73,760 matches
-
meu care crește ca pe drojdii. În rest, sper să n-am timp pentru a face anticameră... la Dumnezeu. E bine să mori pe la mijlocul unei cărți, ca un personaj oarecare... M.V.: Și dacă am ajuns aici, cum ar vrea să moară personajul Emilian Galaicu-Păun? E.G.P.: Frumos sau deloc! Vezi și F.(...)M. din Contrafort, numărul din oct.'98. M.V.: Sînteți considerat unul dintre 80-iștii de bază, deși, se știe, generația '80 s-a format în grup. E.G.P.: În absența unui
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
că a eliminat pasajele cu substrat erotic și alte lucruri compromițătoare. Publicat integral, textul nu produce nici o revelație: ceea ce se bănuia în versiunea edulcorată a tatălui este explicit acum. Nimeni nu cîștigă, nimic nu se pierde. Dacă n-ar fi murit în 1944, Anna Frank ar fi fost acum o femeie de peste 70 de ani. Dar nu trăiește. Nu a murit gazată, a murit de tifos - ne spun cei care consideră că Holocaustul nu este decît produsul propagandei evreiești. Toate acestea
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
bănuia în versiunea edulcorată a tatălui este explicit acum. Nimeni nu cîștigă, nimic nu se pierde. Dacă n-ar fi murit în 1944, Anna Frank ar fi fost acum o femeie de peste 70 de ani. Dar nu trăiește. Nu a murit gazată, a murit de tifos - ne spun cei care consideră că Holocaustul nu este decît produsul propagandei evreiești. Toate acestea nu modifică în nici un fel vibrația adolescentei trăind cu aceeași intensitate firescul vîrstei și nefirescul epocii. Visul Annei Frank, imaginat
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
edulcorată a tatălui este explicit acum. Nimeni nu cîștigă, nimic nu se pierde. Dacă n-ar fi murit în 1944, Anna Frank ar fi fost acum o femeie de peste 70 de ani. Dar nu trăiește. Nu a murit gazată, a murit de tifos - ne spun cei care consideră că Holocaustul nu este decît produsul propagandei evreiești. Toate acestea nu modifică în nici un fel vibrația adolescentei trăind cu aceeași intensitate firescul vîrstei și nefirescul epocii. Visul Annei Frank, imaginat de autorii spectacolului
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
Angeles, cunoștința făcută cu femela-urangutan solitară a fost "scena" cea mai tare. Eram doi cînd ne opriserăm înaintea cuștii în care stătea Suzy, după cum aveam să aflăm repede că se numește; plus amănuntul că ea era, de fapt, "o văduvă", murindu-i bărbatul care o "adora", - și care, cu bătrînețea, căpătase o culoare blonzie,... ca și cum ar fi fost una din alea oxigenate ajunse la pensie,... observație ce nu-mi aparținea... Totul s-a petrecut astfel. Văzînd-o singură, tristă, rezemată de zidul
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
Krzysztof Zanussi - oaspete și al Cinematecii Române - să comenteze butada "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc", ferindu-mă să-l pomenesc însă pe Malraux, cel oricum aflat sub influența lui Nietszche care declarase categoric "Dumnezeu a murit!" Zanussi dixit Raționalist elevat ce și-a construit propria operă ca pe o accedere la grația divină prin meditație, Zanussi a ținut să menționeze că Malraux a negat că ar fi afirmat acest lucru, dar că oricum formularea corectă ar
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
Intitulată Jugofil (1997), pelicula austriacă a lui Goran Rebic reverberează în Viena tensiunile interetnice dintr-o țară care nu mai există: o cădere în gol la propriu și la figurat. Într-o amuzantă cheie, tema emigranților se concretizează și în Mor să ajung acasă (Portugalia-S.U.A.-Olanda, 1996) prin tribulațiile unei fantome ce suspină după pămîntul natal. În acest mozaic cinematografic, o notă aparte a adus-o Flamenco (Spania, 1995) în care ca de obicei Carlos Saura l-a
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
unul din ele - care e o Didactică, identic cărții mele pînă și în frazare, pînă și în unele expresii, mai precipitat însă și mai necopt dar foarte grațios. Citea cu o voce extraordinar lansată și eu din clipă în clipă muream de uimire." Recitindu-și opera, diaristul se exteriorizează de asemenea, punînd-o în rînd cu lectura producției altcuiva, găsindu-i, narcisiac, însușiri și dorlotîndu-se el însuși în calitate de personaj, nescutit de tribulații, spre a sfîrși cu o autocritică sublimă prin termenii formulării
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
