4,695 matches
-
Măcar dați-mi foița de hârtie, imploră Rabbi Allevi. — Ce foiță? Întrebă Dee cu o diabolică ingenuitate. — Blestemat să fii, doctore Dee, zise rabinul. Și adevăr Îți zic că n-o să vezi zorii noului secol. Și se depărtă În noapte, murmurând niște consoane obscure și fără nici o vocală. O, Limbă Diabolică și Sfântă! Dee stătea sprijinit cu spatele de zidul umed din pasaj, pământiu la față, cu părul ridicat măciucă pe cap, ca creasta șarpelui. — Îl cunosc pe Rabbi Allevi, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spelunci, oscilând ușor În adierea serii, la lucirea slabă a unei singure torțe, sau a mai multora, sau a nici uneia. În fund, În fața unui soi de cort sau de baldachin, sub care se Înălța un tabernacul, rugându-se În genunchi, murmurând fără Încetare și blasfemiator cele șaptezeci și două de Nume ale lui Dumnezeu, stătea un Bătrân. Am aflat, printr-o fulgerare subită a Nous-ului, că era Heinrich Khunrath. — Fii sănătos, Dee, zise acela, Întorcându-se și Întrerupându-și rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de triumful altuia. Dar divaghez, acum, când mi-e frig În celula asta izolată și degetul mare mă doare. Stilizez, la lumina slabă a unui opaiț muribund, ultimele opere care vor trece sub numele lui William. Doctorul Dee a murit, murmurând „Lumină, mai multă Lumină“, și cerând o scobitoare. Pe urmă a zis: „Qualis Ariifex Pereo!“ Bacon e cel care a pus să fie ucis. De ani de zile, Înainte ca regina să dispară, cu mințile și cu inima rătăcite, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
făcut dreptate. Îl aștept pe al treilea, omul Rozei-Cruce franceze, Montfaucon de Villars, care-i gata să-mi trădeze, acum sunt prevenit, secretele sectei lui. — Sunt contele de Gabalis, se prezintă el, mincinos și Înfumurat. Îmi e de-ajuns să murmur câteva cuvinte ca să-l determin să-și urmeze și el destinul. Cade, iar Luciano, avid de sânge, Își face datoria. Tu surâzi Împreună cu mine În umbră și-mi spui că ești a mea și că al tău va fi secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la adunare, care tocmai soseau prin spatele meu. Ieșind, bineînțeles, din culoar, treceau În șir pe la stânga mea, intrau În cor și se aranjau În naos. Dumnezeule, mi-am zis, Noaptea de pe Muntele Pleșuv, versiunea Walt Disney. Nu vociferau, ci murmurau, dar toți laolaltă produceau un zumzet accentuat, ca figuranții de la operă care rostesc: rabarbaro rabarbaro. La stânga mea felinarele erau puse pe jos În semicerc, completând cu o circumferință turtită curba de răsărit a corului și atingând cu extremitatea acelui pseudo-semicerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fiară modernă... Era toate acestea și multe altele, iar dacă aș fi avut cel de-al șaselea simț al Stăpânilor Lumii, acum când mă aflam prins În pânza lui de coarde vocale Încrustate cu polipi nituiți, l-aș fi auzit murmurând răgușit muzica sferelor, Turnul sorbea chiar În momentul acela unde din inima pământului gol pe dinăuntru și le transmitea tuturor menhirelor din lume. Rizom de articulații bătute-n piroane, artroză cervicală, proteză a unei proteze - ce oroare, din locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trase afară. Dar era o mișcare slabă, precum zvâcnirea unui licăr pe un glob, când acea ușoară variație de lumină nu face altceva decât să spună că pe Glob nu se clintește nimic. Apoi rumoarea abstractă a unui „Prezentaaați-arm“. Parohul murmurase formulele stropirii cu agheasmă, comandanții se apropiaseră de gropi și fiecare aruncase un pumn de pământ. Și chiar atunci un ordin neașteptat a dezlănțuit o salvă către cer, ta-ta-ta, ta-bum, odată cu păsărelele ce se Înălțau țipând din pomii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
amploare. Există din ce În ce mai mulți profesioniști, care au nevoie de din ce În ce mai mulți conferențiari. Profesioniștii se subîmpart În și mai mulți profesioniști pe măsură ce zonele lor de expertiză cresc, se specializează și se divid precum fagurii de albină. Tot așa și cu sînii, murmură el. — Ce-i cu sînii? Wakefield nu poate explica precis. SÎnii devin din ce În ce mai mari, sălile de conferință acoperite cu domuri se umflă În centrele diferitelor orașe, există o analogie, deși cam subțire. În fond, trebuie să existe un final al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
