3,734 matches
-
la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud de sudoarea drumeției lui prin nămeți. Dădu să-i umble la pantaloni, căutându-i nasturii. Nimerind în zona caldă și jilavă dintre picioarele lui, care arăta că nicidecum nu avea să clintească, Mesalina se opri o clipă, pentru a slobozi, peltic, îndemnu-i jenat și plin de jinduri: Hai nene, hai, nene! Uluită de dezinteresul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
câte două, trei, patru crime. A-nnebunit lumea. Lume amărâtă. Deci e greu afară. În România, deci, care are bani - trăiește; care n-are bani - nu trăiește ca ăla cu bani. Sunt importanți, că nu poți face cumpărături pe un nasture. Sau, eu știu, orice afacere se face pe bani, nu pe nasturi. Deci banul e la putere. Nu există afacere cinstită. Oricât ai vrea s-o faci cinstită, tot nu... Vă dați seama că, într-o afacere, se vorbește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
greu afară. În România, deci, care are bani - trăiește; care n-are bani - nu trăiește ca ăla cu bani. Sunt importanți, că nu poți face cumpărături pe un nasture. Sau, eu știu, orice afacere se face pe bani, nu pe nasturi. Deci banul e la putere. Nu există afacere cinstită. Oricât ai vrea s-o faci cinstită, tot nu... Vă dați seama că, într-o afacere, se vorbește de milioane de dolari. Și nu toți banii, cred eu, sunt curați sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Gheorghiță și cu Badea. Până-n ultima clipă au sperat. Stăteam numai în pat, că acolo ne ținea în lanțuri, nu era ca acum. Numai la picioare, atât; la mâini, nu. Atât. Te dădeai jos din pat, frumos, aveam pantaloni cu nasturi, pentru baie (că nici la baie nu ți le dădea jos). În momentul în care intrai acolo, ți se dădea o carte poștală ștampilată - era un STAS -, spunea: „Pentru familie“. Spune: „Nu-mi scrieți, nu-mi trimiteți pachet până în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
multe... Să nu fie probleme, să ai o ocupație. Dacă nu era o ocupație, ce făceai? Ne jucam. Tot felul de jocuri. Eu știu? Joc de carte, care știe oricine, și ăla de la țară, ciobanul ăla. Și ăla știe. Cu nasturi. Sau făceam din miez de pâine, dacă nu aveam altceva, făceam din miez de pâine. Țintar. Remi, pocher... Acuma, după ’89, s-o dat oficial. Dar făceam, înainte făceam din carton. Banu-i țigara, la noi. Da, înrăit. Adică, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să mergem acuma“ - „Unde?“ - „Hai să-ți dau carnetul“. Păi, conduceam, fără carnet, de șase ani. Îmi trebuia hârtia asta s-o am în mână. 12 Prima dată când am luat uniformă de milițian, am luat-o dintr-un „Nufărul“. Nasturi, ața... table, originale, steluțe... orice. Chiar, era una din astea lângă Poliția Capitalei, pe Eforie. Ținând cont că era poliția aproape... pac!... doar te duceai și mai puneai un grad. Luai epoleții cu totul, întregi. În timpul lui Ceașcă am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ale soarelui să pătrundă în cameră. Tomoe, îmbrăcată într-un pulover de un alb imaculat, îl privea sfredelitor, cu brațele încrucișate. — Domnul meu, felicitări pentru logodnă! Asaltându-l cu vorbe fără noimă, îl privea cum se străduiește să-și încheie nasturii de la cămașă, pe care nu-i mai nimerea. — Prostule, ai pus-o pe dos. Îl privea cu un zâmbet sarcastic în timp ce el încerca să iasă din încurcătură. — Ai pus-o pe dos, repetă ea. Nici nu-i de mirare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care nu-i mai nimerea. — Prostule, ai pus-o pe dos. Îl privea cu un zâmbet sarcastic în timp ce el încerca să iasă din încurcătură. — Ai pus-o pe dos, repetă ea. Nici nu-i de mirare că nu-ți găsești nasturii. — Nu trebuie să-mi spui tu. Complet zăpăcit, a încercat să-i distragă privirile întorcându-și capul spre fereastră. — Takamori! — Da. — Te căsătorești? Cu picioarele încrucișate pe așternut, și-a întors capul pe jumătate ca s-o privească. Zărindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să perturb un proces creator. Cristina notează conștiincios procesul verbal al întâlnirii de cenaclu într-un soi de catastif, ca alea de pe vremuri cu protecția muncii. Când am ajuns lângă ea, m-a privit languros, a început să-și descheie nasturii, mângâindu-se cu gesturi de stripteuză răpusă de gripă. Iaca... nu mă simt deloc creativ, niet pornire să scriu haikuuri pe țâțele