3,149 matches
-
ierarhii Bisericii Ortodoxe Române în frunte cu Mitropolitul primat Calinic Miclescu, în Catedrala mitropolitană, în prezența Regelui Carol I, au sfințit în cadrul Sfintei Liturghii, Sfântul și Marele Mir, prerogativă și expresie vădită a autocefaliei de facto a unei Biserici locale. Monarhul, impesionat de importanța și semnificația momentului, l-a descris și apreciat în Jurnalul său, după ce în mai multe rânduri, în același Jurnal sublinia necesitatea obținerii independenței bisericești. Trei ani mai târziu, după multe și insistente demersuri ale Sinodului și Guvernului
PF Daniel: Mica prințesă a lui Carol I a fost româncă, atât prin religie, cât și prin limbă () [Corola-website/Journalistic/101167_a_102459]
-
dr. Marius Marcu Lăpădat, Ionel Stoicescu și Octavian Carabela. Expoziția omagiază aniversarea a 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României și cuprinde trei secțiuni, Arhitectura regilor și reginelor României, Arhitectura reprezentativă în România influențată de regalitate și de monarhi, precum și Expoziția expozițiilor regale. Expoziția „Arhitectură și regalitate 1866 - 1881 - 2016” este organizată de Fundația Creart, Institutul Cultural Român, Uniunea Arhitecților și Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. Vor lua parte la vernisajul expoziției Principesa Elena și dl Alexander
Anunțul Familiei Regale cu privire la sărbătorirea Coroanei Române by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/101178_a_102470]
-
a produs o rumoare considerabilă în rândul publicului larg. La începutul lunii octombrie 1860 a cerut să fie pensionat din funcția de director al Bibliotecii Universității. Împăratul austriac însuși i-a permis acest lucru într-o scrisoare scrisă chiar de monarh și i-a acordat o pensie care avea aceeași valoare cu salariul său anterior. Šafárik a murit în 1861 la Praga și a fost îngropat în cimitirul evanghelic din cartierul Karlín.
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
potențial voluntarii puteau completa rândurile Armatei Române cu câteva zeci de mii de soldați având experiența a 2-3 ani de război, cât și din cauza lipsei de înțelegere la adevărata valoare a semnificației politice a voluntariatului - care reprezenta însăși contestarea Dublei Monarhi de către cetățenii ei. Nu numai devotamentul ardelenilor și bucovinenilor față de România a fost contestat, ci a existat și suspiciunea unora precum că soluția voluntariatului a fost aleasă de către prizonierii din Rusia, doar pentru a scăpa din captivitate sau pentru a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Prusia asupra drepturilor de succesiune. Frederic, în vârstă de 16 ani, a devenit margraf ereditar de Bayreuth. În 1735, la moartea tatălui său, Frederic devine noul Margraf de Brandenburg-Bayreuth. Are 24 de ani. Frederic are reputația de a fi un monarh luminat. La Bayreuth, Frederick este denumit "cel Iubit". În reședința sa de la Bayreuth, el a promovat științele și artele și a construit numeroase clădiri. Frederic a primit o educație bună și a studiat opt ani la Universitatea genoveză calvinistă. El
Frederic, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336218_a_337547]
-
din Rusia de a continua să lupte cu arma în mână pentru realizarea unității nationale. Semnatarii au scos în evidență faptul că lupta românilor din Transilvania pentru înlăturarea jugului austro-ungar era o acțiune justă și au afirmat necesitatea destrămării Dublei Monarhii - caracterizată drept un stat anacronic, creat prin răpirea unor țări prin forță brutală și fără consimțământul națiunilor. Singura soluție fiind destrămarea Imperiului, toate popoarele componente ale respectivului stat, trebuiau conform semnatarilor, să se unească pentru a forma state independente. Pronunțându
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
cu monarhii din Scoția o includ și pe ea, însă altele nu. Anumite documente contemporane, inclusiv Tratatul de la Salisbury a descris-o ca fiind "regină", dar s-a argumentat că nu ar trebui să fie în mod corespunzător considerată un monarh. Din cauza lipsei unui precedent istoric clar în istoria Scoției ca țară complet separată în fața Uniunii Coroanelor din 1603, a mai existat un singur caz similar cu privire la moartea monarhului moștenitorul care a murit în afara țării și care nu a putut fi
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
argumentat că nu ar trebui să fie în mod corespunzător considerată un monarh. Din cauza lipsei unui precedent istoric clar în istoria Scoției ca țară complet separată în fața Uniunii Coroanelor din 1603, a mai existat un singur caz similar cu privire la moartea monarhului moștenitorul care a murit în afara țării și care nu a putut fi încoronat. Acest lucru a fost atunci când, la moartea lui Robert al III-lea în 1406, moștenitorul său, Iacob I, a fost prizonier în Anglia. Iacob a fost în
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
se face referire la el ca "moștenitor", iar regentul Robert Stewart, duce de Albany, a emis monede în nume propriu. Cu toate acestea, domnia lui Iacob este considerată ca începând din 1406, nu din 1424. Dacă se consideră a fi monarh, Margareta este prima regină din cadrul Insulelor Britanice.
