3,169 matches
-
iar oamenii de casa lui, nepoții lui Vasile Vodă, mai mare silă făceau, luând băieții oamenilor în silă la curvie" (citat după P. G. Samarian). Exemplele s-ar putea înmulți. Reiese că mai ales în clasa nobiliară și, probabil, între monarhi homosexualitatea era prezentă. Pedepsirea acestei perversiuni era severă, dar se cerea, în prealabil, dovada, flagrantul delict. Se prevedea până la 18 ani interdicție de la împărtășanie, în timp ce prin uciderea prin imprudență a propriului copil, o mamă primea pedeapsa interdicției de la împărtășanie doar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fără să existe canalizare pentru băi. Nu s-a Înființat nici măcar un atelier de reparație a băilor și instalațiilor electrice, apă. Multe dintre case au fost construite după modele din alte regiuni. Prin urmare, Gusti a răspuns mai mult dorinței monarhului de a se reclădi satul și nu a urmat un plan conform datelor oferite de cunoașterea sociologică a localității. De altfel, nici nu știm dacă a existat vreo tentativă de a Întreprinde o investigație empirică În Dioști. Este de vină
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
descris în Israel și Iuda cu însușiri tipice ideologiei regale religioase a timpului, foarte asemănător celorlalți zei supremi atestați în regatele semitice vecine (Moab, Amon, Fenicia, Siria); Yhwh era considerat un suveran ceresc superior celorlalți zei, așezat pe tron ca monarh ceresc, înconjurat de oștirile cerului. Își exercita autoritatea și victoria asupra forțelor haotice ale naturii și asupra puterilor dușmane ale istoriei. Așa cum Yhwh își manifesta puterea cerească prin adevăr și dreptate, la fel regele era văzut ca locțiitor pământesc al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
luptă împotriva lui Horonaim»” (liniile 14 și 32). Aceste două porunci date regelui Moabului au fost pronunțate cel mai probabil de profeții de curte. O altă ocazie tipică în care regele făcea recurs la consultarea profeților era cazul în care monarhul sau un alt membru al familiei sale se îmbolnăvea (1Rg 14,1-8; 2Rg 1,2-4). Un caz bine documentat de izvoarele extrabiblice, dar care se regăsește și în unele texte biblice, este anunțul profetic care legitimează prin intervenție divină urcarea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
la Buddha, însoțiți de 250 de adepți, pentru a fi primiți în Comunitate. Pe Śăriputra, Mareșal al Legii, Buddha l-a considerat cel mai important discipol al său. Despre el, Iluminatul a spus: „Śăriputra este ca primul născut al unui monarh ce stăpânește lumea, care, ca primul care-l urmează în toate pe rege, îl ajută să pună-n mișcare Roata Legii”<footnote id=”116”>Mahavagga, I, 23 în H. Nakamura, op. cit., p. 200./footnote>. Tot la Răjagrha a fost convertit
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
afară, gleznele proeminente, 40 de dinți albi, ochii negri, limba mare, tenul aurit, pielea de culoarea aurului și o aureolă largă de un braț. Brahmanii anunță că tânărul prinț va fi la 35 de ani un împărat universal (ćakravartin), un monarh puternic, sau un Buddha, un înțelept care va smulge vălul ignoranței ce acoperă lumea. Regele preferă pentru fiul său primul destin, acela de a deveni împăratul lumii. În realitate, ambele posibilități s-au realizat dar în plan spiritual. Căci, dacă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
binele pe care un prinț puternic și binevoitor îl poate face supușilor săi? Cât de deșarte sunt bucuriile victoriilor militare și ale cuceririlor dacă învingătorul îl va urma curând în mormânt pe dușmanul său învins? Chiar și cel mai puternic monarh este neputincios în fața fatalității destinului său și a celui al ființelor care îi sunt dragi. Hotărârea prințului este luată. El se duce să-și vadă pentru ultima dată soția și copilul care dormeau pe un pat plin de flori. Se
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
al întregii lumi, iar cum acest stăpânitor se va naște din neamul lor, ei înșiși își atribuie un rol fundamental între popoarele lumii. Referitor la Buddha, știm că și el a avut o menire dublă: aceea de a deveni un monarh universal, un ćakravartin, sau un iluminat. El a ales cea de-a doua misiune, opusă dorinței tatălui care îl voia conducător în locul său, însă putem spune că și prima profeție s-a împlinit, întrucât buddhismul este, alături de creștinism și islamism
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
aceasta beneficia de un statut de protecție precar, unilateral și străin de orice noțiune de contract sau de drepturi specifice. Într-un astfel de context, Basileul "celei de-a doua Rome" (Constantinopolul) întruchipează un soi de divinitate atotstăpînitoare, papă și monarh totodată, proprietar al lucrurilor și al oamenilor. Conservatorii otomani și ruși Ordinea imperială bizantină ce instituise supremația unei puteri politico-religioase ridicînd astfel un obstacol insurmontabil în fața oricărei tendințe de autonomie socială își va supraviețui sie însăși în imperiile otoman și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
