7,269 matches
-
prin ploaia subțire. Și cerul. Iisuse! în penumbrele aburului slinos, cu ochiuri de lumină în care se distingea doar întunericul și tivul de ceață și unsoare, aerul atârna m spatele și în fața mea ca o chiuvetă veche, plină cu vase murdare. Distrusă, terminați, astmatică, Londra, cu obrazul ros de vărsat, își ispășea condamnarea sub cerul mustind de apă. La intrarea ornamentată a unui magazin de la parterul unui bloc, stătea un bătrân cu un palton închis cu nasturi și pantofi mari, lustruiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ești! Să-mi aduci mâine câteva, bine? Promite-mi. Dar pentru numele lui Dumnezeu, ce crezi că fac toată ziua? Aici n-au decât un teanc de western-uri și thriller-uri, din care jumătate de pagini sunt rupte sau murdare de ceai și muci. În ultimile zile n-am citit decât nenorocita aia de Biblie. N-ar fi nimic rău în asta, dar o să se creadă că m-am țâcnit. Adu-mi niște cărți — Habar n-am ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mobila nouă. Îmi place mobila cea mai nouă. Am avut destule piese nenorocite de mobilă veche pe vremea copilăriei mele în Pimlico, și în Trenton, New Jersey. Dar trebuie să fie simplă, înțelegi? Fielding îngenunche și pipăi cu degetul sticla murdară a acvariu-lui. M-am uitat și eu în acvariul ăla și tot ce am văzut a fost o mobilă nouă de o cu totul altă factură, paiete și mărgele și dungi strălucitoare, volănașe jucăușe și franjuri cu mărgele, fotoliul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nici magnetofoane, nici cartoteci, nici mașini de scris electrice, nici computere. Doar mașinuța de scris portabilă, deschisă la culoare, care seamănă cu o tavă străveche. Doar pixuri, topuri de hârtie, creioane. Doar două camere pline de praf, într-o piațetă murdară, fără hol sau pasaj de trecere. Și câștigă destul. De ce nu trăiește pe măsura mălaiului pe care-l bagă-n buzunar? Trebuie că e un împătimit al cărților, personajul ăsta. Cât costă cărțile? Mi se pare mie că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mâinile înțepenite, bărbia i s-a înfipt în piept și, cu toată fața întinerită, a chicotit vinovat. S-a terminat. Nu mai e nimic, nu astăzi. — Nu-l omorâți! a țipat mulțimea ascuțit când polițiștii l-au întins pe macadamul murdar. — Nu-l omorâți! veni în sprijinul mulțimii și gigantul nordic care stătea lângă mine, o adevărată forță a naturii, clădită prin flotări și alimentație vegetariană, îmbrăcat în trening. Acum veneau alții cu sfaturile și povețele lor, în vreme ce șoferii înfuriați ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-un simplu Nelson zdravăn) mi-a spus că îi place să fie dominată și a încercat să mă atragă iar în pat. — Da, da, am spus eu. Dacă te porți frumos, s-ar putea să-mi aduc sacul cu murdare la tine. Și-acum, ascultă-mă. Nu mai am chef să mai aud nici una din ideile tale idioate. Ești actriță. De-acum înainte îți ții pliscul și-l asculți pe tăticu’. Bun, și acum vino-n pat, urâțenia naibii. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
luptă. Toate astea seamănă cu valuta pe care o arunc eu pe piață. Aș fi fost mai fericit în zilele de mult apuse. Pe Martina nu era nevoie să mă plătești cu bani. Puteai folosi toate celelalte articole în locul banilor murdari. Câteodată Banii îmi deșteaptă un sentiment straniu, de anxietate. Îmi amintește de vremea când Doris Arthur mi-a spus ceva de neiertat pe East Ninety-Fifth Street. Am impresia că totul a fost ulterior. Și că tu ești amestecat, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Am trecut urlând și zornăind cu o viteză nebună, am trecut ca o rachetă în timp, depășind toate limitele, limitele de timp, limitele de viteză, limitele de oraș, trecând peste stopuri, înghițind hulpav benzina, arzând cauciucurile, privind fix prin parbrizul murdar cu mâna pe claxon. Eu sunt trenul în plină viteză care trece noaptea urlând pe lângă tine. Lipsa mea de țintă m-a azvârlit până la capătul timpului meu. Toată viața mi-am trăit-o dând cu capul înainte, într-un ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
labe, completându-mi inspecția în dulapul de jos. O cutie de carton pe care scria OSSIE, pusă acolo, fără îndoială, de Martina ieri seară, conținând lucrurile lui. În ea erau diverse obiecte de toaletă, o pereche de espadrile, câteva cămăși murdare, un pașaport expirat (capul tânăr și blond ținut ridicat în nota unei clasice vanități), o geantă pentru călătorii, plină cu acte: cărți de credit, facturi, bilete folosite, un bloc-notes cu antetul The Cymbeline, Stratford-on-Avon, cu un număr de telefon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