intră În scenă banul. În mod uimitor, basul cu accent al lui Farkas străpunge liniștea: — Pot fi de acord cu chestia asta! Capetele se Întorc către Frakas, ale cărui opinii asupra oricărui alt lucru decît matematica sînt complet necunoscute. Jenat, murmură un „Hmmmm“, apoi un „Scuze“ și Își Încrucișează brațele pe piept. Diavolul pufnește pe nas. Îi detestă pe buddhiști. E o chestie personală. Buddhiștii nu Îi recunosc importanța. În ceea ce-i privește, el nu este decît una dintre multele manifestări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fără urmă de Îndoială. În metaforă, ca și În realitate, Varza ședea pe tron, servită fiind de un credincios anturaj de deținuți. Susan Îl privește pe Wakefield cum citește, așteptînd să-i vadă reacția. — Tipul ăsta e un adevărat geniu, murmură Wakefield, simțind cum el Însuși se hîțÎnă un pic, sub rostogolirea verzei și a curenților metaforici repezi ai prozei. Poate că ar trebui să mă uit un pic la operele de artă. Susan Îl Îndrumă către un tablou cît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
revistelor de modă. Se Înghesuie pe canapea alături Susan, care a ajuns la cel de-al treilea martini și e foarte fericită. — Uite, asta e surpriza mea, gîlgîie ea. Sora mea, Tiffany și prietena ei, Milena. Wakefield, sărutîndu-le mîinile Întinse, murmură „enchanté“ Într-un soi de „am fost și eu În Europa“. Nu-i vine să creadă ce noroc a dat peste el. A ajuns În grădina muzelor. Tiffany a cunoscut-o pe Milena, o cehoaică cu același nume ca iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și animal. Dar tu, Mariana, Întreabă Milena. Tu ai avut vreun animal de companie? — Eu nu am animal de companie, eu am o cauză. Pentru prima oară după mult timp, Wakefield simte nevoia să se ascundă. — Animăluțul meu era cerber, murmură el, jenat de el Însuși și de fosta lui nevastă. Nimeni nu rîde. Grupul se adună pentru Încă o țară. Japonia a ales să aștearnă pe lotul ei un frumos și gol Oraș al femeilor, care ignoră pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
făcută sul. — Iertați-mă, bîguie Wakefield, Împleticindu-se și ieșind de-a-ndărătelea, după care Încearcă cealaltă ușă, pe care scrie Chiquitas. Înăuntru este un alt cuplu, o femeie și o cowgirl În genunchi, cu capul băgat Între pulpele femeii. — Scuzați-mă, murmură Wakefield, dînd Încă o dată cu spatele. Așteaptă afară cîteva minute, În care vezica lui stă să crape, apoi se pișă sonor pe peretele budei. În timpul acestui exercițiu prea mult amînat, ambele cupluri ies, În cele din urmă, din cabine. — Bărbații, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în loc de Citizen, punându-și la bătaie farmecul bine-cunoscut. Dar nu și l-ar fi imaginat niciodată pe Jack Allen lăsându-și degetul mic strâns ca într-o menghină, oferindu-și umărul îmbrăcat în tweed ca să se verse pe el sau murmurând cântece de leagăn la urechea unui nou-născut. Dar fie că micuțul era dependent de aftershave, fie că Jack chiar se pricepea, în treizeci de secunde copilul se opri din plâns, se agăță de el ca o lipitoare și rămase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pețitoarea era unul din hobbyurile ei, dar nu mai avusese niciodată o misiune ca aceasta. Să găsească tatăl ideal pentru copilul lui Fran ar putea fi o provocare interesantă. — Dar încerci de ani de zile să-i găsești un bărbat, murmură soțul ei, Simon, dându-și silința să-i trezească Henriettei interesul pentru o partidă de sex. Toți se îndrăgostesc de ea până peste urechi, Fran îi trimite la plimbare și ei nu-ți mai vorbesc niciodată. Henrietta simți penisul soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plutind peste întinderea de asfalt. Citizen e doar puțin mai răsărit decât un ziar parohial, nu? Vreau să zic, pentru numele lui Dumnezeu, se spune că încă mai folosesc mașini de scris. „Dacă îi dai dreptate, te omor, Jack Allen,“ murmură Fran, mai mult pentru ea însăși. — Miriam, dă-mi voie să-ți spun ceva, începu Jack și, de data asta, Fran îi iertă tonul superior. Profesia de jurnalist nu depinde de tehnologie; depinde de instinct, de un simț intuitiv al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebuia să încerce să protejeze ziarul rival? Într-adevăr, îi datora o anumită loialitate pentru că își făcuse ucenicia