10,397 matches
-
Catacterulǔ moralitățiĭ purtăriĭ omenești. VII. Legile producerii fenomenelor marale. VIII. Determinismulǔ și idealismul în ordinea morală. Objecțiunile ăn contra determinsmuluĭ. IX. Legea causalitățiĭ fenomenilor morali. Doctrina causalitățiĭ și a fatalitățiĭ. X. Formele causalitățiĭ morale XI. Mobilele externe a acțiunilor noastre. Mobilele fisice și sociale. XII. Causalitatea socială. XIII. Legea complexitățeĭ,saǔ a combinărilor tuturor causelor. XIV. Legea adaptăriĭ la mediĭ. XV. Legea moșteniriĭ morale XVI. Legea evoluțieĭ morale XVII. Conduita primitivă a omului XVIII. Ce a devenit purtarea omului primitiv în
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
zilele epocii primitive. Gândirea lirică și inspirația ei personală trebuie de asemenea să o preceadă, dacă este adevărat că, neputând fi mulțumită de niciunul din genurile separate, le reunește. Or, pentru ca această combinație poetică să aibă loc, conștiința țelurilor și mobilelor voinței umane, experiența complicațiilor vieții și cunoașterea destinelor umane trebuie să fi fost perfect treze și dezvoltate; ceea ce nu este posibil decât în perioadele moderne sau tardive ale dezvoltării vieții unui popor. De altfel, primele mari fapte vitejești sau evenimente
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Naturalismul în teatru. Ele reprezintă acele "felii de viață" pe care romancierii naturaliști le zugrăvesc cu minuție. "Cum de nu este perceput întregul interes pe care un decor exact îl adaugă acțiunii? Un decor exact, un salon de exemplu cu mobilele sale, jardinierele, bibelourile, precizează imediat o situație, îți spune cum este lumea în care te găsești, povestește despre obișnuințele personajelor." Zola îi pune în gardă, atât pe autorii dramatici, cât și pe regizori, asupra unui obstacol în calea lor. Decorul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
puține piese notabile. Atunci când acestea ar fi de semnalat, nu doar datorită succesului de public sau al vedetismului autorilor, mai întotdeauna ilustrează efectul de dublu tăiș al satirei, prin refractarea intenției critice asupra contemporanilor. De pildă, într-o piesă ca Mobilă și durere de Teodor Mazilu, parodierea prea stridentă a stilului de viață high-life, pretinsă reminiscență de moravuri burgheze, se transformă în subteranul replicilor într-o "înghimpare" a fățărniciei și a snobismului celor care-și trădează nostalgia vremurilor trecute chiar prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Priviți în jurul d-voastră; îmi pare că citiți Ghimpele.151 În celebra definiție dată de Fr. Schegel, ironia socratică este simultan disimulare, glumă, gravitate, artă, știință și filosofie, gândire liberă și gândire riguroasă, derutantă pentru mințile înguste, seducătoare pentru cele mobile 152. Recunoscut și temut ca tipic homo ironicus, Caragiale ajunsese să nu poată face o afirmație obișnuită fără a fi bănuit de o intenție critică ascunsă. Așa s-ar explica frecvența precizărilor de tipul "nu glumesc", "nu din ironie", etc.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care vechilul o informează asupra pagubelor produse de război, "hazul de necaz" sau doar idioțenia inocentă, pune în umbră gravitatea contextului, evidențiabilă în derizoriul din inventarul "activelor" salvate: "S-au găsit de asemenea de numita Lină, o mulțime de alte mobile, ce s-au pus toate bine, cum este, de exemplu, cursa de șoareci, cu slănina salvată în ea, una cheie de la armoal sau poate de la alt obiect, trei oale de bucătărie în bună stare și una de noapte pentru gătit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spune așa: Dacă a fost să fie, să fim sănătoși și decât unul străin, mai bine ăsta că e băiat cunoscut și de oameni cumsecade".102 Coroborând observațiile legate de schița lui Ion Băieșu, Broscuța, de piesa lui Teodor Mazilu, Mobilă și durere cu cele din acest ultim caz citat, putem remarca nota comună a scriitorilor postcaragialieni, de evidențiere cât mai pregnantă a nefirescului din cadrul conjugal, lăsat întotdeauna, în proza caragialiană, în cea mai difuză imponderabilitate aluzivă a ironiei. Dintre motivele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este deștept, subalternul care vede în înaintare un blestem, bărbatul care refuză femeia gospodină pentru o soție frivolă care să-l "înșele discret"79, căsnicii în care plictiseala e ridicată la rang de ideal, directori încântați de paragina intreprinderii etc. (Mobilă și durere), ospătari care se mândresc pentru că refuză orice mușteriu (Banchetul). Intenționat sau nu, însă, absurdul unor replici de tipul "Planul l-am depășit, dar nu l-am îndeplinit"80, "Trecut? N-am trecut. Dacă aveam trecut, n-aveam prezent