ei căzute, așa că îmi iau tălpășița englezește și-i las să-și ducă mai departe experimentul și, eventual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cușca să mă urce. Sper să nu-și dea duhul între etaje. - ... n-ai fost la ședința trecută! gâfâie lângă mine Cezar, cu gâtul lui gros sugrumat de-o cravată cu nodul cât pumnul, înghesuită într-o vestă pepit, cu nasturi maro. Aceiași pantaloni gri burlan pe care nici tata, după ce și-a lăsat gumarii la barieră, nu i-ar fi purtat. - Am uitat, mârâi de avertisment. - Te-am sunat, am sunat pe toată lumea s-o anunț... - Am avut telefonul închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rostogolesc pe trotuar și în stradă. Liceenii din stație exersează pase cu tuberculii. - Dacă ăsta-i oraș... tre’ să ieși cu bâta după tine... și stau toți și cască gura... Chiar asta fac toți, pentru că doamnei i-a sărit un nasture de la bluză, iar unul dintre sânii impunători a ieșit la soare. -Ei, da... acum... C-o mișcare dibace, îl îndeasă în sutienul cam neîncăpător, scoate o agrafă din geantă și-și prinde bluza. Urcă în tramvai, zâmbind cu satisfacție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
I-am strâns cu un cordon de la capot, în loc de curea. În haină am îndesat flanele de-ale mele, le-am luat din cufărul din camera mare, le-am scuturat de pulberea albă. Am băgat rufe și-n mâneci, am încheiat nasturii. Nu știu ce să pun în loc de cap. Am găsit o căciulă cu urechi, rusească, dar pe ce să stea? Mătura mică, mai mult un ciot, de lângă sobă, e bună de gât și de față. Așez căciula și-i leg sforile. Acum putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
târziu mi-a povestit că venea deseori În acest bar Împreună cu iubiții ei, de cele mai multe ori bărbați Însurați. Am condus-o până acasă, Într-un apartament la marginea cartierului Setagaya; În seara aceea Își șterse o lacrimă În timp ce Își desfăcea nasturii de la cămașă, apoi am Îmbrățișat-o și am purtat-o În brațe până la patul din mijlocul camerei, un pat semidublu imens, prea mare. — Știi, eu aveam o Întânire... Nu pot... e adevărat, jur... Ei bine, accept numai pentru că e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu uit! Cum plătești? Cu bani gheață, cu cecuri sau cu carte de credit? mă Întrebă ea ridicându-se din fotoliu și apropiindu-se de mine. Cu banii jos, i-am răspuns eu. Imediat a Început să-mi descheie doi nasturi de la cămașă, apoi mi-a dezgolit pieptul, s-a aplecat și a Început să-mi sărute sfârcurile. Era mai Înaltă cu un cap decât mine. În jurul ei plutea un miros puternic de parfum. Acum că o priveam de aproape, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ta sleioasă, cu căptușeala ruptă, cu buzunarele pline cu firimituri de pâine, cu mânicile zornăind a lanțuri, pufoaica tovarășilor de la partid insigna la reverul din dreapta, carnetul în buzunarul de la inimă; pufoaica milițienilor cu epoleți și vipușcă închisă într-un singur nasture; pufoaica roasă a profului de matematică prea multe rădăcini pătrate într-o câmpie cu numere; pufoaica părintelui tatu microfonul, evanghelia, pistolul, crucea și îngerul (dacă te mai rabdă imaginația) sub poalele popii; pufoaica lui tata duhnind a secărică și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lunii. Lanțuri, lacăte, zăvoare, ziduri, betoane, sârmă, siringi, praf de pușcă rețele de drumuri suprapuse, îngerii circulau într-un singur sens; Dumnezeu, câte puțin, în fiecare intersecție verifica rezervoarele. Gratii în pânza păianjenului soarele trecea atât cât să deschidă un nasture (insecta țese, leagă juvețe, întinde capcane sub grindă). Gratii în șosetele cârpite în talpă nimic mai ermetic decât niște pași înfășurați în scutece de lână. Gratii în felia de pâine claustrofobia cuptorului încins pălea pe toate fețele. Gratii, creșteau gratii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pozitivă în cabinetul acela, plin de mucegai și miros de tutun ieftin, era Ana o femeie bine legată, sănătoasă, îndesată, spornică la toate cele. Ana avea 1.90, 90 de kilograme, blondă, părul prins în coc, sâni mari, ultimii 3 nasturi de la halat desfăcuți, următorii 3 dispuși să se desfacă singuri. Pantalonii albi, strâmți acolo unde trebuie, chiloți albaștri, un fel de contur senin sub care se suprapuneau două emisfere identice. Sandale portocalii, degete