m-am strecurat prin trafic spre trotuarul îndepărtat, n-am găsit decât o cutie de gunoi spartă care se zbătea în vânt. Acum alerg pe Eighth Avenue - spre capătul lumii. L-am găsit pe Twenty-Third Street, într-unul din golfulețele murdare ale bătrânului Limpopo. Instinctul îmi cerea să țip și să o iau la fugă, dar am încetinit și m-am apropiat prevăzător de el. Shadow stătea năuc în mijlocul unui miniciclon de gunoaie - doar știi cum se învolbură gunoaiele câteodată, ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șuncă“ și omlette - „omletă“ (engl.). 1 Neinclus (fr.). 1 Self înseamnă „ego“, „sine“ (engl.). 1 Numele unei străzi și al unui cartier rău famate din New York cu blocuri și hoteluri ieftine, frecventate de săraci și vagabonzi. Bani curați (engl.). Bani murdari (engl.). Joc de cuvinte: to lose one’stemper - „a-și ieși din fire/pepeni“, literal - „a-și pierde temperamentul“ (engl.). Cocteil din coniac, lichior de portocale și suc de lămâie. 1 Cocteil din whisky, bitter, apă și zăhar, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
barbar, - Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar... Iar în zarea grea de plumb Ninge gri Sonet E-o noapte udă, grea, te-neci afară. Prin ceață - obosite, roșii, fără zare - Ard, afumate, triste felinare Ca într-o crâșmă umedă, murdară. Prin măhălăli mai neagră noaptea pare... Șivoaie-n case triste inundară - Ș-auzi tușind o tuse-n sec, amară - Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare, Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă, Ori ca Verlaine, topit de băutură - Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cimitir. Și plâng și eu, și tremurând Pe umeri pletele-i resfir... Afară târgul stă pustiu, Și ninge ca-ntr-un cimitir. Moină Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Și noaptea se lasă Murdară și goală; Și galbeni trec bolnavi Copii de la școală. Și-s umezi păreții, Și-un frig mă cuprinde - Cu cei din morminte Un gând mă deprinde... Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Melancolie
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Pe-un târg mizerabil De glod și coceni Pe-un târg jidovit Și plini de dugheni -Și-aici stă iubita... Și ulița-i plină De fân și coceni Și trec cotiugare Cu saci de făină Și plouă mai tare Pe crâșme murdare, Pe-un târg sărăcit- -Și-aici stă iubita... Plouă... Pe-un târg jidovit. * Belșug Culori și fum de toamnă, plâns de poet, Apa e rece, frunzele plouă- Vorbește încet, pășește încet, Că totul cade cu o jale nouă. Vinul, și mierea
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
intempestiv, un carnaj roșiatic și sângeriu, atins de artrită, de imprecizie, de boală, negi și igrasie, care a crescut totuși patru copii...și care acum crește din pânză, trăgându-și gama de riduri, crăpături și mușuroaie după ea, împreună cu mirosu-i murdar și bastard. O văd parcă devenind mai întâi un soi de hartă umană în relief - un destin aproape împlinit - pentru ca, în cele din urmă, destinul să devină palpabilitate în toată puterea cuvântului, cu un întreg sistem de vase de sânge
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
drumului, cu brațele-i suspendate în aer, a pomană... statuile vin și pleacă - ca poze într-un album - au încetat să mai simtă alunecarea, atingerile timpului... și gologanul refuză să se-arate...o fi din cauza soarelui, care poleiește vag pâcla murdară a hainelor ei, plutește în aer pe deasupra-i, se strecoară apoi în pupila tristă - gălbui, foarte palidetalând undeva, în adâncimi de suflet, câteva reflexe terne și false... și ce comoară vede el acolo, dincolo de foietajul incolor, inodor și insipid al
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
în lume. Să‐l urmărim și pe omul nostru C. ștefanache! “În plină stradă o femeie bătrână, o ființă firavă, curățel îmbrăcată, cu o față blândă sau încremenită într‐o anume blândețe, să zic așa, disperată, suportă înjurăturile cele mai murdare care ies din gura unui individ destul de tânăr, slinos, cu o față plină de tumefieri, urme ale alcoolului sau ale unor încăierări . La un moment dat, trecătorii se opresc și încep să‐ l admonesteze pe individul respectiv, peste măsură de
