3,316 matches
-
57. Aceste sondaje relevă un paradox interesant în legătură cu percepția publicului față de regiuni ca nivel de guvernare teritorială. Pe de o parte, de vreme ce sondajul a început în 1986, marea majoritate a făcut referire mai degrabă la regiune decât la departament sau municipalitate ca fiind "nivelul de guvernare al viitorului" și în același timp, este foarte mulțumită de modul de acțiune al consiliilor regionale. De exemplu, în 1998, la șase luni după alegerile regionale, 59% din francezi erau convinși de existența "unui proiect
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sistemul cumulului de funcții. Acest lucru funcționează în două sensuri. Pe de o parte Franța își păstreză o dimensiune locală puternică în propriul sistem politic, iar acest fapt constituie motivul care stă la baza existenței continue a numărului mare de municipalități cu un număr relativ mic de locuitori, în comparație cu alte țări. Acest corp semnificativ de primari și consilieri locali constituie o forță puternică a conservatorismului din sistemul francez. Mai mult, partidele politice sunt mai puțin importante la acest nivel în comparație cu notabilii
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a existat o naționalizare graduală și o creștere a spiritului partizan la aceste niveluri. Acest fenomen a început în orașele mari și foarte mari în care mecanismele unui partid sunt foarte puternice, și s-a împânzit către regiuni, departamente și municipalități mai mici. Astfel, problemele naționale și nu cele locale sau regionale, domină alegerile. Este adevărat că există un declin în susținerea marilor partide guvernamentale de stânga și de dreapta, însă acestea au fost înlocuite de partidele antisistem, și de abținerea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
locale și care manipulează viața politică de la nivel local 1. Primul dintre acestea a fost Loi du 28 Pluviôse An VIII (17 februarie 1800) care a stabilit granițele geografice ale noii administrări teritoriale departamentele care erau împărțite în cantoane, și municipalitățile, discutate deja în capitolele precedente. Legea descria rolul prefecților care urmau să conducă fiecare departament, și al subalternilor acestora, subprefecții, care răspundeau de cantoane. În cele din urmă a punctat legătura dintre prefecți și primarii numiți ai municipalităților. În sistemul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cantoane, și municipalitățile, discutate deja în capitolele precedente. Legea descria rolul prefecților care urmau să conducă fiecare departament, și al subalternilor acestora, subprefecții, care răspundeau de cantoane. În cele din urmă a punctat legătura dintre prefecți și primarii numiți ai municipalităților. În sistemul napoleonian, legăturile dintre prefecți, subprefecți și primari erau strict ierarhice. Jean-Antoine Chaptal, ministrul de interne al lui Napoleon în 1801 și responsabil cu administrarea teritorială, a fost și om de știință 2 și a descris aceste legături astfel
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
devenit din ce în ce mai complexe și încercau să-și retragă autonomia de sub autoritatea prefectului. Până la înființarea celei de-a Cincea Republici în 1958, rolul acestuia fusese redus considerabil. O a doua constrângere impusă asupra prefectului a fost consecința democratizării departamentului și a municipalității, ca urmare a legilor din 1871 și 1884, care permiteau un consiliu departamental ales și un consiliu municipal ales, care, la rândul său, îl alegea pe primar. Este adevărat că primarul și-a păstrat poziția de "executiv" al departamentului, ocupându
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
municipale. Cu toate acestea, după înaintarea legilor din 1871 și 1884, a trebuit să se ocupe de ansamblurile alese în mod democratic care accentuau legitimitatea care rezulta din alegerea lor prin sufragiu universal. În același timp, este adevărat că majoritatea municipalităților au rămas dependente de serviciile prefecturii pentru a-și îndeplini sarcinile pe care trebuiau să le îndeplinească. Și al treilea factor care a limitat autoritatea prefectului mai ales în orașele mari și foarte mari a fost legat de dezvoltarea democrației
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
încă reprezintă statul, sunt două caracteristici importante, deoarece și primarul este chemat pentru a da un verdict final într-o serie de domenii. De exemplu, are sarcina importantă de a stabili EPCI, asociațiile intermunicipale, și de a decide din ce municipalități să se compună și care sa fie granițele acestora 31. Am putea afirma așadar, că vechiul model de régulation croisée, dezvoltat de Crozier și colegii acestuia, tipic pentru sistemul politico-administrativ din trecut, a cedat locul, încă din perioada reformelor de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
că retorica "reformei de stat" este folosită de elitele administrative și politice franceze ca o modalitate de a păstra mai degrabă iluzia potrivit căreia încă mai există un sistem unic "Statul" care este reformat, decât de a vedea realitatea unei municipalități plină de schimbări incoerente care au constituit rezultatul reformelor de descentralizare.37 Cu alte cuvinte, ar putea masca ceea ce unii analiști francezi au descris ca fiind "criza administrației publice franceze", caracterizată printr-o incoerență și fragmentare crescândă.38 Decât să