alungite, toate zece precum niște biberoane grupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așteaptă să-i vină sorocul, așteaptă să i se rupă apa înainte de vreme și să plouă cu avortoni sub gardul cimitirelor. Deschizi fereastra să intre noaptea în lada de zestre, să păteze pânzele cu întuneric, să destrame cămășile, să putrezească nasturii ca o eliberare de aripi. Ți s-a făcut de doliu și-n cerul gurii... deschizi fereastra. Nu s-a cunoscut viață, cum nu s-a cunoscut moarte, fără o împăcare extremă. Lacrimile, rouă pe limba clopotului. Punctul încorsetează limitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rumeni. Domnișoara Cătălina nu inspira, domnișoara săruta aerul ca pe niște sfinte moaște. Degete de pianistă: subțiri, lungi, drepte, 10 îngerași crescuți din palme. Și-a ridicat un pic fusta peste genunchi (fotoliul incomoda intențiile), și-a desfăcut ultimii doi nasturi de la bluziță (focul se întâmpla în inimă), și-a dezvelit un umăr din greșeală (luna încorseta în elastic). Conturul sânilor stârnea nesațul, gurguiul reliefau disponibilitatea, limba ca o ademenire de șarpe în scorbură. Domnișoara și-a trecut mâna printre șuvițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să indice că s-ar fi apărat. Unde l-au găsit? — În parcarea de la Teatrul Metropol, zise Nebe. I-am deschis jacheta, observând că tocul pentru armă pe care-l purta prins de umăr era gol, și apoi am desfăcut nasturii de la cămașă, care era încă lipicioasă din cauza sângelui, pentru a mă uita la rană. Era greu de spus până nu o curățau puțin, dar ce se vedea la suprafață părea sfâșiat, ca și cum cuțitul ar fi fost răsucit înăuntru. — Indiferent cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la fel de mare asupra auzului precum oricare dintre materialele tipărite disponibile ar fi putut-o avea asupra ochiului. Cu detalii ginecologice fotografiate de aproape, dar prost, revista la care mă uitam făcea parțial loc unui text care era destinat să desfacă nasturii de la pantaloni. Dacă era să te încrezi în ea, tinerele asistente medicale germane se împerecheau fără mai multă minte decât pisicile maidaneze obișnuite. Becker azvârli revista pe podea și ridică alta. — „Noaptea nunții pentru virgină“, citi el. — Nu e genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
uluitoare: așezat la o masă din colț, era un grup de trei persoane, îmbătate zdravăn, care includea două blonde cu înfățișare de capete seci și un fruntaș politic de la NSDAP, îmbrăcat într-o tunică maro deschis la un rând de nasturi, care era însuși Julius Streicher, Gauleiter-ul Franconiei. Chelnerul care se întoarse cu băuturile noastre zâmbi nervos când l-am rugat să ne confirme că bărbatul din colț era într-adevăr Julius Streicher. Ne zise că da, el era, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Mai întâi am zărit capul roșu al lui Vogelmann, l-am salutat, și apoi m-am uitat după Himmler. De vreme ce nu era nici o uniformă, a fost mai greu de identificat în costumul său închis la culoare, cu două rânduri de nasturi. Era mai înalt decât mă așteptasem și, de asemenea, mai tânăr - nu avea poate mai mult de 37-38 de ani. Când vorbi, păru să fie genul de bărbat cu maniere blânde și, cu excepția imensului Rolex din aur, impresia mea generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la culcare, Bernie. Își puse brațele în jurul gâtului meu și am ridicat-o, strângând-o de corpul meu ca pe un invalid și purtând-o spre dormitor. Am așezat-o jos pe marginea patului și am început să-i desfac nasturii de la bluză. Când n-o mai avu pe ea, oftă și căzu pe spate pe cuvertură: s-a amețit un pic, m-am gândit, desfăcându-i fermoarul fustei și trăgându-i-o în jos peste netezimea ciorapilor care îi îmbrăcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
s-o lăsăm să moară. Am aruncat cheile pe măsuța din hol și mi-am scos imediat pantofii. Consultasem toată după-amiaza la cabinet. Ultimul pacient a fost o femeie vizibil bogată. Cu ochii încremeniți într-o unică expresie, identici cu nasturii mari ai taiorului. Inițialele creatorului de modă imprimate pe nasturii aceia continuau să-mi plutească în fața ochilor, ultimul bobârnac al zilei. Am început să mă dezbrac în drum spre baie. Am intrat sub duș, a sunat telefonul. — Ți-ai cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]