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Jones căpătase el însuși o altă dimensiune. Era ager și autoritar. Vultur-în-Zbor se apucă să modeleze substanța din care era făcută mintea lui. Pasajul - sau tunelul - căpăta formă în jurul lor. Era de un gri închis, inundat de o lumină galben murdară. Cu emoție crescândă, Vultur-în-Zbor își dădu seama că modela un fel de copie aproximativă a tunelului roșu prin care fugise Prepelicarul când pe el îl cuprinsese febra. Puterea începea să-i revină, inundându-l. Maleabila substanță se întindea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
degetul mic. Dacă muntele Calf nu era perfect își se vedea clar că nu era Utopia), atunci ce? Perfecțiunea era un blestem, o finalitate înțepenită. El va căuta și se va îmbogăți cu vulnerabilitatea glorioasă a ființelor umane, acele creaturi murdare și buboase, dar nemaipomenite care erau. Virgil ghici întrucâtva cam ce gânduri îi treceau prin minte prietenului său și ochii i se întunecară. Avea și de ce. Se gândea la propria lui soartă, care-i scăpase complet de sub control. Acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-l chema înapoi. Bicicletele zăceau răsturnate și inutile lângă Virgil, pe malul pustiu. Cea care i-a provocat a doua iluzie a fost flacăra rituală. Când Vultur-în-Zbor a pătruns precaut prin ușa deschisă a altarului, a văzut în lumina redevenită murdară și galbenă siluetele a doi giganți proiectate pe peretele îndepărtat. Umbre imense: o căpetenie de trib axona purtând pe cap podoaba de sărbătoare și așezată în profil pe un scăunel de ceremonie, în timp ce la picioarele ei un adorator îngenuncheat, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mișcare. Partea a doua Timpuri trecute TREIZECI ȘI UNU K noaptea: case îngrămădite laolaltă, claie peste grămadă, ca și cum s-ar strânge ca să se apere, încălzindu-se una de la alta. Exterioare grosolane, pătate de umezeală, ceață și timp, mâzgăleli cu var murdar și stângăcii arhitecturale, totul supraviețuind sfidător, în pofida țiglelor strâmbe și a ușilor dărăpănate. în jurul caselor, străzile. Linii prăfuite de viață rotindu-se și împletindu-se printre casele diforme, venind de nici unde, învârtindu-se la nesfârșit și având un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
poate din cauza oboselii, dar Vultur-în-Zbor simțea cum îl cuprinde un val tot mai puternic de greață și amețeală. — O să ies să iau o gură de aer proaspăt, spuse el și se îndreptă către ușă - un vagabond aflat la capătul puterilor murdar și cu o pană strâmbă în păr. Fețele s-au dat la o parte, ca să-l lase să treacă. încăperea era plină de ceață. Flann O’Toole și Dolores O’Toole în pat. El beat criță, ea cu ochii larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prăbuși imediat lângă zid. Capul i se legăna ușor. Oricine l-ar fi văzut l-ar fi considerat un om în ultimul stadiu de epuizare fizică și mentală. Și, în plus, atât de prost îmbrăcat, se gândi Elfrida. Atât de murdar. — Domnule, rosti ea cât de ferm reuși. Capul lui Vultur-în-Zbor se întoarse în direcția ei. Femeia... era femeia aceea frumoasă... da, uite măgarul... Nu înțelegea însă ce voia de la el. Domnule, insistă Elfrida, nu poți să rămâi aici. — Ha? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Din momentul în care a intrat în oraș, a înțeles că amenințările lui Peckenpaw nu fuseseră vorbe goale. Oamenii se opreau și se uitau lung în urma lui, parcă înfricoșați de cutezanța sa. Senzația din filmele acelea vechi, văzute în cinematograful murdar și sărăcăcios din Phoenix, umplea străzile. K devenise teritoriul lui Peckenpaw, un orășel al bătrânului Vest, iar Vultur-în-Zbor era, la urma urmei, un Indian Roșu. Aproape că se aștepta ca un șerif să iasă prin niște uși batante și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
singurul oaspete al nopții, cel care nu putea fi alungat, mânca. Virgil Jones l-a văzut și a plănuit evadarea. Vultur-în-Zbor a părăsit casa pe ușa laterală și s-a târât pe Drumul Pietruit, prăpădit ca hainele-i de împrumut, murdar precum casele, prăfuit ca străzile, și a început să numere pietrele din caldarâm. Le da binețe ca unor vechi prieteni. Ușor, cu pălăria ponosită trasă mult peste fața aplecată, și-a croit cale pe drum de noapte, cu găleata într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]