3,136 matches
-
suferite de presa catolică 125 și i-a îndemnat pe ziariștii catolici să folosească un limbaj cumpătat și respectuos 126, să evite știrile imprudente și deși aveau libertatea de a-și exprima opiniile să rămână uniți în esență. Enciclica Cum multa (1882) a vizat stoparea divergențelor dintre credincioșii spanioli, care se atacau reciproc din cauza tendințelor politice diferite și nu respectau astfel indicațiile episcopilor, care îi îndemnau spre o unitate în idei. Enciclica adresată francezilor relua aceeași idee a stopării neînțelegerilor dintre
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Reipublicae salus, 25.XI.1766. Grigore XVI, Acta Gregorii Papae XVI, Tipografia Vaticana, 1901. Grigore XVI, Enciclica Mirari vos, 15.VIII.1832. Grigore XVI, Inter gravissimas, 8.VI.1845. Leon XIII, Dall"alto, 15. X. 1890 Leon XIII, Enciclica Cum multa sint, 8.XII.1882. Leon XIII, Enciclica Etsi nos, 1882. Leon XIII, Enciclica Libertas praestantissimum, 20.VI.1888. Leon XIII, Enciclica Longinqua oceani, 6.I.1895. Leon XIII, Enciclica Spesse volte, 1898. Leon XIII, Graves de communi. Leon XIII, Ingenti
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Ingenti, sane laetitia, nr. 4). 119 Papa Leon XIII, Etsi nos, nr. 5. 120 Idem, Dall"alto, nr. 8. 121 Idem, Enciclica Longinqua oceani, 6.I.1895, nr. 9. 122 Idem, Officiorum ac munerum, nr. 10. 123 Idem, Enciclica Cum multa sint, 8.XII.1882, nr. 6. 124 Idem, Instrucction Nessuno ignora, 27.I.1902, nr. 12. 125 Idem, Enciclica Spesse volte, 1898. 126 Idem, Nobilissima Galorum gens, 1884. 127 "Este necesar ca un grup de mireni care iubesc Biserica, mamă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
duce undeva precis. El devine o amenințare. Tradiția basmului (axată pe nevoia de a ști ce se întâmplă după) a murit. Paradoxal, cea mai elocventă ilustrare este romanul lui Lawrence Durrell Alexandria Quartet, care se autodistruge datorită faptului că prea multele încheieri (fețe ale viitorului) ucid curiozitatea lectorului pentru însăși ideea de "până la urmă". Captivanta Justine sfârșește (ultimul viitor pe care îl aflăm din gura autorului) bătrână și uitată; setea de viitor cultivată de cele patru romane din Cvartet ne explodează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și alți conformiști de geniu: "Chiar trebuie romanul să arate așa?" Joyce, încă înainte de Ulysses, inventa epifania (care era, în mod cert, o scurtcircuitare a limbajului, în ideea de a lega nemijlocit vizulaul de interioritate), Woolf vorbea de micile și multele experiențe zilnice ca "aură luminoasă" ("viața e o aură luminoasă, un plic semitransparent...", Modern Fiction, 1919), iar Eliot definea corelativul obiectiv ("unicul mod de a exprima emoția în artă e aflarea unui "corelativ obiectiv": altfel spus, un șir de obiecte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de remarcat că de fapt întreaga viață a laureatei Nobel e o succesiune de astfel de răscruci în care experiența reală se topește în literatură, drept care anecdoticul vieții ei e ca un zid opac. Viața autoarei nu transpare niciodată din multele ei interviuri, nu aflăm mai nimic personal despre scriitoare, Lessing nu face confesiuni. Ce are de spus, spune în romane. Romanul vieții ei (cum i-a sugerat odată un critic că ar putea să se scrie) i se pare autoarei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
celui care a scris Tărâm pustiu. Ubicuu, de neînlăturat, detectabil în orice vers, Eliot este mereu cu noi. 3.2. T.S. Eliot: Tradiția bucuria secretă a poetului modernist Creația lui T.S. Eliot a acoperit o perioadă care a trecut de la multele curente mai mult sau mai puțin tradiționale la răvășirea modernistă a tuturor regulilor jocului și apoi la întoarcerile și nehotărârile care continuă și azi ale "postmodernismului". În ciuda influenței marcate din epocă a marelui prieten literar al lui Eliot, Ezra Pound
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dulceața din piatră și crescu până ce prin crăpături nu mai treceau decât aer și ierburi și atunci încetă să sugă. Demult de tot. Poezia lui Mimi Khalvati zidește la temelie iubirea vie a autoarei pentru lumea reală, dar și pentru multele irealități paralele din gândurile ei. Versurile ei sunt un triumf repetat asupra suferinței, o îmblânzire a ireversibilului, dar și o afirmare a forței. Este vorba de forța fragilității, de readucerea la ființă a trecutului, de puterea memoriei și de instinctul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe care-l citesc îmi arată un nou mod de a exprima, de a privi și de a medita asupra existenței. Așa am fost toată viața și sunt bucuroasă că încă mai sunt la fel. LV. Trebuie e unul din multele