5,149 matches
-
nu se realizează printr-un antisemitism sentimental; se impune o certitudine bazată pe cunoaștere." () Deoarece această sesiune a fost aproape simultană cu campania național-socialistă împotriva lui Schmitt și cu îndepărtarea sa din funcțiile pe care le deținea, încă din perioada nazistă adepții au emis ipoteza că aceste afirmații erau făcute de Schmitt în mod superficial, din oportunism. Notele sale personale, publicate postum, arată însă că inclusiv în perioada 1947 - 1951, Schmitt mai era un antisemit convins. De altfel, el nu a
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
1947 - 1951, Schmitt mai era un antisemit convins. De altfel, el nu a publicat niciodată vreun cuvânt prin care să renege poziția sa antisemită și să exprime regrete pentru opresiunea și ulterior exterminarea în masă a evreilor în perioada dominației naziste și a Holocaustului. Cele două păreri nu se exclud de altfel, deoarece Schmitt putea să fie antisemit și fără să fie național-socialist și de aceea, mai rămâne deschisă discuția dacă antisemitismul său avea o bază religioasă sau rasistă.În orice
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
altfel, deoarece Schmitt putea să fie antisemit și fără să fie național-socialist și de aceea, mai rămâne deschisă discuția dacă antisemitismul său avea o bază religioasă sau rasistă.În orice caz, antisemitismul declarat al lui Schmitt a coincis cu antisemitismul nazist instituționalizat al Germaniei naziste. Dacă lucrările menționate anterior erau numai o reafirmare neoriginală a ideologiei naziste, o lucrare mult mai tulburătoare este "Der Leviathan in der Staatslehre des Thomas Hobbes" ("Leviathan în teoria politică a lui Thomas Hobbes(1938)" . Thomas
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
să fie antisemit și fără să fie național-socialist și de aceea, mai rămâne deschisă discuția dacă antisemitismul său avea o bază religioasă sau rasistă.În orice caz, antisemitismul declarat al lui Schmitt a coincis cu antisemitismul nazist instituționalizat al Germaniei naziste. Dacă lucrările menționate anterior erau numai o reafirmare neoriginală a ideologiei naziste, o lucrare mult mai tulburătoare este "Der Leviathan in der Staatslehre des Thomas Hobbes" ("Leviathan în teoria politică a lui Thomas Hobbes(1938)" . Thomas Hobbes(1588 - 1679) a
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
rămâne deschisă discuția dacă antisemitismul său avea o bază religioasă sau rasistă.În orice caz, antisemitismul declarat al lui Schmitt a coincis cu antisemitismul nazist instituționalizat al Germaniei naziste. Dacă lucrările menționate anterior erau numai o reafirmare neoriginală a ideologiei naziste, o lucrare mult mai tulburătoare este "Der Leviathan in der Staatslehre des Thomas Hobbes" ("Leviathan în teoria politică a lui Thomas Hobbes(1938)" . Thomas Hobbes(1588 - 1679) a fost un important filozof politic englez. Principala sa lucrare politică este "Leviathan
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
numeroase analogii între evreii convertiți din Spania, Marranos și evreii din Germania și Europa în general, cu privire la expulzarea și exterminarea lor. Schmitt a ajuns la concluzia că "problema evreiască" este o problemă care reapare acut în perioadele de criză. Propaganda nazistă a denaturat multe opere, prezentându-le într-o perspectivă net antisemită. Exemplul cel mai cunoscut este eroul din schița lui Wilhelm Hauff și din romanul lui Lion Feuchtwanger, "Evreul Süss" ("Jud Süß"): dintr-un personaj istoric pozitiv a fost transformat
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Michael Stolleis despre istoria dreptului civil în Germania. Totuși, Stolleis insistă asupra continuităților și discontinuităților în discuțiile privind dreptul civil în Germania secolelor XIX și XX, aspecte care nu au fost reluate de Ellen Kennedy. Lucrările lui Schmitt din perioada nazistă sînt caracterizate prin lipsa oricărei critici și lipsa limitelor de implicație emotivă în favoarea cauzei naziste țional-socialismului de cele anterioare.Aceste nuanțe sunt mai vizibile în textele originale decât în traducerile pe care se bazează multe din cercetările efectuate în alte
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
în discuțiile privind dreptul civil în Germania secolelor XIX și XX, aspecte care nu au fost reluate de Ellen Kennedy. Lucrările lui Schmitt din perioada nazistă sînt caracterizate prin lipsa oricărei critici și lipsa limitelor de implicație emotivă în favoarea cauzei naziste țional-socialismului de cele anterioare.Aceste nuanțe sunt mai vizibile în textele originale decât în traducerile pe care se bazează multe din cercetările efectuate în alte țări, în special în Statele Unite și astfel multe nu au fost observate. Un eveniment important
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
