3,927 matches
-
Doilea Război Mondial 37. Alături de socialismul municipal propriu-zis, pledoaria pentru intervenția comunală era adesea opera publiciștilor moderați, care vedeau în municipalizare o manieră de a consolida ordinea socială. Un partizan al planificării urbane, G. Hottenger nu omitea să-și exprime neîncrederea față de ceea ce numim socialism municipal. Dacă militează totuși pentru extinderea intervențiilor municipale în câmpul politic și social, o face în măsura în care acestea sunt concepute pentru a răspunde funcțional la situațiile care nu trebuiau să presupună luări de poziție politică asupra rentei
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
partidelor și ce se întâmplă efectiv în societate. Prin aceste incoerențe, statul pierdea în credibilitate și raționalitate și inducea lipsa spiritului civic 215. Republica se încurca într-un cerc vicios, în care extinderea sferei sale de intervenție făcea pereche cu neîncrederea crescândă a cetățenilor în ea. Această lipsă a spiritului civic a ajuns atât de răspândită, încât legislatorul este obligat să țină seama de ea în calculele sale și se vede constrâns să-și sporească incursiunile în domeniul privat, cu toate
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o parte de noile grupuri sociale, pe care expansiunea teritoriului le favoriza, notabilii refuzau pur și simplu să pună pe agenda publică problemele, de exemplu, problemele demografice. Iată cum operațiunile de urbanism au ajuns să modifice corpul electoral, generând o neîncredere paralizantă în el. Dacă amenajarea teritorială și planificarea urbană cereau orașului să facă alegeri în privința viitorului, atunci aceste proceduri au fost, potrivit curentului modernist, o oportunitate de a se ajunge la o adevărată participare. "Mai rămâne scrie Olivier Guichard să
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a repurtat un succes neîndoielnic pe lângă aleșii locali, până atunci iritați, în cadrul regional, de insistența pe participare pusă în act de administrația consultativă. Șaptezeci și trei de contracte au fost semnate între 1973-1979. Cu toate că politica contractuală simboliza sfârșitul proclamat al neîncrederii în stat și în capacitățile bazei, în special cele legate de folosirea fondurilor publice de către colectivitățile locale 292, ea apărea încă din anii 1970 ca o politică de inspirație iacobină ce viza descentralizarea. Miza acestei contrac-tualizări era reforma administrației de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
venituri mari, aceștia resping ideea alianței în cadrul structurilor intercomunale cu alte municipalități: adică să pună în comun resursele, iar ei să suporte mai curând costurile... Aceste populații periurbane se consideră astfel abandonate de o clasă politică față de care își manifestă neîncrederea 4, vizibilă mai ales în tendința lor recentă de a vota cu Frontul Național. Votul în favoarea extremei drepte crește din centrul marilor zone de influență urbană către periferie (cu excepția regiunii de sud-est)1. Fiind vorba de HLM, în condițiile unui
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
291 În dosarul orașului mijlociu, precizează Philippe Lerustre, "obiectivul care preceda acțiunea ocupa, practic, tot atâta loc în dosar cât conținutul acțiunii. Încă o dată, importantă era nu minuțiozitatea, ci garanția întemeierii proiectului" (P. Lerustre, op. cit., 1975, p. 46). 292 Această neîncredere este explicită în regulile de finanțare publică în care vârful poate întotdeauna să controleze baza. 293 Jean-Louis Ceppe, La pratique de la ville dans l'aménagement du territoire, Jean Huguet Le Cercle d'or, 1978. 294 J. C. Nemery, op. cit., 1981
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o măsură mai mare decât economicul însuși” (Putnam, 2002, 167). Mai târziu, studiul societății americane îl conduce pe autor la constatarea unei scăderi alarmante a capitalului social, a unei presupuse degradări a sociabilității americane și proliferări a atitudinilor de alienare, neîncredere și egoism (Putnam, 1995). Autorul nu este însă foarte explicit în ceea ce privește modul în care distinge între variabilele independente și cele dependente, între participarea la asociații și încrederea socială. Ulterior, Putnam exclude încrederea socială din definiția capitalului social și o prezintă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pentru a explica de ce moștenirea comunistă are un efect atât de puternic asupra participării voluntare în fostele țări socialiste. Dintre factorii ce ar putea fi selectați pentru testarea importanței moștenirii comuniste, Howard consideră că cei mai importanți ar putea fi neîncrederea în asociațiile existente în timpul regimului comunist, persistența unei rețele de legături personale și dezamăgirea legată de evoluția democrației în fiecare țară analizată - Rusia și Germania de Est. Așa cum se cunoaște, asociațiile nu lipseau din tabloul regimurilor comuniste. Diferența fundamentală față de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ca cei care se opuseseră regimului, care refuzaseră înainte de 1989 să participe la astfel de organizații să devină membri în noile organizații, autonome și deplin voluntare ale societății civile postcomuniste. Rezultatele sondajului utilizat de Howard arată însă contrariul: relația dintre neîncrederea în organizațiile comuniste și participarea actuală este una pozitivă. Al doilea factor luat în calcul este persistența unei rețele de legături personale. Trebuie amintit că aceste rețele formau nodurile economiei paralele în epoca socialistă, funcțiile lor fiind de aprovizionare cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ca domeniu separat: analiza propagandei, studiul opiniei publice, psihologia socială și cercetarea de piață. 