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
durere), ospătari care se mândresc pentru că refuză orice mușteriu (Banchetul). Intenționat sau nu, însă, absurdul unor replici de tipul "Planul l-am depășit, dar nu l-am îndeplinit"80, "Trecut? N-am trecut. Dacă aveam trecut, n-aveam prezent"81 (Mobilă și durere) se transformă într-un instrument de demascare a regimului politic, întrucât nu face apel la fantezie, ci reflectă cea mai cruntă realitate. În acest sens putem vorbi de apropierea scrierilor lui Teodor Mazilu de satira prin intermediul absurdului practicată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acasă. Ce ciudat, se gândi Darcey, că locuința cu trei dormitoare, semidetașată, încă deținea titlul de „acasă“, cu toate că se simțea perfect în apartamentul ei șic de la oraș. Dar căminul părintesc nu se schimba niciodată - chiar atunci când Minette redecora sau cumpăra mobilă nouă, aceleași tablouri atârnau pe pereți, aceleași obiecte decorau rafturile, iar casa avea întotdeauna un aer primitor și sigur. Salut, chérie. Minette o sărută pe amândoi obrajii când Darcey trecu pragul. — Cum a fost călătoria? — În regulă, zise Darcey și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că era superbă și că probabil că așa fusese dintotdeauna, numai că ea nu observase niciodată. O pofti înăuntru. Nu s-a schimbat deloc casa, zise Nieve privind în jurul ei. Adică ba da, desigur. Altă culoare de zugrăveală și altă mobilă, dar... pare la fel. Nu toți am evoluat așa ca tine. —Darcey, te rog, nu mă ataca. — Nu, nu te atac. Vrei niște ceai? Nieve făcu semn că nu. —Mulțumesc, dar mama îmi tot oferă câte o cană și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
repete că raportul respectiv nu era responsabilitatea ei, că Harley Black purta răspunderea și că Paola nici n-ar fi trebuit să-l vadă, până când în sfârșit va fi crezută. După aceea ea și Murphy Lewidge stătură în birou contemplând mobila. —Nu suport să mi se smulgă banii din mână, se plânse Murphy. Când nu îi aveam, puteam măcar să mă concentrez asupra obținerii lor. Dar când erau acolo, atât de aproape... —Știu cum te simți. Nieve făcuse ceai pentru amândoi dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de ajutor... Când am ajuns pe Neuenburger Strasse, am parcat mașina și am urmat-o pe bătrână la etajul al doilea al unui bloc de locuințe. Apartamentul lui Frau Schmidt era tipic pentru generația mai În vârstă din acest oraș. Mobila era solidă și plină de Înflorituri: berlinezii cheltuiesc mulți bani pe mese și scaune - iar În camera de zi mai era și o sobă din plăci mari de porțelan. O reproducere după o gravură de-a lui Dürer, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
stil rococo. Ne-au invitat În modesta cameră de zi și, cu excepția fratelui, care rămase În picioare, sprijinit de tocul ușii și părând În general bănuitor În privința lui Inge și a mea, ne-am așezat cu toții pe garnitura ieftină de mobilă din piele maro. În spatele ușilor de sticlă ale unui dulăpior Înalt din lemn de nuc erau destule trofee cât să ajungă pentru două prezentări de premii școlare. Aveți o colecție foarte impresionantă, am zis eu reținut, fără să mă adresez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
unde ciocăni și așteptă. Auzind un răspuns, vârî capul pe după ușă și spuse ceva, apoi se Întoarse și le făcu un semn din cap paznicilor mei, care mă Împinseră Înainte. Biroul era mare, plușat, cu un tavan Înalt și câteva mobile scumpe din piele, și m-am prins că nu o să am parte de obișnuita pălăvrăgeală specifică Gestapoului, care implica replicile gemene ale unei bâte și ale unui box. Cel puțin nu deocamdată. Nu riscau ei să se verse ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ci o povestire cât de cât coerentă. înapoi în acvariul pustiu al vilei din Cumpătu, plin doar de aerul cameleonic - acum e auriu, mai deschis sau mai întunecat 18 după cum norii umbresc stațiunea - și de țiuituri care se rotesc printre mobile. Descui ușa camerei mele și mă învăluie căldura sobei lăsate aprinsă. La fereastră bate aceeași creangă de pin, cenușie și cumva plină de viață, încordată și sigură pe sine. Dar trag draperiile și aprind veioza, căci viața n-are nimic
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
