4,628 matches
-
oră fără un subiect anume... cum e în Rom.? <sys>: nasol. Greu. Vreau să plec <victor37>: e greu de suportat? greu de schimbat? <sys>: nu știu. Nu mai suport, vreau altceva. Sunt profa de mate <victor37>: frumos <sys>: frumos pe naiba! Iarta-ma. înseamnă că nu știi ce înseamnă prof în Rom... <victor37>: probabil. Îmi amintesc de profii mei. Tot respectul! <sys>: vezi? S-a schimbat. acum nimeni nu mai respectă un prof <victor37>: am auzit că sunteți plătit prost. Cel
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
a liniștit-o nici vestea că la alte restaurante costase dublu - iar la Space Centre chiar cinci sute. Și bine că n-am luat acolo, s-a auzit că nu se va mai face. Cineva amenințase cu o bombă... - De ce? Naiba știe. Se pare ca americanilor a început să le fie teamă de un atentat. Au învățat că lumea îi urăște, mai ales arabii. Cred că de ce le este teamă, nu vor scăpa... La putere venise Bush junior. Peste un an
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
am auzit. Nu pot spune că mi-a placut <maya>: a fost ziua mea <vik47>: la mulți ani! cînd? <maya>: cînd a fost el aici. De aceea a venit <maya>: am vrut să fie ceva frumos, ceva deosebit <maya>: la naiba, nu o să uit niciodată! <maya>: te sărut A venit Țușca. Seară, cu trenul. Cum a sosit, a intrat pe computer. - Ți-ai pus password... De ce? Care e? I-am spus parolă. - Unde sunt? - ? - Scrisorile - Nu am nici o scrisoare. - Le-
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ajutor medical. Chiar fără ajutorul ei. Aceasta e povestea mea. Probabil, Maia ar spune o altă poveste. La fel, Sidonia. Mai ales ea, Țușca, ar avea o cu totul altă poveste, poate tot atât de completă că și a mea. Dar, la naiba, am acest drept de a-mi spune partea mea de adevăr. Cine știe adevărul? Oare el există? Cine îl cunoaște? Cei ce râd zgomotos pe terasele de pe plajă, dansând pe jumătate beți, extrem de „veseli” în țipetele trompetei, au mai multă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
americană devenea limbă aproape obligatorie. Cam așa vedea Berg pericolul yankeu, dar nu făcea nimic pentru izbăvirea Europei: asta Însemna că nu era capabil să stabilească o serie distrugătoare de numere, cum spunea că e În stare. Să-l ia naiba pe Berg, cu discursurile lui imprevizibile, parcă vorbea unei alte asistențe, nevăzute. Thomas vroia să nu mai piardă vremea tot ascultîndu-i tiradele nesfîrșite. Dar, după cîteva zile, o săptămînă, cel mult, abia aștepta să treacă iar pe la anticariat. Nu vroia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Creierul lui Încercase să se Împotrivească, dar mădularul, care poate avea și el un creier, reptilian, vroia plăcere; perpetuarea tot din plăcere venea; ce amestec de argumente și contraargumente Într-un eventual proces cu Cryos, cu mamele, cu tații, la naiba cu toate! Teama trecuse, dar nu de tot. Thomas, ieșit la o bere, se Întîlnise Întîmplător, În urmă cu cîteva zile, cu un fost coleg de facultate, cam sărit, dar cîți mai erau pe deplin zdraveni la minte Într o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
detaliu cu privire la starea lui Iustin. Colaborau de câțiva ani buni și se înțelegeau extrem de bine. Întotdeauna au găsit cele mai Marian Malciu indicate soluții menite să amelioreze starea sănătății bolnavilor și vindecarea lor. - Cezare, fir-ar să fie! Când mama naibii vom ajunge și noi să rezolvăm total problemele bolnavilor în echipă lărgită, adică să avem tot ce ne trebuie într-un spital ca să nu ne mai jucăm cu viețile oamenilor, plimbându-i de la Anna la Caiafa? Spun asta pentru că, dacă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cum crezi, dar cred că acum nu mai e timp de orgolii. Știu că n-ai uitat incidentul și de altfel toți ți-au dat dreptate, dar... cine știe... O fi fost și ea presată... fi-le-ar capu-al naibii cu economiile lor! Cum Dumnezeu să obligi bolnavul să-și cumpere până și... Dar, hai, să lăsăm astea în trecut și să vedem ce e de făcut! Ce zici? Mergem? - Mda... Nu am încotro. Mulțumesc mult, Cezare! Știam că mă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nimic, de frică să nu fie aduși ca martori, ori fiind plătiți. Bătrânul nu prea scria, își făcea afacerile mai mult pe cuvânt. Ei, învață-mă acum ce să fac. - Băiatul are dreptul lui, zise excitat Costache, aretestamentul! - Are pe