roset - rosnovanu, unui Grigorie Sturza? Noi am sfătuit din nou pe confrați, precum i-am fi sfătuit și în rândul trecut, să viziteze
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
corect militar și de la care am dori numai să vedem că e un adevărat ministru și nu un șef de secție al d-lui Brătianu. Dar la finanțe? D. G. Leca. Cine e d. G. Leca, se va întreba lumea cu mirare. Acest senator care s-a distins prin... tăcere în toate cestiunile și printr-un trecut politic cât se poate de necunoscut... ce însemnează la resortul greu al finanțelor, în care au funcționat un Mavrogheni, un Strat, un Teodor Rosetti, un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]