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
prieteni și familie. Battle a susținut că tulburările mintale erau rezultatul unor schimbări afectând materialul care formează creierul și corpul, mai degrabă decât al unor perturbări în funcționarea internă a minții. Treizeci de ani mai tarziu, George al III-lea, monarhul Angliei, suferă de o tulburare mintală. În 1789, boala regelui se remite, schimbând percepția dominantă în epoca conform căreia bolile mintale ar fi fost incurable. Vindecarea regelui este urmată de un val de optimism terapeutic cu privire la posibilitățile de a trata
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
polonezecu alte cuvinte, atât timp cât el devenea practic un conducător-marionetă. Pretendenții germani la tron erau din casele regale din Saxonia, Württemberg și Bavaria. Bavaria a cerut ca prințul Leopold, comandantul suprem al forțelor germane de pe Frontul de Est, să devină noul monarh. Candidatul din Württemberg era ducele Albrecht, deoarece el aparținea liniei catolice a dinastiei. Pretențiile la tronul polonez se bazau pe Frederick Augustus I de Saxonia, care fusese făcut duce de Varșovia de către Napoleon în timpul Războaielor Napoleoniene, precum și pe alegerea lui
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
politic este izolat de cel filozofic (cum o va face mai târziu Platon și Aristotel) și de aceea Cautilya poate fi considerat fondatorul absolut al științei politice. Dar ceea ce îl apropie de Platon și Aristotel este încrederea în puterea științei: monarhul va exercita o conducere eficientă numai dacă va stăpâni știința politică. În "Analectele", Confucius, cel mai mare gânditor al Chinei antice, afirmă necesitatea studierii profunde a tradiției, pe care o consideră baza rațională a construirii unei legitime ordini sociale și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Filozofia democrației prin simțuri” și “Cetatea Soarelui”, Tommaso Campanella a teoretizat o organizare rațională a societății care se baza pe desființarea proprietății private, fiind astfel, alături de Thomas Morus, unul dintre cei mai importanți precursori ai teoriei comunismului. Potrivit concepției sale, monarhul ar trebui să fie ajutat de trei principi numiți astfel: Sunt suprimate deosebirile dintre sexe: femeile iau parte cu drepturi egale la adunarea poporului; ele servesc în armată, luând parte alături de bărbați la exerciții militare zilnice. Regimul economic preconizat este
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
politica cuceritorilor spanioli în Lumea Nouă. Opera vastă și multidisciplinară a lui Voltaire reprezintă o critică la adresa inechităților sociale, superstițiilor, intoleranței religioase. A susținut ideea unei monarhii puternice, sprijinite de o elită de nobili educați. Într-o astfel de guvernare, monarhul ar fi condus cu înțelepciune, cu toleranță, puterea bisericilor și a clericilor fiind controlată. De asemenea, în scrierile sale a acordat o atenție deosebită problemelor economice, sociale și aspectelor legate de mentalitatea, obiceiurile și cultura popoarelor. De aceea, unii autori
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
feudale. Exprimându-și adeziunea față de teoria contractului social, consideră că adevărata cauză a sărăciei și inegalității este proprietatea privată. Ca ieșire din impas, propune luminarea poporului, o educație mai bună pentru toți, iar formă de stat monarhia condusă de un monarh luminat. Dacă în Franța, sub influența lui Locke, Hume, Newton, filozofia luminilor a dobândit un caracter empirist, naturalist și social, în Germania, sub influența lui Leibniz, aceasta va avea un caracter raționalist, dar marcat de evaziuni mistico-religioase. Iluminismul german va
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ajuta pe om să dobândească adevărata libertate, libertate care pentru estetician avea o semnificație mai mult spirituală. În operele sale literare își exprimă adversitatea față de feudalism, de despotismul german, împotrivire ce se explică prin adversitatea lui manifestată față de tirani și monarhi, prin afirmarea poziției lui pro-revoluționare, prin apropierea idealurilor lui de instaurarea republicii. Era convins că forțele progresiste vor putea fi susținute de către un monarh luminat, care ar înțelege imperativele societății și le-ar soluționa fără să fie supus la presiuni
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
față de feudalism, de despotismul german, împotrivire ce se explică prin adversitatea lui manifestată față de tirani și monarhi, prin afirmarea poziției lui pro-revoluționare, prin apropierea idealurilor lui de instaurarea republicii. Era convins că forțele progresiste vor putea fi susținute de către un monarh luminat, care ar înțelege imperativele societății și le-ar soluționa fără să fie supus la presiuni. Una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale, Johann Wolfgang von Goethe, în capodopera "Faust", arată că sensul vieții stă în faptă