naiba! se descurajă tactic Stănică. Nu face douăparale, ai înțeles? Toată lumea declară că bătrânul nu știa să scrie, și eu n-am decât un singur document: testamentul. Nu mai e nimic de făcut. Dă-mi testamentul cel mai grozav, și-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Olimpia se apucă să taie tacticos salamul. - Taie-l mai gros, protestă Stănică, să simți ce muști. Olimpia tăie o felie groasă, pe care Stănică o și înhăță, mîncînd-o fără pâine. - Ăsta e salam de Sibiu veritabil, salam fin, de unde naiba l-aveți, Otilio? Fata dădu din umeri, iar Olimpia făcu observație lui Stănică: - Nu fi lacom, ce Dumnezeu, îl înghiți cu pieliță cu tot. - Un tirbușon, comandă Stănică, ca un client de restaurant. Marina, veselă, ca la o schimbare de stăpân
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că te știu eu. Câștigi mereu, de un ceas. Ai luat banii lui moș Costache degeaba, și acum ne cureți și pe noi. - Stănică, nu vorbi atât, și joacă, dacă joci. Aruncă colocartea, vorbi Aglae. - Uite-o, dă-o la naiba, partida asta am pierdut-o. Baremde aș trage vreun folos de unde știu eu. Acum toți suntem la ordinele mamei-soacre, ea e cloșca cu pui. Nici nu mai joc. Aurica se văietă: - Vai, dar de ce nu mai jucăm, ce vrei să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
e frumos! Pascalopol apucă de braț pe Aurica și-o mustră încet, părintește: - Taci din gură, nu spune comèdii. Pe Otilia n-am luat-o eu la Paris, am întîlnit-o întîmplător acolo, unde a avut o bursă. - Ei, bursă, la naiba, ia taci, Pascalopol, sări Aglae, că mă faci să râd. Moșierul juca comedia spaimei de a fi încolțit de toți, de fapt foarte iritat. Stănică, pricepând situația, făcu pe generosul și aruncă în convorbire altă idee, care era și ea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tartorii cei grei încălecaseră scaunele și-și încurajau favoritul cu tropăituri putrede, ce bufneau prin plușul draperiilor. 20 DANIEL BĂNULESCU dați într-una dintre controversele lor. Stropiți, pe coastele înecate în grosime, de stropi ascuțiți de noroi. - ...Scîrț! Dacă bagă naiba coada să pretinzi alceva, te pleznesc!... Sănătății mele - aerul de vulgaritate nesfârșită pe care-l degajă poezia Generației '80 - îi pune piedică. Nu-i pică bine la stomac. Îi mută nările. Îi dăunează. Nu apleacă oarecine capul să citească un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dobitoc!! - Vrei să zici că te simțeai gata machit, doar c-o geandeai pe a vișinie?! Păi, parcă mi se părea mie că se plângea mă-ta, când o luam la făcăleț, cât de cu scamele ești în sânge... Cum naiba să fie o cană goală așa de... frumoasă? Căutând să-i cârmească prietenește una, negriciosul fu gata să-și desfacă ventuzele palmelor și genunchilor lipite de fațadă și să se prăbușească în gol. Dar nu-i cârmi și nici nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
esențial însă e că aici toți o fac în detrimentul construcțiilor!" Exact în acel moment, ca o teribilă zmucitură de zeppelin, încăperea descrise un nou salt, rămânând ancorată de structura parterului printr-un singur snop de drugi de fier-beton. Drugii, ai naibii, decălindu-se, pocneau precum grisinele. Crăpa un drug, se înălța c-o palmă și colosul de zidărie. Se fisuraseră jumătate, mormanul de cărămizi și betoane era pregătit s-o zbughească spre stratosferă. - Că rău - vah - ți-o fi stat ție, frumos
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-am sărit printre focurile vii. Iar de cum ne-am apăsat ștampila pingelii între vâlvătăi, minune! o dată și scândurelele Omoroacei s-au desfăcut de pe noi, ca o coajă de bubă. S-au prăvălit la pământ cu un zgomot mai al naibii decât al unei basculante ce descarcă o tonă de tablă și ne-am trezit mai netezi și mai curați decât un cur de copil... ...Dar coropișnițe, viermișori, gândăcei, nu pentru că ar fi ea candrie - tot turuia fără să știm de ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cel ce se pricepe să toarne apă vie în poze, face o zburdălnicie și laba mă-tii alunecă razant pe lângă sacoșa doamnei colonel, care se întorcea de la piață. Numai că, de data asta, degetul mă-tii nu mai tâlhărește, al naibii, și nici nu se mai lipește de portofel... - Nu s-ar putea ca totuși să alunece, dar să se și lipească?! După furăciune, autobuzul s-o facă varză pe colonăreasă, iar măicuța să rămâie și liberată și cu portofel?! - Principalul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât mingile de ping-pong. Mai dese decât bilele într-un rulment. Cu toate pliurile ștampilei de la Banca Națională, imprimate reglementar peste ele. Cu nenorocitul de Bălcescu încrucișat, ca un pașă, pe norișorii lor albăstrui. Încercă cu unghia tușul uneia. Ale naibii, mai și săreau, când îl vedeau pe parchet. Câteva le vizitară și se pierdură prin colțuri. Scutură trufandaua. Cu puțin noroc, 800-1 000 de sutici. Devenise un cetățean bogătaș. Cu atât bănet putea să-și târguie, de pe litoral, o Netuța
