5,491 matches
-
templu, Îmi e dumnezeirea”). Elvira apare În Don Juan ou le Festin de pierre de Molière și În Meditațiile poetice ale lui Lamartine. Continuă să se afirme, În poezie, și onomastica populară. În poemul VÎnătoarea din 1846, semnat I.C., tinerii nefericiți se cheamă Niță și Florica. Poezia erotică a lui Alecsandri continuă, Într-o parte Însemnată a ei, poezia populară cu simbolurile și onomastica de acolo. Nu ignorăm, firește, pe Ioana, macedona lui Bolintineanu. E greu de spus În ce măsură aceste nume
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rațională și practică. Scădeți 2 ani dacă sunteți o persoană agresivă, intensă și competitivă. Adăugați între 1 și 5 ani dacă sunteți în general fericit/ă și mulțumit/ă de viață. Scădeți între 1 și 5 ani dacă sunteți adesea nefericit/ă, îngrijorat/ă sau vă simțiți des vinovat/ă. 9. Educație Sub nivel de liceu, scădeți 2 ani. Patru ani de școală după liceu, adăugați 1 an. Cinci sau mai mulți ani peste liceu, adăugați 3 ani. 10. Mediu Dacă
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
aflau deja dincolo de grilaje când Tommaso îi chemă pentru a le strecura o foaie de hârtie. Este ultima poezie pe care am compus-o, mă tem că e ceva foarte intim, ceva ce va să dea în vileag autorul și nefericitul traseu al vieții sale; are accente puternice de adevăr. Desigur, dacă n-o s-o apreciați drept potrivită în comparație cu celelalte, puteți să n-o includeți în carte. Vă citesc un fragment: Șase și încă șase ani, în osândă-ncleștat foc fiecărui simț
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
răcoros. Se opriră în scuar și se așezară pe o bancă, cu mâinile vârâte în buzunare. — A cui o fi asta ? întrebă Petrache, cu ochii țintă la o statuie pe care n-o mai văzuse până atunci. Statuia nu părea nefericită, căci cei care o turnaseră în bronz avuseseră destui bani să-i facă brațe și picioare, ba, în plus, îi îndesaseră și un joben pe cap. Și nici la vălătucii bărbii nu se scumpiseră. Omul, care nu avea o statură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apoi, interveni Florica, sărind și mai aproape de tată-său, să n-ai nici o grijă, am aranjat totul. Este cavoul mătușii, care ne-a rămas nouă. O punem acolo. După o fază de uimire, orientalistul se posomorî, însă tot comic, din cauza nefericitei fizionomii, și luă o poză de reproș, din care lipsea energia. - Cum, măi copii, mormântul mamei voastre? Ce-am iubitmai mult pe lume să părăsesc în voia soartei? - Păi n-o părăsim, tată, atrase atenția ofițerul, n-auzi c-opunem
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a ceea ce slăbește combativitatea ostașului. Toată lumea e de acord cu împricinatul în această privință, problema a fost dezbătută pe larg pe vremuri și autoritatea superioară a interzis regulamentar orori de acelea pe care le-a veștejit acuzatul. Să viu la nefericitul accident al subprefectului. Chestia conspirației cu boii e cu totul absurdă. Nici o minte serioasă nu poate admite că s-a putut gândi cineva să organizeze un atentat în plină zi, la o răspântie frecventată, în zi de alegeri și cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să se informeze discret dacă Ioana îl mai avea în vedere. Un chip decent de reapropiere ar fi fost prin madam ValsamakyFarfara. Despre aceasta, însă, amicii lui Pomponescu nu scoteau o vorbă, din grija de a evita orice aluzie la nefericitul incident cu Indolenta. Evaziunea sistematică era tot așa de stridentă, și Pomponescu roși când Gulimănescu, începînd a pronunța numele doamnei Farfara, îl reînghiți repede, alarmat de privirile suspecte ale celor de față. Ministeriabilul făcu un început, întrebînd pe Gaittany în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de-a te fi supărat, că-și dă seamade dreptatea ta în general, însă sunt lucruri mai presus de priceperea ei. . - Se gândea la individ. . - Firește! Mi-a spus că dacă s-ar adeveri ce-ai spus tu ar fifoarte nefericită. . - Veșnica poveste! Ce-o fi văzut la ipochimen? . - Era delicat cu ea, plin de sentimente frumoase. . - Mă întristezi. Să lăsăm asta! Altceva ce făcea Pica,cum își petrecea ziua? . - Multe ceasuri ședea ghemuită într-un colț al patului și citea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
multe necazuri pe care noi le ignorăm dincauză că ei sunt tăcuți. La început l-am crezut pe Gonzalv mulțumit de situația lui. Abia cu încetul mi-am dat seama că trăiește într-o veșnică agitație. Este ființa cea mai nefericită de pe lume, tresărind la cel mai mic zvon de publicări de catedre vacante, cheltuindu-și banii la tipărirea memoriilor. N-am fost o singură dată cu el la teatru. Ba să nu mint, o singură oară am fost la un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