la Citizen. Era un ziar serios și Ralph fusese mentorul lui, cel mai bun ziarist pe care-l cunoscuse vreodată. Recunoaște, idiotule, murmură în barbă. N-are nimic de-a face cu asta. E din cauza ei. Și ce ți-a ieșit din afacerea asta? Ea l-a ales pe Laurence Westcott. Jack cel care nu se dădea niciodată bătut, Jack cel seducător, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trei, apoi se cufundă într-un abis. Începu să-și recapete cunoștința încet, observând siluetele care se aplecau deasupra ei, simțind că cineva îi ridica picioarele pe perne, ca să-i pună sângele în mișcare. — Laurence, dragule, o auzi pe Camilla murmurând. Ne-a cam dat emoții cu asta. Nu cumva îmi ascundeți ceva? — Cum ar fi că suferă de epilepsie sau de ceva asemănător? Sigur că nu. — Voiam să spun cum ar fi că e însărcinată. — Mamă ă Iritarea lui Laurence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încerc să fac e să creez o nouă piață. Să le ofer oamenilor un lucru pe care nu știau că și-l doresc înainte să li-l dăm noi. Așa că ar trebui să le dorească în continuare pe amândouă. — Noroc, murmură Mike, sceptic, și se întoarse la expozeul său despre cheltuielile exagerate ale consiliului local. Apropo, îi aruncă un număr din Express, ai văzut asta? O idee bunicică, aș zice. Zâmbind încă în sinea ei, Fran luă ziarul rival. Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
comunități dacă l-aș șterpeli înainte să ajungă la spital. Oh, bănuiesc că ar fi cazul să donez și eu câteva picături. Le salută și dispăru în interiorul cortului cu crucea roșie. — Oare avem vreo șansă să ținem piept la așa ceva? murmură Stevie. Pentru prima oară își pierduse aplombul și își arăta cei cinzeci și opt de ani. — Stevie! Fran avea prea mare nevoie de sprijinul ei ca s-o lase să se dea bătută acum. — Sigur că avem. Ideea noastră e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că s-a dus totul de râpă, apoi o mică dificultate pe plan local cu un distribuitor, dar totul e în regulă acum. De fapt - vocea Camillei ar fi putut tăia și sticla -, mă refeream la pregătirile pentru nuntă. — Ups! murmură Fran când Camilla închise, amintindu-și că ea și Laurence erau așteptați în seara aceea la Camilla. Și atunci va trebui să pălăvrăgească doar despre chestii care-aveau de-a face cu nunta. Tocmai azi era termenul de intrare la tipar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
făcea, iar pe chip i se așternu Îngrijorarea. — O, ce Îngrozitor, spuse. Cum a murit? — Într-un accident de mașină cînd aveam treisprezece ani. Am omis, desigur, să-i menționez că fusese beată. Tatăl lui Dan părea foarte șocat. — Oribil, murmură el. Să i se Întîmple un lucru atît Îngrozitor cuiva atît de tînăr. — Biata de tine, se auzi ca un ecou vocea Lindei. Erai atît de mică. Tu și tatăl tău sînteți Încă apropiați? Am clătinat din cap. — S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tremurat, căzînd Într-un somn adînc. CÎnd mi-am revenit, eram În salon, iar Dan era trîntit Într-un scaun, În colț. — Bună. Trase scaunul pînă lîngă pat și-mi luă mîna, sărutîndu-mă ușor pe frunte și zîmbindu-mi. Bună, am murmurat eu, cu o voce cam spartă. Unde e bebelușul? — E bine, Îmi răspunse el, e În salonul nou-născuților. L-au spălat și l-au Îmbrăcat. — E frumos? am Întrebat. — E fantastic, zise Dan, iar În ochii noștri se iviră lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
genială, mi-a spus că maică-sa Își dă seama ce obosiți sîntem și că oferta ei e sinceră. Era mai mult decît dispus să profite de ocazie. — Nu că nu mi-ar plăcea weekendurile noastre cu domnul T., Îi murmură el lui Tom, plimbîndu-l prin aer și scoțînd sunete ca de avion, dar ar fi atît de bine să avem o seară liberă În doi. GÎndește-te. Să luăm o cină romantică, să dormim pînă tîrziu. Tom zice că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
scufundă toate corăbiile. La dracu’. Îmi dau seama că e ceva foarte, foarte rău. — O, Doamne. E vorba de vacanță. Doar n-au de gînd să anuleze. Plecăm mîine Într-acolo, ce Dumnezeu?! Nu-mi vine să cred, Încep eu să murmur, clătinînd din cap. O să-i omor. Nu, nu, liniștește-te, zice Dan. De mers, mergem. Asta e vestea bună. — Și-aia proastă care e? — Or să stea și ei cu noi. Se pare că iahtul pe care urmau să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]