nuanțe sunt mai vizibile în textele originale decât în traducerile pe care se bazează multe din cercetările efectuate în alte țări, în special în Statele Unite și astfel multe nu au fost observate. Un eveniment important al biografiei lui Schmitt în nazistă este demiterea sa ca urmare a criticilor aduse de biroul lui Alfred Rosenberg. Biografiile dedicate lui Carl Schmitt fac abstracție de motivele acestei disgrații. Se poate presupune că acuzațiile de oportunism care i-au fost aduse au fost corecte și
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
a mai fost făcută și de alți cercetători și va fi prezentată spre sfârșitul articolului. După capitularea Germaniei, Carl Schmitt a fost temporar arestat și anchetat de Robert Kempner, un jurist german care, fiind evreu, a fost arestat de regimul nazist în 1935. În urma unor intervenții internaționale, Robert Kempner a fost eliberat și a reușit să emigreze, întâi în Italia și apoi în Statele Unite ale Americii unde a devenit consilier al președintelui Franklin D. Roosevelt. În 1945 Robert Kempner a fost
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
o avusese cu național-socialismul și activitatea chimistului și igienistului Max von Pettenkofer, care a luat acasă o cultură de bacterii de holeră pentru a-și demonstra imunitatea. În mod similar, Schmitt susținea că ar fi înghițit de bună voie virusul nazist, fără să se infecteze. Nu există dovezi că aceste afirmații ar fi convins pe cineva. Schmitt a murit în duminica de Paști, la 7 aprilie 1985,la spitalul evanghelic din Plettenberg, cu puțin înainte de a împlini 97 de ani. Suferea
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
să se unească cu statul german, însă această posibilitate a fost interzisă de către învingători, care nu doreau să întărească Germania. Problema unirii cu Germania a rămas pe agenda politică internă austriacă până în 1938, când Austria a fost anexată de Germania nazistă a lui Adolf Hitler. După al doilea război mondial, Austria a fost recunoscută din nou ca stat independent (suveranitatea deplină a fost recunoscută prin Tratatul de stat din 1955), în frontierele stabilite prin Tratatul de la Saint Germain.
Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye () [Corola-website/Science/302609_a_303938]
-
École libre de Prvence" din Marsilia cu bacalaureatul literar, se prepară în Lyon la "Lycée du Parc" pentru înscrierea în "Școala Normală Superioară", unde este admis în anul 1943. În timpul războiului ia parte activă la mișcarea de rezistență împotriva ocupanției naziste sub numele conspirativ "Ferral" și, după eliberare, ocupă timp de câteva luni funcția de însărcinat pe lângă "Comisariatul Republicii" în regiune Rhône-Alpes. Își începe cariera didactică în Algeria (1947-1948), apoi la liceul și Institutul francez din Mexico City (1950-1952) și, în
Jean-François Revel () [Corola-website/Science/302616_a_303945]
-
strategii, operațiune sau tactică în planurile de luptă germane. Nu există nicio dovadă cu privire la dezvoltările teoretice sau în ceea ce privește pregătirile industriale care să susțină existența unei planuri făcute pe termen lung. Divezile existente în acest moment sugerează mai degrabă că "Germania nazistă|Reichul German" se pregătea pentru un război de uzură de lungă durată, în niciun caz un război rapid de manevră. Estimările greșite ale lui Hitler din 1939 au împins țara în război într-un moment în care nu era pregătită
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
au murit în prizonierat. Se estimează că aproximativ 40.000 de prizonieri de război, 100.000 de deportați pe baze rasiale, 60.000 de prizonieri politici și alți 40.000 din diferite alte categorii au murit în lagărele de muncă naziste. Hitler a estimat mai înainte de începerea războiului că Germania va pierde până la un milion de soldați în luptele din Franța. În realitate, într-o campanie de doar șase săptămâni, Germania a pierdut doar 27.000 de soldați morți, 18.400
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Germaniei și celorlalte puteri ale Axei. Franța și Marea Britanie erau deja aliate în Antanta Cordială încă din 1904 și fuseseră în Tripla Antantă în timpul Primului Război Mondial. În 1938, Cehoslovacia s-a aliat oficial cu Uniunea Sovietică și Franța, dar când Germania Nazistă a încercat să anexeze Sudetenland (parte a Cehoslovaciei), nici URSS nici Franța nu s-au arătat dornice să-și ajute aliatul. Franța și Marea Britanie au aprobat în schim anexarea Sudeților de căte Germania, act legiferat de Tratatul de la München. Și
Aliații din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302659_a_303988]
-
Sudeților de căte Germania, act legiferat de Tratatul de la München. Și alte zone cehoslovace au fot mai apoi ocupate de Polonia (octombrie 1938) și Ungaria (în noiembrie 1938). Ceea ce a mai rămas din teritoriul Cehoslovaciei a fost ocupat de Germania Nazistă în martie 1938. Primul ministru britanic, Neville Chamberlain, a declarat că dacă Hitler va ataca Polonia, care părea cea mai amenințată în acel moment de atacul celui de-al treilea Reich, atunci atât Franța cât și Anglia aveau să acorde