niciodată o bună soție, era obișnuită să trăiască împreună cu fratele ei. Pe urmă, Gonzalv nu cunoștea un amănunt. Erminia, tocmai poate pentru că nu era aptă pentru viața conjugală, era extrem de sensibilă și la o vorbă inofensivă plângea și se considera nefericită trei zile încheiate. Madam Conțescu încercase s-o țină în casă la ea spre a o scoate mai la lume, dar se izbise tocmai de incovenientul susceptibilității. Erminia era rezonabilă numai în căminul părintesc, între mobilele cu care copilărise și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
complexitatea acestui sens, dacă omul nu îl ratează, ci și-l apropie în cea mai mare măsură, el poate fi, de regulă, în linii mari, fericit, dar, mai detaliat, se va simți împlinit și fericit în unele privințe, neîmplinit și nefericit în altele. În plus, fericirea ca rezonanță afectivă a stării de repaus, de împlinire, trebuie corelată și cu cerințele și aspirațiile satisfăcute. În speță, cerințele corporale saturate, ca și cele spirituale minimale, tangibile căt se poate de lesnicios, de facil
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
cu posibilitățile istorice ce contrazic legile și drepturile recunoscute și existente, deci cu un element mai general decăt cel ce constituie temelia unui popor sau a unui stat, fiind ,,indivizi croiți pe măsura istoriei universale.” Primii pot fi fericiți sau nefericiți, dar soarta celor care aparțin istoriei universale, ,,chemați de a fi mandatarii spiritului universal”, ,,n-a fost prea fericită”, întrucăt ,,n-au avut plăcerile unui trai liniștit, întreaga lor viață n-a fost decăt muncă și osteneală”, iar odată ce șiau
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
bine informate, mai competente. Tot cercetările în acest incitant domeniu au arătat că tendința de afiliere este cu atât mai mare, cu cât asemănarea (de valori, de opțiuni, de aspirații, de probleme, de experiențe) este mai puternică. De exemplu, oamenii nefericiți îți doresc compania unor oameni la fel de nefericiți ca ei. Specialiștii au identificat următoarele cauze ale nevoii de afiliere: a. Stimularea pozitivă, regăsită în nevoia subiecților de a fi alături, de a-și împărtăși experiența de viață cu celălalt (comunicarea socială
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acest incitant domeniu au arătat că tendința de afiliere este cu atât mai mare, cu cât asemănarea (de valori, de opțiuni, de aspirații, de probleme, de experiențe) este mai puternică. De exemplu, oamenii nefericiți îți doresc compania unor oameni la fel de nefericiți ca ei. Specialiștii au identificat următoarele cauze ale nevoii de afiliere: a. Stimularea pozitivă, regăsită în nevoia subiecților de a fi alături, de a-și împărtăși experiența de viață cu celălalt (comunicarea socială a trăirilor), de a avea raporturi interesante
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
indivizii, cât și funcționarea/dezvoltarea organizației. Se creează condițiile apariției confruntărilor violente și a conflictelor. E. Popova (2006) susține faptul că orice element al concurenței poate deveni cauza unui conflict. Conflicte legate de premiu Ele pot fi consecința unei alegeri nefericite (contestabile, controversate). De asemenea, un alt prilej de conflict pot fi "încercările câștigătorului concursului de a-și consolida pe termen lung, în afara luptei concurențiale, dreptul la un premiu fără caracter permanent" (idem, p. 99). Conflicte legate de criterii "Un sistem
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
din fiecare grup care descrie modul în care v-ați simțit în ultimele două săptămâni: 1. Nu mă simt trist. 2. Mă simt trist. * Mă simt trist tot timpul și nu pot ieși din starea asta. * Sunt foarte trist sau nefericit și nu pot să suport acest lucru. 3. Nu mă simt descurajat din cauza viitorului. * Mă descurajează viitorul. * Nu am nimic care să mă facă să merg înainte. * Simt că viitorul este fără speranță și lucrurile nu se pot îmbunătăți. 4
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
să le realizeze. Și dumneavoastră, Doamnă, sunt sigur că vă doriți din adâncul inimii să vindecați toate relele tristei umanități, și că nu ați fi deloc stânjenită dacă statul ar dori doar să dea o mână de ajutor. Dar, vai!, nefericitul, ca Figaro, nu știe nici pe cine să înțeleagă, nici în ce parte să o ia. Cele o sută de mii de guri ale presei și ale tribunei îi strigă în același timp: Organizați munca și muncitorii. Extirpați egoismul. Reprimați
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