una temporară, cea a sultanului, și cealaltă spirituală, exercitată de calif, un fel de conducător al credincioșilor (titlu pe care și-l arogă sultanul în secolul al XVI-lea). În comparație cu Basileul lipsit de putere materială, suveranul otoman se impune drept monarh și slujitor al Legii divine totodată, astfel încît pretinde să fie ascultat cu sfințenie, iar eventuala nesupunere ar fi mai mult decît o crimă. Cît privește populațiile creștine ce cad în stăpînirea sa, acestea se vor supune autorității religioase și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
printr-un efect pervers al tacticii sale, care consta în a afișa o oarecare complezență față de consolidarea micilor regate periferice, ce blocau expansiunea Sfîntului Imperiu în Anglia și în special în Franța 77, Biserica a contribuit involuntar la consolidarea prime-lor monarhii pe cale de secularizare, ce prefigurau statul absolutist și, ulterior, statul modern. În virtutea unei toleranțe speciale, al cărei țel era de a domni pe seama dezbinării altora, ea a ajutat la slăbirea resortului unei legitimități politice, extra-re-ligioase, la rîndul său generatoare de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
brațul înarmat al lui Dumnezeu. Cel puțin, de acest fapt încercau regii Franței să-i convingă pe supușii lor. Interesant este însă că acest fel de deviză nu le era proprie numai lor, fiindcă și alți luptători depinzînd de alți monarhi erau lăsați să creadă la rîndul lor că erau privilegiați ai grației divine, în calitate de popor ales, asemenea poporului lui Israel. Nu e important să știm dacă acest soi de incitare era sau nu fondată pe vreun argument sacru. În epocă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
credință față de un regat sau un alt fel de mediu etno-cultural mai vast. În ceea ce-i privește pe locuitorii obișnuiți ai satelor și ai orașelor, o astfel de ipoteză este imaginabilă, chiar dacă nu și verificabilă, întrucît ascendența persoanei sacralizate a monarhului era adesea mai puternică asupra oamenilor simpli decît asupra marilor seniori. Supunerea cestora din urmă, deseori, era contrabalansată de sentimentul solidarității de castă și de ambițiile politice. În plus, lipsa unor dovezi care să susțină aceste prezumții lasă loc dezvoltării
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
așteptarea unui popor, din nefericire avid de răzbunare, în urma triumfului său final asupra musulmanilor. Această secularizare a puterii spaniole este atestată prin faptul că în Spania n-a existat niciodată un simbol ca acela al sfîntului de la Reims. De asemenea, monarhii spanioli nu au făcut nicio-dată caz de talente miraculoase vindecarea scrofulozei, de exemplu, cum se credeau obligați s-o demonstreze regii Franței sau suveranii normanzi ai Angliei. Între spanioli și instituția monarhică nu există o astfel de distanță. Regii nu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
XVI-lea, apoi cea a Republicii literelor și saloanelor, în se-colul al XVIII-lea. Oricum, este limpede că în epoca societăților agrare, elitele sociale au trăit pînă la un moment dat în-tr-un univers fără frontiere, univers în care atît monarhii savanți ai Evului Mediu, cît și umaniștii Renașterii corespondau în latină, împărțeau aceleași interese, se simțeau membri ai unei patrii unice care nu avea nimic de-a face cu regatul de care aparțineau cu totul întîmplător. În același fel, burghezii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
bazat pe o serie de factori care au lipsit în Franța pentru a permite înțelegerea politică și apropierea culturală dintre aristocrație și burghezie în lupta lor contra puterii regale: mai întîi, din cauza îngustimii Marii Britanii ce permitea consolidarea controlului exersat de către monarhul centralizator asupra nobilimii; pe urmă, slăbirea rolului militar al acesteia datorită renunțării regilor Angliei la ambițiile lor teritoriale pe continent, ceea ce a condus pe nobili să se consacre de nevoie la activități negustorești; în sfîrșit, convergența interesului economic între aristocrație
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
britanicilor le repugnă să invoce în mod exagerat religia, aceasta s-a dovedit suficient de puternică pentru a garanta papei liniștea statelor sale amenințate în Italia de complotiști nelegiuiți carbonarii care vizau unificarea, și mai ales pentru a întări autoritatea monarhilor Austriei și Ru-siei. Aceștia însă se pare că ignorau faptul că rațiunea lui Dum-nezeu fiind impenetrabilă nu e bine să o provoci sau să te joci cu ea. De multă vreme deja, autocrația rusă forțase doza inițiind o cruciadă panortodoxă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