1. Analiza propagandei devine o preocupare consistentă după încheierea primului război mondial. Ca urmare a experienței războiului, propaganda capătă o conotație preponderent negativă, fiind privită cu neîncredere și cu teamă de către toată lumea. În general, cercetările dedicate acestui fenomen au ca punct de plecare tocmai aceste sentimente dominante și la nivel comun. După cum relevă J. Michael Sproule (1989, 233), analiza propagandei era înzestrată cu valoare teoretică și educațională
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
nu se discută nimic despre cei din urmă. Rasismul adevărat este îndreptat împotriva săracilor. Indi ferent de unde vin și ce culoare are pielea lor, ei sunt noii sclavi ai „Imperiului Roman” și, chiar folositori fiind, vor fi priviți mereu cu neîncrederea cu care erau priviți odată barbarii. Scrisoarea 178 Se discută mult despre violența împotriva femeilor. Până prin 1970, aici, dacă o femeie își înșela bărbatul (și erau cazuri când nici nu se putea dovedi), el putea s-o omoare și era
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
care Dubois îl împinsese de timpuriu și care, cu răul învăț, prindea tot mai tare rădăcini în el, odată cu duhul prefăcătoriei, de ațâțare la vrajbe și gâlcevi, de care n-a fost om să scape. La acestea se adăuga o neîncredere ieșită din comun, îm binată, de aceleași persoane fiind vorba, cu o încredere fără de margini; dar n-a trecut de aceste margini fără să se molipsească de prisosul de crime care stătea în firea preceptorului său. Revenit mai asiduu la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
știa, nici nu voia să-și ascundă intenția de a fi astfel. Privirea lui, observându te, te prindea; până și veselia lui avea ceva neliniștitor și era în fizionomia lui ceva greu de definit, un exces de șiretenie care trezea neîncrederea. Dinspre partea talentului, o agerime care semăna cu șiretenia; limpezime în idei și destulă întindere, însă în suprafață; câteva scânteieri, dar răzlețe; mai mult aprecieri sumare decât vederi aprofundate; un spirit cu fațete, dacă pot să mă exprim așa; și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să-i dea Franței o constituție atât de asemănătoare cu cea a Angliei cât îngăduiau împrejurările celor două state; însă trebuie să recunoaștem că pasiunile lui, dorința sa de popularitate, slăbiciunea Curții, reținerea de a se folosi de serviciile lui, neîncrederea Domnului Necker și repulsia regelui l-au provocat la niște exagerări, l-au făcut să descrie în cariera lui politică o curbă neregulată și întortocheată, imposibil de raportat la un singur plan, și în care ar fi greu de văzut
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mână, care i-a atras atenția; mi-a trimis o sticlă cu o apă foarte limpede pentru care i-am mulțumit, întrebându-l cât îi datorez: douăsprezece livre; nu m-am folosit de lichidul acela. Marat îmi inspi rase puțină neîncredere, dacă nu pentru succesele cu care se mândrea, cel puțin pentru cunoștințele lui medicale. Într-o zi, mi-a povestit că, pentru a se vindeca de o colică, avusese de gând să-și deschidă pântecele. Din fericire pentru el, chirurgul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
apoi președinte al Adunării Constituante și devine cel mai important orator al ei. Ca om politic, scopul său a fost instituirea monarhiei constituționale și, în acest sens, a jucat un rol important în primii doi ani ai Revo luției, stârnind neîncrederea deputaților și situându-se pe poziția de sfetnic neascultat al regelui, în a cărui soldă se pare că intrase. Dar apropierea lui de monarhie nu este doar venală: a simțit din vreme primejdiile radicalismului revoluționar. A murit înainte de declanșarea marilor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
membri și un moderator și care pun indivizii în situația de a comunica, favorizând astfel trecerea de la indiferență la empatie, de la izolare la interacțiune etc. Argumentul acestei strategii constă în faptul că, de cele mai multe ori, în situații normale indivizii manifestă neîncredere unii în ceilalți sau nu sunt suficient de deschiși pentru comunicare. Nu e obligatorie existența unui anumit subiect de discuție, a unei probleme concrete care să reprezinte punctul de plecare al training-ului. Cu toate acestea, susține Pânișoară (2005, p.