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de la nivelurile naționale și teritoriale de administrație. Nivelurile naționale au sarcina de a dezvolta principiile și concepțiile politicii publice, în timp ce nivelurile teritoriale au sarcina de a le implementa. Carta definește mai complet activitățile fiecărui nivel de guvernare (regiune, departament și municipalitate) în funcție de această deosebire. Aceste idei au fost dezvoltate conform filosofiei politice a lui Michel Rocard, care a fost mult timp un susținător al descentralizării și autogestiunii. Dar schimbarea guvernului, prin înlocuirea lui Rocard cu socialistul Pierre Bérégovoy în funcția de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care calitatea de membru este obligatorie. Chiar dacă noțiunea de administrare teritorială unică ar putea da impresia unei anumite unități și uniformități, există de fapt, o varietate largă de angajatori în rândul administratorilor teritoriali. Pe lîngă autoritățile locale regiuni, departamente și municipalități mai există numeroase asociații intermunicipale dar și corpuri ca organismele publice locale cu caracter privat (organismes publics locaux á caractére particulier, precum birourile HLM, birourile regionale CNFPT etc.), organismele private de administrație locală (organismes privés ďadministration locale, de exemplu, cele
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
chiar dacă, exprimat în cifre absolute, acest procent este destul de mic. Acest lucru reflectă importanța crescândă a regiunii și numărul crescut de atribuțiuni pe care trebuie să le onoreze. O rată similară de creștere cu 20% poate fi observată la angajații municipalităților și instituțiilor municipale. De fapt, municipalitățile răspund de numărul mare al administratorilor teritoriali cu peste un milion de angajați. Numărul celor aflați în slujba departamentelor și instituțiilor departamentale a rămas destul de stabil, creșterea fiind foarte modestă, de sub 3%, în timp ce a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
procent este destul de mic. Acest lucru reflectă importanța crescândă a regiunii și numărul crescut de atribuțiuni pe care trebuie să le onoreze. O rată similară de creștere cu 20% poate fi observată la angajații municipalităților și instituțiilor municipale. De fapt, municipalitățile răspund de numărul mare al administratorilor teritoriali cu peste un milion de angajați. Numărul celor aflați în slujba departamentelor și instituțiilor departamentale a rămas destul de stabil, creșterea fiind foarte modestă, de sub 3%, în timp ce a existat un declin în rândul celor
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
creștere, ceea ce este un semn că autoritățile centrale respectă într-o anumită măsură angajamentele privitoare la transferul resurselor financiare pe care îl presupune procesul descentralizării. Referitor la Franța, putem diviza cheltuielile locale (tabelul 8.2) în diferite sume cheltuite de către municipalitate, departamente și regiuni, iar acest fapt ne oferă o viziune asupra importanței relative a fiecăruia dintre aceste niveluri în cadrul întregului sistem. Această observație făcută în 2003, arată că municipalitățile dețin proporția cea mai mare a finanțelor ceea ce nu e deloc
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
diviza cheltuielile locale (tabelul 8.2) în diferite sume cheltuite de către municipalitate, departamente și regiuni, iar acest fapt ne oferă o viziune asupra importanței relative a fiecăruia dintre aceste niveluri în cadrul întregului sistem. Această observație făcută în 2003, arată că municipalitățile dețin proporția cea mai mare a finanțelor ceea ce nu e deloc surprinzător datorită numărului lor mare și luînd în calcul faptul că răspund de acordarea unui număr de servicii majore. Urmează departamentele, din puncul de vedere al întinderii, iar acest
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au această putere, le revine o parte care este aproximativ egală cu cea a departamentelor. Tabel 8.2. Repartizarea cheltuielilor locale și a veniturilor în funcție de nivelul de guvernare în 2003 (în miliarde de euro) Nivelul de guvernare Statul Regiunile Departamentele Municipalitățile Asociațiile intermunicipale Totalul autorităților locale Cheltuieli 280,8 15,84 45,95 78,44 44,28 184,1 Venituri 224,11 15,73 46,34 79,51 47,66 189,24 Sursa: Ministerul de Interne, Collectivités locales en chiffres en
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
en chiffres en 2006. http://www.dgcl.interieur.gouv.fr/Publications/CL en chiffres 2006/05 chapitre 3.pdf Tabel 8.4. Împărțirea finanțelor locale între diferitele niveluri de guvernare în milioane de euro (1994-2003) 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Municipalități Totalul cheltuielilor 66006 66166 67356 68199 70428 72266 74663 76053 76475 78440 Schimbarea procentuală +4,9% +0,2% +1,8% +1,3% +3,3% +2,6% +3,3% +1,9% +0,6% +2,6% Totalul veniturilor 66772 65403 67942 68698
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