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
joasă, lovită de-o erupție de ceșcuțe, scrumiere, pantofi și farfurioare cu resturi de haleală. Și, lângă acea haioasă și nemaipomenită măsuță, se prăbuși, în șezut, pe covor. "Adracului! Alaltăieri, sportivă și-n chiloți de ațică. Și-acum, o împinge naiba și putrezește!..." Răsuci, ca unui pui, gâtul unei sticle de șampanie și, catapultîndu- i cu un bobârnac dopul, își răsturnă jumătate de conținut de sus, pe gâtlej. Năzărindu-i-se că licoarea îi răpăie, ca o ploaie de primăvară, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dezgustător mod din lume, înăuntru erau expuse, ca la paradele militare, zeci de perechi de unghii umane, rânduite și parcă defilând, după formă, mărimi și culori, 33 de perechi de unghii, 2-3 perechi încă însîngerate. O nebunie. Să-l ia naiba de coleg al meu ori ce fel de demon zboară împrejur, dar parcă și inchiziția, din ce-am citit, era mai politicoasă cu unghiile semenilor ei... Și atunci toți cei care, în sufletul lor, înclinaseră să-i țină partea, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de pe fața de masă, să întrebe ceva despre existența (dezgustătoare) a vreunui ceas și a timpului pe care l-ar fi indicat acel ceas, observă că e singur. Când ridică, pentru a doua oară, fruntea să întrebe pe cineva cât naiba e ora, observă că e singur. Camera ovală, masa ovală, gogoloiul de ceață care, aproape matematic, i se așternea, după concert, peste priviri, două persoane, extrem de în vârstă, ce se prelinseseră parcă din pachetul 242 DANIEL BĂNULESCU - Vei avea ocazia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de pe ostroavele unei vieți preasupusă, sportivă, pe cele ale unei vieți sedentare. Primele două prescripții erau fleacuri. Le era lesne să-i dea, la fiecare masă, să halească cîte-un curcan. Puteau să-i citească la căpătâi exerciții de matematică. Dar, naiba mai văzuse vreodată, Sinistrat sedentar. Până la urmă, tot Sucu Marcel (într-unul dintre hogeacurile căruia se desfășura întîlnirea și singurul dintre cei prezenți ai cărui mușchi îl absolviseră pe liceu cu tot cu bacalaureat) le confirmă binefacerile învățăturii, înșiră câteva dintre ciudățeniile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
disprețuitor ! Ajuns acasă le-a povestit părinților, cu lacrimi în ochi ce a pățit. Nu voia să se mai întoarcă la școală. Nu i-a mai ars nici de învățat în ziua respectivă! Nu putea să mai raționeze. - Dă-i naibii cu școala lor! Ura în acele momente liceul. - Mai bine mă duc la muncă cum a făcut Șmil dar trebuie să mă răzbun pe profesor, ori îi trag și eu cinci pumni ori aranjez cu băieții din mahala și într-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
simplu, de culoare albă l-a umflat și se jucau fericiți amândoi, cu Stani până s-a supărat; alta, care i-a observat ciucurul din vârf și l-a spart iar el își zicea în gând: - Ia uită-te ale naibii, se fac că nu știu că ne plac! În concluzie, erau o clasă unită în ghidușii! În ultima săptămână de școală aveau anatomia. Nu îl interesa pe Stani și cu mai mulți colegi a preferat să meargă pe plajă. Soarele
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lumina felinarelor se observă fața Malvinei, înroșită brusc, cu privirea derutată și două lacrimi uriașe care se revărsau printre gene. Izbucnește revoltată aproape plângând: - Vai domnul Marinică, cum puteți vorbi așa ceva? Și a fugit rușinată spre casă. - Ești insuportabil, cum naiba poți vorbi în halul ăsta cu un copil! intervine Flora furioasă. Dar Marinică continuă pe același ton întărâtat. - Te fu..e bine, șchiopul ăla al tău? - Da! Răspunse Flora sec, realizând că el poate continua la nesfârșit cu limbajul de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]