nu este posibilă în România de azi. Cu toate acestea, cazuri fericite de scriitori bine plătiți și prosperi există; și e bine că există cel puțin pentru faptul că ele funcționează ca Eldorado pentru scriitorul trăitor în penurie. Scriitorii au murit (de/și) în mizerie dintotdeauna, astfel încît sfîrșitul secolului XX nu constituie o premieră. Dar mersul civilizației noastre ar fi trebuit să schimbe lucrurile. Este o mîngîiere, oare, (deși nu doresc să fiu macabră) că Uniunea Scriitorilor din România mai
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
ei mai norocoși, noaptea trebuind să ne chinuim să dormim cu lumina aprinsă pentru că, parcă programați, prin rotație în fiecare seară trebuia să-i fie câte unuia dintre noi rău și câte o soră sau infirmieră ne păzea să nu murim din accesele acelea teribile de temperatură și tuse. Într-unul dintre sertarele unei noptiere nu lipsea niciodată un chibrit și... lumânări. Nu prea vorbeam decât la nevoie lucruri foarte precise și urgente ce țineau mai mult de o asistență mutuală
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
fuseseră cumpărate a doua zi după deces. Vizibil tulburată s-a scuzat puțin și a dispărut într-o încăpere alăturată de unde a venit cu un... plic mare albastru pe care mi l-a întins tremurând spunându-mi că înainte să moară, nea Tudor, îi spusese să aibă grijă deosebită de el și să nu-l deschidă niciodată. A renunțat la plic cu un sentiment de ușurare cerândumi să-l iau deoarece ea dorește să iasă din această poveste halucinantă dorind să
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
fusesem acolo ieri?! Am împins poarta cu forță și am intrat în curte unde o bătrână mă întreba binevoitoare pe cine caut. La explicațiile mele îmi răspunse că familia căutată nu mai locuiește acolo de câțiva ani, domnul profesor Tudor murind bolnav de plămâni, iar doamna a plecat de mult în provincie și nu mai știe nimic despre ea. Cât despre bibliotecă mi-a spus că mai există încă într-o încăpere, dar cărțile sunt prăfuite, rupte, vechi într-o stare
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
americanilor fiindcă și-au permis să intre în Afganistan. Adică Statele Unite au invadat o țară săracă pe care o persecută, nu se luptă cu un regim care sprijină terorismul antiamerican și nu numai. Măcar din respect față de românii care au murit la World Trade Center, dacă nu din respectul față de celelalte victime ale atacurilor teroriste din America, Eugen Mihăescu ar fi trebuit să nu-și permită să-i acuze pe americani de nesăbuință în atacarea Afganistanului. Dar să zicem că dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15806_a_17131]
-
abnegație al rugbiștilor noștri, bătându-se într-adevăr ca la război, să ajungă la linia de țintă adversă. Elanul biologic al somonilor... Somonii cu boturile scheletice pline de o mâzgă neputincioasă, agonizând după ce și-au depus lapții... icrele... și care mor... cad la fund devenind hrană pentru viitoarele generații... Bărbatul-pește împuținat care se întoarce pe canalul îngust căutându-și femela... Vânătoarea frenetică de somoni a urșilor grizzli... Din ei se face cel mai bun îngrășământ chimic. Fraza aceasta, subliniată, a fost
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
de-al lui, vreo replică memorabilă; ei, bine, nu găsisem altceva decât fraza tăiată, ștearsă, cu privire la teribila aventură chimică a materiei vii, supusă transformărilor pământești; așadar, între cer și pământ, o înșiruire de cuvinte, fraza interzisă și anume că somonii, murind, se prefac în cel mai bun îngrășământ chimic... Și nici măcar nu era un neadevăr, o contradicție politică... Atâta doar, o delicatețe complet deplasată: să nu afle cumva cititorul că materia se poate preface în asemenea hal, niște somoni atât de
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
prințului Carol s-a pus chiar din ziua acceptării abdicării lui. Carol trăia, la Paris, sub numele de Carol Caraiman. Dar în iulie 1927 moare, de un cancer, regele Ferdinand, instalîndu-se, pe timpul minoratului lui Mihai, o regență. Spre sfîrșitul anului moare și regele neîncoronat al țării Ion I.C. Brătianu. Carol, de la Paris, făcea declarații presei că ar reveni pe tronul României. În țară se crease un curent de opinie favorabil lui Carol, liderii național-țărăniști (în frunte cu Iuliu Maniu, Ion Mihalache
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
politic a eșuat lamentabil. În 1946 Elena Lupescu s-a îmbolnăvit greu. A insistat, pe lîngă Carol, să se căsătorească. S-au căsătorit în iulie 1947. Apoi, repede, Lupeasca și-a revenit. Au revenit în Portugalia. În aprilie 1953, Carol moare, subit, de un atac de cord. Avea 59 de ani. Elena Lupescu a mai trăit 24 de ani. Autorul cărții pe care am comentat-o, Paul D. Quinlen, e bine documentat, citind o întinsă bibliografie pentru biografia pe care a