3% +19,6% +3,6% Sursa: Ministerul de Interne, Collectivités locales en chiffres en 2006. http://www.dgcl.interieur.gouv.fr/Publications/CL en chiffres 2006/05 chapitre 3.pdf Tabel 8.5. Cheltuieli locale în 1999, în miliarde de euro Sectorul local în ansamblu Municipalitățile Departamentele Regiunile 112,5 68,2 32,9 11,3 Sursa: Dexia (2002), p. 134 Tabel 8.6. Cheltuieli locale în funcție de tipul acetora (în %) în 1999 Sectorul local în ansamblu Municipalitățile Departamentele Regiunile Cheltuieli de operare 60 67 64 43
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
1999, în miliarde de euro Sectorul local în ansamblu Municipalitățile Departamentele Regiunile 112,5 68,2 32,9 11,3 Sursa: Dexia (2002), p. 134 Tabel 8.6. Cheltuieli locale în funcție de tipul acetora (în %) în 1999 Sectorul local în ansamblu Municipalitățile Departamentele Regiunile Cheltuieli de operare 60 67 64 43 Din care cheltuieli de personal 25 34 11 3 Cheltuieli capitale(cu excepția refinanțărilor capitale) 25 21 26 45 Din care cheltuieli pentru dotări 19 19 14 11 Datoria anuală 15 12
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
le perceapă chiar dacă există o mare diversitate în contribuția pe care o aduce fiecare dintre ele bugetului central. Aceste taxe pot fi directe sau indirecte: Directe * impozitul pe deșeuri și resturi menajere (taxe d'enlèvement des ordures ménagères) perceput de către municipalități și asociațiile intermunicipale; * impozitul pe transport (versement transport) care poate fi perceput de către municipalități și asociațiile intermunicipale. Indirecte * impozitul pe publicitate (taxe de publicité foncière et droit d'enregistrement); * impozitul pe autovehicule (vignette automobile) perceput de către departamente; * impozitul pe electricitate
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dintre ele bugetului central. Aceste taxe pot fi directe sau indirecte: Directe * impozitul pe deșeuri și resturi menajere (taxe d'enlèvement des ordures ménagères) perceput de către municipalități și asociațiile intermunicipale; * impozitul pe transport (versement transport) care poate fi perceput de către municipalități și asociațiile intermunicipale. Indirecte * impozitul pe publicitate (taxe de publicité foncière et droit d'enregistrement); * impozitul pe autovehicule (vignette automobile) perceput de către departamente; * impozitul pe electricitate (taxe sur l'électricité) care poate fi perceput de către municipalități sau departamente; * impozitul pe
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
poate fi perceput de către municipalități și asociațiile intermunicipale. Indirecte * impozitul pe publicitate (taxe de publicité foncière et droit d'enregistrement); * impozitul pe autovehicule (vignette automobile) perceput de către departamente; * impozitul pe electricitate (taxe sur l'électricité) care poate fi perceput de către municipalități sau departamente; * impozitul pe transfer (droit de mutation) perceput de către departamente (din vânzarea clădirilor și din ipoteci) și municipalități (impozit adițional din taxele de înregistrare departamentală); * impozitul pe înmatricularea autovehiculelor (taxe sur les cartes grises) perceput de către departamente; * impozitul pe
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
enregistrement); * impozitul pe autovehicule (vignette automobile) perceput de către departamente; * impozitul pe electricitate (taxe sur l'électricité) care poate fi perceput de către municipalități sau departamente; * impozitul pe transfer (droit de mutation) perceput de către departamente (din vânzarea clădirilor și din ipoteci) și municipalități (impozit adițional din taxele de înregistrare departamentală); * impozitul pe înmatricularea autovehiculelor (taxe sur les cartes grises) perceput de către departamente; * impozitul pe permisul de conducere (taxe sur les permis de conduire) perceput de către municipalități, asociațiile intermunicipale, regiuni și departamente. Impozitarea locală
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
din vânzarea clădirilor și din ipoteci) și municipalități (impozit adițional din taxele de înregistrare departamentală); * impozitul pe înmatricularea autovehiculelor (taxe sur les cartes grises) perceput de către departamente; * impozitul pe permisul de conducere (taxe sur les permis de conduire) perceput de către municipalități, asociațiile intermunicipale, regiuni și departamente. Impozitarea locală și democrația Este evident că sistemul francez de impozitare locală este foarte complex în comparație cu alte sisteme, cum ar fi sistemele destul de simple din Marea Britanie sau țările scandinave. Există avantaje și dezavantaje politice și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
nivel departamental * Fondurile Departamentale pentru egalizarea impozitului pe activități profesionale (FDPTP Les Fonds départamentaux de péréquation de la taxe professionnelle). Aceste fonduri au fost create în 1975 în cadrul departamentelor care conțin întreprinderi foarte mari precum porturi, centrale atomice sau combinate chimice. Municipalitățile în interiorul cărora sunt plasate aceste întreprinderi sunt clasificate drept "excepționale" dacă baza impozitului pe activitatea profesională reprezintă mai mult decât dublul mediei naționale. Consiliile departamentale își vor însuși diferența de deasupra acestei medii și vor redistribui fondurile acelor municipalități care
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]