tutelară. Bineînțeles, nu in-tră în discuție aici drepturile politice ale popoarelor sau ale minorităților: dar, fără ca faptul să fie explicit, prin aceasta încep să se afirme deja drepturile națiunilor creștine și ortodoxe. Această strategie a puterii menită să ilustreze pietatea monarhului rus în fața supușilor săi are menirea de a submina autoritatea otomană, și va sfîrși prin a crea premizele naționalităților ce vor irumpe în Balcani. În loc să se consacre între-prinderii antinaționale a Sfintei Alianțe, religia ortodoxă va căpăta un caracter național și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ochii tuturor naționaliștilor italieni într-o aureolă glorioasă. Manin, un revluționar dintre aceia care au rezistat superb austriecilor la Veneția, va declara: "Eu, un republican, ridic primul drapelul unificării: Italia și regele sard" (Charles-Albert, rege al Piemontului și Sardiniei). Succesorul monarhului sard, Victor-Emmanuel II se va strădui să profite de această acreditare, sau, mai curînd, o va face prin delegație, încredințînd mandatul contelui de Cavour, primul său ministru, începînd din 1852. Desigur, la scară mai mică decît în Prusia, Charles-Albert consolidase
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dezvoltă în perioada Primului Război Mondial. Acesta nu se va raporta decît datorită unei comodități de limbaj la dreptul la autodeterminare și la principiul ce a tins să erijeze poporul sau națiunea, devenită sinonimul său, în deținător al autorității ultime în locul unui monarh sau al unui grup dominant. În realitate, populațiile Europei Centrale și Orientale ezitau să rupă cu trecutul pentru a se pune sub egida unui alt contract, tacit, bazîndu-se pe valorile împărtășite ale sentimentului național în sens liberal. În fapt, ele
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fapt. Vocabula cea mai plină de semnificație, din lexicul politic nu exaltă Republica sau Parlamentul, adică Statul sau casta profesioniștilor ce dețin puterea, ci se referă la Suveran, adică la poporul căruia, onorat astfel, i se împrumută maiestatea atribuită cîndva monarhilor absoluți. În plus, această desemnare nu se potrivește cu prejudecata care postulează sinonimia cuvintelor popor și guvernanți și care atribuie națiunii un destin sublim în ordinea universală. Contractul elvețienilor nu se joacă cu cuvintele și nu manifestă nici o ambiție educativă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
un soi de religiozitate și dogmatică a dreptului divin... Evident că o putere politică nu se poate constitui decât pe cele două fundamente: morala și cunoașterea! Concepția lui Kant despre putere se întemeiază pe vizibilul său personal. Kant vedea că monarhi neoabsolutiști precum Frederic al II-lea sau cei ai Luminilor "dețin puterea". Deși suveranul prusac se intitula reprezentant și primul servitor al cetățenilor săi, Kant vede, prin particularismul gândirii sale, că "posesiunea puterii corupe inevitabil libera judecată a rațiunii"93
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mărturia care conține cuvintele noului împărat Adrian și ale unei delegații iudaice, cu referire la revolta iudaică care a avut loc spre sfârșitul domniei lui Traian (115-117 î.C.). În acest document fragmentar este menționată batjocura unui aspirant să devină monarh: „Paul [a vorbit] despre rege, cum l-au condus și [batjocorit]; și Theon a citit edictul lui Lupus poruncindu-le să-l aducă la Lupus ca să-l ia în râs pe rege...” (Papirusul Louvre, 68,1.1-7). La începutul secolului
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Carol al II-lea, care l-a dezamăgit, ca și pe alți susținători dealtfel. Elegant sau precaut, noul șef de partid nu l-a atacat de la început pe rege, ci camarila din jurul său, pronunțându-se, pe bună dreptate, împotriva imixtiunii monarhului în guvernare. Este posibil ca și această dezamăgire să fi contribuit la acceptarea reîntregirii PNL în 1938. În acest context este cu atât mai importantă informația autoarei că un număr însemnat de fruntași ai partidului (C.C. Giurescu, V. Papacostea, C.
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Este vorba despre două accepțiuni diferite ale termenului de democrație, intervenite după introducerea dreptului de vot universal. Percepția georgiștilor despre democrație era tributară acelei accepțiuni potrivit căreia, "suveranitatea poporului și imaturitatea politică a electoratului au limitat democrația la puterea unui monarh paternalist sau a unui guvern autoritarist", în timp ce I.G. Duca făcea referire la acea accepțiune a termenului care viza supraordonarea voinței poporului, acestei imaturități politice a electoratului 321. Cu altă ocazie, Gheorghe Brătianu încerca să constate "ce-a mai rămas util
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]