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
Și nu e vorba doar despre bani - el trebuie să-și creeze o imagine care să-l individualizeze clar pentru că textul singur este insuficient într-o lume în care timpul lecturii s-a cam scurtat. Nu că poezia ar fi murit sau că poetul ar fi "copleșit de capitalism" - însă poezia nu mai poate exista singură, nu mai poate rezista fără reclamă, fără performance, fără ca poetul (sau, de ce nu?, managerul său) să-și bată capul cum să iasă în față. Să
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
cu acțiunea noastră. Le transportam cu taxiul și cu mașini particulare, schimbate succesiv pentru a nu fi identificați". Se înțelege că au urmat arestări și condamnări la închisoare, pentru unul din participanți cu o urmare tragică (Constant Tonegaru, care a murit în detenție, în 1952) - Lucruri de un dramatism a cărui ignorare îi lipsește pe tinerii de azi de stimul etic ce-ar putea veni din cunoașterea completă a unei epoci în care, aparent, lașitatea, impostura, oportunismul, trădarea au ocupat întreaga
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
bătăliilor, cu pieptul încă fără decorații, țin cu mândrie drapelele care au fâlfâit și s-au rupt în vijelia luptelor. Oamenii aceștia simpli par niște semizei, copii ai pământului românesc, care știu că în luptă trebuie să învingi sau să mori: și ei au învins. Cum să pretinzi să comanzi cu sufletul corupt de abuzurile puterii, acest popor de viteji, să pretinzi să le impui o servilă imitare a străinătății, prin litera prost interpretată, prost rumegată, prin ziare, politică, incitare la
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
Miclăușeni, ținute la respect, desigur, de acel zid invizibil de credință și necunoaștere a lucrurilor rele, care se ridică în jurul celor două persoane. Dincolo de aceasta, nici o notă ocultă la Miclăușeni. Ești drept, ești bun. Oameni de bine care trăiesc aici, mor aici ca buni creștini, dar fără nici o pretenție, în limitele dogmei și ale bunei cuviințe. De aceea, în ciuda elegantei ospitalități, mă înăbuș și clănțăn din dinți în casa asta frumoasă fără soare, în parcul fără perspectivă, în care nimic nu
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
sigur că le va vâna în tufișurile de la Tescani, cu carabina de la Saint-Etienne. Care Ilie le va servi numitele vrăbiuțe la masă, cu orez - pilaf turcesc, adaugă el. O specialitate a bătrânului bucătar de la Curte. 1) Cumnata mea, Irina, a murit la puțin timp după ce l-a născut. 2) Fiul cel mic al familiei ducilor de Bolingbroke. 3) Bătălie victorioasă comandată de Averescu.
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
a declarat, în parlament, independența țării, apoi a fost nevoit să se mulțumească numai cu mandatul de deputat sau senator, nemaiocupînd nici o demnitate publică în stat. Dar cuvîntul său, atunci cînd îl rostește, era temut și ascultat. În 1891, bolnav, moare la 74 de ani, pe masa de operație a unui spital parizian, uitat și sărăcit. Fusese un orator strălucit și un discurs al său mai important putea să creeze lesne un răscolitor cutremur parlamentar. Și asta nu numai în vremea
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
lumii - nu doar asupra Americii - nu ne scoate din egoismul nostru mărunt, înseamnă că partida e pierdută. Ricanarea prostească, superioritatea imbeciloidă a celui care se crede sustras regulilor lumii ne vor costa enorm. în fond, la World Trade Center au murit sute de oameni ce nu erau americani. Iar fanaticii sinucigași știau asta. Știau că dacă există pe lume un loc în care forfoteasc, la orice oră a zilei, inși de pe întreg mapamondul, World Trade Center era, cu siguranță, unul dintre
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
atenția în primul rînd tensiunea care se naște din alăturarea de notații diafane, metaforizante și brutalul descrierii aproape medicale a unui infarct: " Era ora potrivită și eram gata de îmbarcare/ ieșisem din palatul roman,/ la capătul Vilei Borghese,/ unde îmi murise un prieten iarna trecută,/ un prieten cu inima explodînd ca o stea de prea/ multă căldură și lumină acumulate în trupul strîmt,/ necroza arterei era efectul focului dinăuntru,/ pîrjolind țesuturile." Sub un cer mediteranean, oarecum lenevoase în plimbarea lor printre
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]