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
având următoarele trăsături: Apariția proprietății private contribuie la deschiderea conflictelor între oameni și de aceea este necesar acel contract social, care să creeze sentimentul de siguranță. Deci, după Grotius, statul este rezultatul acțiunii conștiente a oamenilor, care se vor subordona monarhului absolut. În lucrarea sa filozofică fundamentală, "Etica more geometrico demonstrata", Baruch Spinoza susține teoria dreptului natural. Conform teoriilor sale, apariția conflictelor între oameni determină instabilitatea acestui drept și necesitatea constituirii statului. Astfel, prin intermediul contractului social, statul reprezintă o putere cu
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Deoarece susține subordonarea necondiționată a individului în raport cu puterea statală și care s-ar exercita în mod nelimitat și respinge ideea separării puterilor statului, Hobbes poate fi considerat un reprezentant al absolutismului. Consideră că întreaga putere trebuie să fie deținută de monarh (susținut de aristocrați) și nu admite niciun fel de guvernări "mixte" care ar denatura caracterul unitar și indivizibil al puterii. Prin lucrările sale (dintre care cele mai importante sunt: "Două tratate despre guvernare","Cugetări despre educație", "Eseu asupra intelectului omenesc
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
1259 (zvonurile spun că a murit otrăvit). Fiul și moștenitorul lor, Eric al V-lea al Danemarcei, era minor și Margaret a devenit regentă , poziție pe care a deținut-o până în 1264. Succesiunea lui Eric a trecut peste drepturile descendenților monarhilor anteriori. Reputația fiilor regelui Abel al Danemarcei, a fost afectată de acte de fratricid și crimă și a fost relativ ușor să se ignore pretențiile lor la tron. Chiar și așa, în timpul domniei sale, Christopher s-a asigurat că îi va
Margaret Sambiria () [Corola-website/Science/337308_a_338637]
-
au rămas chiar și după moartea mamei, în 1638, în timp ce tatăl lor a rămas la Stegeborg. Maria Eufrosina a primit o educație foarte bună, crescând alături de regina Christina, însă în cele din urmă au fost educate separat deoarece Christina, ca monarh avea nevoie de o educație nepotrivită pentru sexul ei. La 15 martie 1645, Maria Eufrosina a fost logodita cu favoritul reginei, contele Magnus Gabriel De la Gardie, si la 7 martie 1647, ea s-a căsătorit cu el la capelă regală
Maria Eufrosina de Zweibrücken () [Corola-website/Science/337346_a_338675]
-
a trimis ambasadorii în Suedia pentru a trata eliberarea fiului ei. Eric a sugerat o căsătorie între Cecilia și Johann însă regele nu a vrut. În vara anului 1560 Johann a fost eliberat după ce a fost obligat să jure în fața monarhului și a Consililui că nimic sexual nu a avut loc între el și Cecilia. Frații Ceciliei au scos o monedă cu Cecilia reprezentând pe Susanna în baie, indicând că ea este la fel de inocentă ca legendara Susanna din Biblie. În 1563
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
ajuns în Estonia suedeză, regele Eric a cerut guvernatorul său din Reval să o țină sub supraveghere, suspectând că îi este loială celuilat frate al lor decât lui. În ducatul Prusia, ea a cerut cu succes ducele să lucreze cu monarhul danez pentru a-l elibera pe fratele ei Ioan. În timpul șederii sale la sora ei, Catarina în Frisia de Est, se crede că a discutat despre detenția lui Ioan deoarece la scurt timp ea a trimis o scrisoare furioasă lui
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
fratele ei regele Gustavus Adolphus al Suediei i-a cerut să se întoarcă în Suedia, cu familia ei. Moartea fratelui ei mai mic în Suedia, precum și lipsa de moștenitori ai tronului suedez au fost în mod evident motivul pentru care monarhul a dorit să-i mute în siguranță, departe de Războiul de treizeci de ani. Caterina a acceptat invitația și a ajuns în Suedia cu familia ei, în iunie 1622. La sosire, nașterea fiului ei Carol a consolidat imediat poziția ei
Caterina a Suediei () [Corola-website/Science/337345_a_338674]
-
până în 1534. După moartea lui Vasile în 1533, fiul și moștenitorul său, Ivan al IV-lea, avea doar trei ani. Mama sa, , a acționat ca regent și s-a angajat în lupte pentru putere cu alte rude și cu boierii. Monarhul polono-lituanian a hotărât să profite de ocazie și a cerut retrocedarea teritoriilor ocupate de Vasile al III-lea. În vara lui 1534, marele hatman și tătarii au jefuit zona Cernigău, Novgorod Seversk, Radogoșci, Starodub și Breansk. În octombrie 1534, o
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]