Aliații din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302659_a_303988]
-
URSS a fost implicată într-un război local nedeclarat cu Japonia (vezi și Bătălia de la lacul Hasan și Bătălia de la Halhin Gol). Încercând să evite conflictul cu Germania, pe 23 august 1939, Uniunea Sovietică a semnat pactul Molotov-Ribbentrop cu Germania Nazistă. Pe 1 septembrie, invazia germană a Poloniei a declanșat al Doilea Război Mondial. Franța, Marea Britanie, Australia și Noua Zeelandă au declarat război Germaniei pe 3 septembrie. La scurtă vreme după aceasta, Nepal, Newfoundland, Tonga, Africa de Sud și Canada au urmat exemplul englezilor
Aliații din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302659_a_303988]
-
Antantei Cordiale din 1904, continuată cu Tripla Antantă din 1907, activă în timpul primei conflagrații mondiale. Alianța franco-poloneză a fost semnată în 1921 și a fost reînnoită în 1927 și 1939. Aliații originali au fost aceia care au declarat război Germaniei Naziste după invadarea de către aceasta din urmă a Poloniei în septembrie 1939. Guvernul polonez în exil (format după 1939) a continuat lupta împotriva forțelor Axei pe câteva fronturi cu câteva sute de mii de membri ai Armatei Poloneze în Franța, marea
Aliații din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302659_a_303988]
-
Germania Nazistă a fost unul din statele în care propaganda statală a atins un nivel fără precedent până atunci de saturare și perfecționare, atingâng constant pragul intoxicării nocive, poate cu excepția, mai ales ulterioară, a Uniunii Sovietice, în care a excelat în mai
Propagandă nazistă () [Corola-website/Science/302674_a_304003]
-
tehnologice printre care statistica, radioul, presa și tipăriturile. Părintele acesteia, vârful „aisbergului”, a fost Joseph Goebbels, primul și singurul ministru al propagandei al celui de-al Treilea Reich. Astfel, cu rare excepții, cea mai mare parte a propagandei în Germania Nazistă a fost produsă oficial de Ministerul Propagandei Reich-ului (pe scurt, "Propagandaministerium", dar pe numele său complet, "Reichsministerium für Volksaufklärung und Propaganda" tradus Ministerul Reich-ului pentru clarificarea (lămurirea) populației și propagandă), creat și condus de Goebbels. Plasat în fruntea nou creatului
Propagandă nazistă () [Corola-website/Science/302674_a_304003]
-
la gândurile intime și opiniile Führer-ului privind orice. Goebbels, se întâlnea apoi cu oficialii Ministerului Propagandei pentru a prelucra și distribui informațiile așa cum Hitler însuși ar fi dorit să o facă. Astfel, se dădea tonul pentru linia oficială a Partidului Nazist privind evenimentele în lume. Oricare din jurnaliști și realizatori de programe de radio aveau nevoie de o aprobare oficială specială din partea "„Promi”" pentru a putea publica sau difuza materialele lor. Înainte de declanșarea celui de-al doilea război mondial, propaganda nazistă
Propagandă nazistă () [Corola-website/Science/302674_a_304003]
-
Nazist privind evenimentele în lume. Oricare din jurnaliști și realizatori de programe de radio aveau nevoie de o aprobare oficială specială din partea "„Promi”" pentru a putea publica sau difuza materialele lor. Înainte de declanșarea celui de-al doilea război mondial, propaganda nazistă avea câteva (fixe) audiențe distincte cărora li se adresa: Până la încheierea "Bătăliei de la Stalingrad" din 4 februarie 1943, propaganda germană sublinia mereu puterea militară a Germaniei și așa-zisa umanitate pe care soldații germani o arătau tuturor oamenilor din teritoriile
Propagandă nazistă () [Corola-website/Science/302674_a_304003]
-
ocupate de către Wehrmacht. Piloții avioanelor militare aliate, dar mai ales cei ale flotelor care bombardau Germania, erau prezentați ca niște lași, iar americanii, în special, erau prezentați ca niște gangsteri criminali, însetați de sânge, aidoma lui Al Capone. Simultan, propaganda nazistă căuta să asmute americanii și britanici între ei, pe de o parte, respectiv aliații vestici contra Uniunii Sovietice, pe de altă parte. După eșecul evident de la Stalingrad, care urma să devină începutul sfârșitului pentru supremația militară a Germaniei Naziste, tema
Propagandă nazistă () [Corola-website/Science/302674_a_304003]
-
propaganda nazistă căuta să asmute americanii și britanici între ei, pe de o parte, respectiv aliații vestici contra Uniunii Sovietice, pe de altă parte. După eșecul evident de la Stalingrad, care urma să devină începutul sfârșitului pentru supremația militară a Germaniei Naziste, tema majoră s-a schimbat, devenind cea a Germaniei salvatoare a „culturii europene vestice” de asaltul iminent al „barbarelor hoarde bolșevice.” În același timp, introducerea „armelor de răzbunare” V-1 și V-2 era prezentată „publicului” britanic ca o dovadă
Propagandă nazistă () [Corola-website/Science/302674_a_304003]