poeme obsedate de bătrânețe. Scrisul este forța ta. Un Desperado e ca o fortăreață, chiar când urlă "deznădejdea" (expresia e a ta). Scrii ca să te întărești, sau tocmai fiindcă te simți puternică? RF. Cred că, odată cu vârsta, am scris mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deveni experiență autentică, ceva ce era cât pe ce să ni se întâmple. Revenind la relațiile părinți-copii, copilăria mea a fost fericită și liniștită, iar relațiile cu părinții au fost bune. Iată deci că explicația autobiografică nu se portivește cu multele situații de familie nefericite ori amare din romanele mele și, în treacăt fie spus, se pare că în general scriitorii se nasc din copilării nefericite! Tot în legătură cu relațiile dintre generații, aș adăuga că romanul le tratează, fiindcă e suficient de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Boyle, Robert Hooke, Cristopher Wren. Leeuwenhoek provenea dintr-o familie modestă și avea serioase lacune în instruire. Scrisorile lui către Societatea Regală Britanică necesitau o traducere din dialectul olandez vorbit de el în limba engleză. În această primă scrisoare, din multele sale scrisori adresate Societății Regale din Anglia, făcea descrierea mucegaiului, a unui ac de albină și a unui păduche. Scrisoarea a fost imediat publicată în Philosophical Transactions, fiind urmată în total de 165 de scrisori în decurs de 50 de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
și a Tryphamei a II-a, probabil sora și soția lui Ptolemeu al XII-lea ce a murit la nașterea fetiței, s-a născut în anul 69 î.H, a trăit într-o ambianță de opulență, lux și desfrâu, printre multele soții și concubine ale tatălui. Cleopatra a primit o educație aleasă, în spiritul tradiției grecești. Vorbea mai multe limbi: greaca, latina, egipteana, ebraica, araba, persana. Citea cărți din biblioteca palatului, întreținea cu ușurință conversații, avea cunoștințe din domeniile literaturii și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
frumusețe după modelul timpului, era blondă și cu forme voluptoase. În schimb, era extrem de inteligentă și de cultivată. Atrăgea prin conversații sclipitoare, prin talent literar, surprindea prin reflecții filosofice, cucerea prin farmec, prin erotism rafinat. Tullia a fost una dintre multele amante ale lui Rodrigo Borgia, devenit papa Alexandru al VI-lea, ale bancherului florentin Filippo Strozzi, aflat în relații cu o altă curtezană cunoscută, Camilla Pisana. În 1536 Tullia a locuit în Ferrara, capitala artelor. Aici a cunoscut doi mari
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
anunț al bătrâneții și, în consecință, o amenințare pentru prestigiul social. Infidelitatea. La întrebarea legată de numărul partenerilor pe care i-au avut de-a lungul vieții, nu am găsit nicio femeie care să răspundă ,,nu mai țin minte", ,,nenumărați", ,,mulți" așa cum au afirmat 25% din bărbați. De asemenea, în eșantionul nostru, din analiza răspunsurilor la itemii care vizau infidelitatea, nu am găsit niciun bărbat între 15-25 ani, care începuse viața sexuală de peste un an și avea o parteneră sexuală stabilă
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
ca un anunț al bătrâneții și, în consecință, o amenințare pentru prestigiul social. Infidelitatea. Întrebate de numărul partenerilor pe care i-au avut de-a lungul vieții, nu am găsit nicio femeie care să răspundă ,,nu mai țin minte", ,,nenumărați", ,,mulți" așa cum au afirmat 25% din bărbați. De asemenea, în eșantionul nostru, din analiza răspunsurilor la itemii care vizau infidelitatea, nu am găsit niciun bărbat între 15-25 ani, care începuse viața sexuală de peste un an și avea o parteneră sexuală stabilă
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
Ga 1058), Înțeles ca „mutarea/purtarea zeului”. Existau „slujitori” și „slujitoare” ale zeului (teojo doero și doera), tratați ca oameni liberi și ale căror nume și proprietăți sunt menționate, dar nu și Îndatoririle religioase. În ultimă analiză, aceste texte, În ciuda multelor obscurități, lasă să se Întrevadă o organizare religioasă uniformă, Întemeiată pe un sistem foarte birocratic, fără să ne fie Îngăduit să așteptăm de la ele mai mult decât vor ele să spună, În virtutea exclusivei lor finalități administrative. b) Sacrificiul Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Valentia, cca 400 Î.Hr.), cea mai nouă de la Roma (secolului al III-lea d.Hr.). Limba textului originar este ioniana, adaptată uneori dialectului doric. Descoperirile făcute În ultimii ani la Hipponion și Pelinna au oferit posibilitatea lămuririi câtorva dintre multele probleme până acum obscure (Graf, 1991). a) Morții, cărora le erau Încredințate plăcuțele de aur În mormânt, erau membri ai unor asociații (collegia) care făceau parte din aceeași „mișcare” religioasă, dar care, nefiind controlate de o autoritate centrală, au putut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