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
organizaționale pozitive este nevoie de împărtășirea acelorași valori, de comunicare, încredere, dar și de un atașament real față de școală, resimțit la nivelul fiecărui individ. Strategiile schimbării pot oferi șansa dezvoltării acestor dimensiuni organizaționale. În caz contrar, școala riscă să perpetueze neîncrederea, comunicarea deficitară, să adâncească fenomenul subculturilor. De asemenea, incapacitatea de a anticipa și planifica viitorul reprezintă, în opinia noastră, un alt dezavantaj potențial. Preocuparea permanentă pentru adoptarea inovației reflectă nu doar interesul pentru performanța prezentă, ci și tendința de a
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a-și îmbunătăți calitatea comunicării sau a resurselor umane. Acestea fac în ultimul timp doar subiectul programelor de formare continuă care devin, astfel, singurele ocazii în care realizăm existența acestor probleme. În opinia noastră, motivele pot fi diverse: fie datorită neîncrederii în posibilitățile reale de a se înregistra schimbări la acest nivel, fie scapă conștiinței noastre aceste dimensiuni, ca urmare a încremenirii în rutina profesională, fie școala actuală își concentrează eforturile exclusiv în vederea supraviețuirii într-o lume în care valorile sunt
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Se pune accent pe relațiile interpersonale; Este acceptat controlul comun al realizării sarcinilor; Protecția sentimentelor devine o responsabilitate comună; Sunt discutate problemele și rezultatele, nu persoanele. Oamenii devin defensivi; Se dezvoltă sentimentul de vulnerabilitate; Predomină acțiunile de tip manipulativ; Există neîncredere; Neasumarea riscului sau asumarea unui risc foarte înalt; Reținerea informației; Comportament centrat pe putere. Construirea încrederii și a stimei de sine; Dezvoltarea învățării individuale și organizaționale; Scăderea caracterului defensiv al relațiilor și al dinamicii de grup; Confruntarea ideilor devie liberă
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
fie la teoria disonanței cognitive a lui Festinger (1957), fie la teoria divergențelor de opinie în polarizarea colectivă a lui Doise și Moscovici (1984). Confruntată uneori cu stereotipii de gândire și acțiune, educația poate evidenția efectele nocive ale acestora: instalarea neîncrederii și a climatului educațional închis, negativist, scăderea randamentului școlar în rândul elevilor, apariția afectivității negative etc. Conștientizarea acestor repercusiuni ar permite echilibrarea relațiilor interpersonale, comunicarea, valorizarea individului. Pedagogia generală Spre deosebire de celelalte discipline, pedagogia are meritul de a oferi atât un
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
supraviețuit fără prea mari necazuri. Astfel, Facultatea de teologie, aflată sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe din Moldova, Facultatea de Medicină nici nu era înființată, iar celelalte două facultăți erau contopite într-o structură hibridă numită Facultatea JuridicoFilozofică. Se manifesta pe față, neîncrederea în învățământul academic ieșean frecventat de un număr foarte mic de studenți, iar în aceste condiții numărul de specialiști români cu calificare superioară raportat la populația țării era mult mai departe de cel care putea fi considerat cât de cât
MOMENTE SEMNIFICATIVE ALE ISTORIEI ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR ELECTROTEHNIC DIN IAŞI PÂNĂ LA CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Mihai Creţu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1042]
-
soției o surpriză nemaipomenită cu asemenea chilipir. Ea trebăluia în bucătărie în timp ce eu scoteam tiptil carnea și o așezam pe masă într-o poziție cât mai atrăgătoare ... așteptând "pieptos" laudele cuvenite. Dar ... dezastru. Ea o privește lung ... o miroase cu neîncredere și vine cu verdictul "ne-pri-ce-pu-tu-le, tu nu vezi că e carne de oaie ... și încă veche că miroase de la o poștă" (?!). Nu mi s-a apreciat nici buna intenție ... ba, întrucât nu putea fi oferită nici unor necăjiți ... am primit umilitoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
undeva, la rădăcina glumei cu convenția, încolțește și certitudinea filozofică tema esențială a trans-romanului Desperado că viitorul (și nu e vorba de viitorul fericit din basm) viitorul omului pe pământ s-a rupt, a murit. Acest tragism tematic este cauza neîncrederii formale a trans-romanului în convențiile de orice fel. 1.2. Postmodern sau Desperado? Secolul XX cunoaște două orientări majore în literatură: Fluxul conștiinței și Post-Fluxul conștiinței, sau ceea ce a fost numit Postmodernismul. Întrucât orice mișcare își are posteritatea ei, post-mișcări
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intenții bune, sunt sigur. Gestul are o năvălnicie nemțească: flămând, cu ochii arzând. Le ating doar pe cele mânioase. Le calmează, sunt sigur. O atingere și se liniștesc ca celelalte. (Care uneori se cam tânguie. Ne privesc cu dispreț și neîncredere. Dar înțeleg în ce stare sunt. Sunt de partea lor: le înțeleg.) Această atingere a femeilor ar putea fi simbolică. Viața și iubirea trebuie să meargă mai departe. Viața și iubirea trebuie să continue, e imperios necesar: da, da, chiar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]