In seara asta m-am învîrtit de câteva ori prin holul care acum a prins o urmă de căldură, mai curând un miros foarte diluat de fum de la soba crem, care toarce în colțul ei. Mi-am trecut mâna peste mobilele vechi și desperecheate, peste suprafețele acelea lucioase care zăceau în întuneric, abia atinse de câteva fâșii de lumină de lună. Oglinzi întunecate, tablouri întunecate, o scară care duce la etajul de sus... Un televizor mare și cu butoane 36 lipsă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Era ca un film vechi, pâlpâitor, derulat de un aparat de proiecție antediluvian. Lumina difuză, galbenă-sepia, era străbătută rapid, vertical, de dungi tremurate, stropi și zigzaguri sclipitoare. Am văzut interiorul unei camere în care personaje ectoplasmatice abia se deslușeau între mobile. Se mișcau lent în câmpul camerei fixe, ca niște pești alburii într-un iaz, într-o pantomimă ciudată, de neînțeles, cum ai vedea o scenă pe o fereastră străină. Fetița care stătea jos pe covor, aliniindu-și păpușile pe marginea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din mâini și-a dispărut în clădire. Am înjurat-o în gura mare tot drumul până la mine, am făcut-o în toate felurile, țărancă nenorocită, curvă, cățea... Am descuiat pe bâjbâite și am intrat în marele hol întunecat. Din toate mobilele ieșea un fum care sporea umbra. Doar la fereastră creanga mare de pin, pe care cădea oblic lumina unui bec, se-ntindea înspre geam cu fiecare ac verde perfect desenat, cu o realitate unică, halucinantă. în camera mea era insuportabil
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
una după alta. Unele aveau tapete roz satinate, pe care puteam vedea fiecare floricică ornamentală, altele tapete verzui, într-unele atârnau din tavan mari policandre de cristal, cu fiecare prismă tăiată perfect. Lambriurile, ușile glisante cu ochiuri scânteietoare de cuarț, mobilele cu intarsii minuțioase, statuetele de marmură înfățișînd personaje enigmatice, dactilografele care mă priveau uimite de la birourile lor, totul era viu și concret. Privirea mi se apropia de câte un presse-papier de pe birouri, explora fața ridată a câte unei dactilografe și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tot mai imposibil de respirat. Prietene, scriu mai departe în cămăruța cu sobă încinsă, cu fereastră prin care se văd munții, la fel de cețoși și-ndepărtați ca tot ce există pe lume. Rătăcesc seară 108 de seară prin holul înghețat, printre mobilele reci și greoaie, privesc prin geamuri cum cade zăpada în lumina vreunui felinar. Vorbesc uneori cu glas tare, pe când aprind focul în sobă, pe când pășesc de-a lungul marelui bufet, trăgând o linie cu degetul prin praful de pe luciul lui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
căsuțe strâmbe de șotron, ștergîndu-mi palmele de creta colorată pe țesătura aspră a rochiței... uitîndu-mă, la fereastră, pe pozele unei cărți cu dragoni... Nu-mi mai aminteam însă în nici un fel însuși apartamentul, nu știam cum erau orientate camerele, ce mobile aveau părinții mei pe atunci, deși fragmente nebuloase, amestecând anii și locuințele, mi se mai arătau uneori în vis. Când ieșeam din holul vuitor, înciudat că 166 nici de acea dată nu avusesem curajul să sun la ușa noilor locatari
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mi se pare potrivit însă, Hai în Marché Malassis, mă cheamă nerăbdător Marius din fața unui schelet de fier încărcat cu eșarfe, acolo sunt obiecte vechi, nu asta voiai să vezi? Ba da! Marché Malassis, arhitectură în sticlă, beton și metal, mobilă veche, scaune delicate din perioada Restaurației, ceasuri din porțelan, cutii din lemn nobil căptușite cu mătase sau catifea pentru păstrarea bijuteriilor, încuietoarea e încă funcțională și peste tot acest mobilier cu grijă recondiționat mirosul inconfundabil de mobilă veche ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
beton și metal, mobilă veche, scaune delicate din perioada Restaurației, ceasuri din porțelan, cutii din lemn nobil căptușite cu mătase sau catifea pentru păstrarea bijuteriilor, încuietoarea e încă funcțională și peste tot acest mobilier cu grijă recondiționat mirosul inconfundabil de mobilă veche ce nu va dispărea nici sub zece straturi de clei din cea mai fină esență, dar nu e nimic aici din ceea ce caut, Ce cauți? mă întreabă curios Marius, Pielea de sagri, îi întorc răspunsul meu peste umăr, Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cuibul ei și primul său cămin adevărat. Locuise în garsoniere închiriate de la vârsta de șaptesprezece ani, dormise în paturile altor oameni, pe saltele noduroase pe care proprietarii le luaseră pentru că erau ieftine, nu și confortabile. Nu avusese nici un fel de mobilă când s-a mutat. În afară de strictul necesar, cum ar fi un fier de călcat și un set de prosoape, așternuturi și fețe de pernă care nu se asortau, totul a trebuit cumpărat. Ceea ce a făcut-o pe Ashling să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]