la o cifră moderată a remunerațiilor președintelui Republicii, ale miniștrilor și ambasadorilor i se răspundea: Pentru binele serviciului, anumite funcții publice trebuie înconjurate cu o aură de demnitate și prestigiu. Acesta este modul de a atrage oamenii merituoși. Nenumărați indivizi nefericiți se adresează președintelui Republicii și ar fi plasat într-o poziție penibilă dacă ar trebui întotdeauna să refuze să îi ajute. Un anumit fast în saloanele ministeriale și diplomatice face parte din recuzita guvernelor constituționale etc. Deși astfel de argumente
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
adevărat pentru un franc și pentru 60.000 de franci este adevărat, în circumstanțe identice, și pentru un miliard de franci. Când vine vorba de impozite, domnilor, dovediți-le utilitatea prin rațiuni extrase din fondul chestiunii, și nu prin această nefericită afirmație: "Cheltuielile publice susțin clasa muncitoare". Aceasta comite greșeala de a ascunde un fapt esențial, și anume că cheltuielile publice înlocuiesc întotdeauna cheltuielile private, și că, prin urmare, ele susțin un lucrător în locul altuia, dar nu adaugă cu nimic la
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
este tot același, a lua pe căi legislative unora pentru a da altora; și, desigur pentru că voi, proprietarii și capitaliștii, sunteți cei care ați făcut ca acest principiu să fie admis, să nu protestați cu surprindere dacă și cei mai nefericiți vor și ei să beneficieze de el. Ei au cel puțin o îndreptățire pe care voi nu o aveați. Dar se deschid în sfârșit ochii, se vede către ce prăpastie ne împinge această primă atingere adusă condițiilor esențiale ale oricărei
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
impune cetățenilor sacrificii reciproce, natura umană nu își pierde prin acest fapt drepturile sale. Efortul fiecăruia constă în această situație, să contribuie puțin la masa sacrificiilor, și să retragă mult din beneficii. Or, în această luptă, câștigă oare cei mai nefericiți? Nu, cu siguranță, ci cei mai influenți și cei mai intriganți. Uniunea, concordia, armonia, sunt ele măcar rodul fraternității astfel înțelese? Ah! Fără îndoială fraternitatea este lanțul divin care, pe termen lung, va topi într-un întreg indivizii, familiile, națiunile
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sânul Comitetului. Vocea sa era cu atât mai ascultată și mai respectată cu cât erau cunoscute toate simpatiile sale pentru suferințele maselor. Se știa că recomandând economisire în ceea ce privește cheltuielile, refuzând, de exemplu, să voteze milioane pentru a transporta în Algeria nefericiți meșteri parizieni, nu acționa câtuși de puțin din duritatea inimii, ci asculta, dimpotrivă, de un sentiment luminat de simpatie pentru clasele muncitoare. Se știa că este un veritabil filantrop, deși respingea în mod nemilos toate măsurile care sugerau o filantropie
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
omenirii, în care domnește falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul năpraznic al izbânzilor inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și asuprirea celorlalți - din această lume populată de patimi se nasc maladiile de destin. Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine însuți. Ceea ce înseamnă că ratarea nu se poate naște decât într-un univers care este populat de prejudecata faptei și în care promisiunea se însoțește cu așteptarea împlinirii ei. Dar cum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decât de ei înșiși. Ea nu generează plictisul ci, dimpotrivă, euforia pe care ți-o poate oferi vidul sau plinul ființei proprii. Iată de ce un ratat se poate oricând sinucide, dar un leneș, niciodată. Și cum ar putea fi leneșul nefericit? El nu are proiecte, pentru a cunoaște neliniștea care se cască între neîmplinit și împlinire. El nu are dorințe, pentru că lenea îl desparte de împlinirea oricărei dorințe contingente: dat fiind că esența lenei este inerția infinită și dat fiind că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ratat? Pătrunzând în lumea proiectelor, contaminat de ideologia actului și de cea a "realizării esenței", el nu a pierdut pe deplin vocația lenei, univocă, demnă și castă. De aceea ratatul are o natură impură, în care se întîlnesc în chip nefericit un leneș cu un bovaric - inerția care trimite spre înăuntru și imobil cu proiectul care trimite spre în afară și activ. Ca și leneșul, ratatul se confruntă în permanență cu prejudecata lumii că trebuie să faci ceva. Dar în vreme ce leneșul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]