valențelor sale ideologice așa cum se configuraseră ele În secolele I-II d.Hr., afirmă că zeița, după ce l-a biruit pe Typhon/Seth, nu s-a Împăcat cu gândul ca luptele și chinurile pe care le Îndurase și pribegia și multele fapte Înțelepte și marile isprăvi să se piardă, Învoindu-se ca să spunem așa, să le Învăluie uitarea și tăcerea, ci, unind cu niște ceremonii preasfinte unele imagini și sensuri tainice și Înfățișări ale acelor isprăvi din vremea trecută, a consacrat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căreia religia ar fi fundamentul monarhiei, iar monarhia protectoarea religiei, una fiind baza, iar cealaltă stâlpul unui edificiu unic, se dovedește a fi, În realitate, un program idealist, mai degrabă utopic (Widengren, 1969, p. 135). Acest fapt este demonstrat de multele episoade conflictuale Între cler și coroană (Gnoli, 1989a, p. 169), două forțe care, departe de a fi mereu aliate, sunt adesea opuse (Gignoux, 1984b, p. 79). Cât despre explozia conflictelor sociale cu serioase implicații religioase, se poate spune că mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
astăzi anulate - care interziceau credincioșilor (dar câți laici comercianți le ignoraseră!) călătoriile pe mare sau cu trenul, considerate nelegiuite din cauza contaminării pe care În mod inevitabil o produceau mării și focului (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 378; Boyce, 1979, p. 199). Dintre multele figuri de reformatori se remarcă cea a unui tânăr preot Bhagaria (cf. supra), Maneckji Nusservanji Dhalla (1914; 1922; 1930; 1938; 1943), care a fost trimis de un grup de reformiști condus de Kharshedji Rustomji Cama (cf. infra) la New York, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de ani. În esență, este vorba despre călătoria pe care o Împlinește eroul mort spre ținutul fericit al nemuririi: o călătorie profund păgână care și-a găsit locul În Irlanda creștină datorită genialului expedient de o transforma Într-una dintre multele povești de aventuri pe care povestitorii le spuneau În serile lungi, În jurul focului. Această teologie, foarte pozitivă În sine, având În vedere că prefigurează o viață fericită de durată indefinită, revelează exigențe psihologice care nu-și găseau răspuns În religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără știința mea. Așa se face că intimul nostru - faptul însuși de a fi, umanitatea noastră (deci însăși povara libertății), sexul, rasa și celelalte - ne este cel mai străin. Suprema acomodare este acomodarea cu noi, cu fondul nostru intim-străin, cu multele feluri în care s-a decis pentru noi fără să fi fost întrebați. Libertatea gravitațională presupune acceptarea condiției de a construi pe un teren străin. Destinul este proiectul liber realizat pe un proiect (sau pe un simulacru de proiect) străin
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ridică în mine orice aș face și orice aș gândi. Fiind instinctuală, ea mă domină de dinaintea mea și din adâncul meu. În noapte e posibilul primejdiei, răul diversificat, neștiut ca atare, răul care poate lua o întruchipare sau alta din multele întruchipări pe care le poate lua răul. Însăși noaptea, cu necunoscutul ei, mă amenință. Nu știu exact de ce anume îmi e frică. Îmi e frică de mai multe lucruri deodată, care toate, în egală măsură, se pot întâmpla. Le știu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
spațiul posibilului, în cele din urmă să adjudece și astfel să convoace ființa spre real. Cu fiecare hotărâre i se răpește ființei bogăția posibilului și i se dăruiește sărăcia realului: de acum înainte asta și numai asta va fi, din multele care ar fi putut fi. Dar lui a fi în sens plin nu-i aparține decât realul, iar dacă „a fi“ înseamnă a primi limită și hotar, în afara acestora ființa nefiind decât o suspensie și o promisiune, atunci abia a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de fapte să nu-i facă ideile principale confuze, putea să-și organizeze materialul astfel ca "orizonturile" sale să fie limpezi. Mesajul și structura operei sale erau strălucite și raționale. Admiratorii lui Iorga i-au atras cu deferență atenția asupra multelor sale greșeli minore, dar detractorii au insistat asupra lor cu o satisfacție macabră. Iorga era extrem de iritat de lipsa simțului proporțiilor a celor care scoteau în evidență asemenea greșeli mărunte. Întreba adesea: "De ce nu predau oamenii ăștia mai degrabă matematica
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]