5,657 matches
-
În timp, ce, aproape toți, ceilalți, foști ceapiști au devenit, și mai nenorociți, decât cum erau, cândva. Asta, Însă, de la umbra baronilor, nu poate fi observată, iar, dacă, totuși, câte cineva, ar observa, tot zadarnic ar fi. Întrucât, nenorocirea, marea nenorocire a țării, nu poate fi nici oprită, nici ameliorată. Țara se duce, și se tot duce, la vale, ca ceva nemaipomenit, care, deocamdată, se prăvălește, ca, o, imposibil de oprit, alunecare de teren, pe imensul, pe incomensurabilul tobogan al istoriei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
braconierului, urma a declanșa moartea sigură a animalului venit la apă. În ziua fatală, ciobanul ce-și căuta câteva mioare rătăcite, prin pădure, Îl găsise, pe Victor, Împușcat, În gâtuirea de frunzare. Înspăimântat, fugi acasă la Ion. Hai, să vezi nenorocire! Și-i povesti: oo! Ce grozăvie-mi spui?! Hai, și-o să vezi. S-au dus. Și-au văzut. Victor - Mârlanul, era căzut pe o parte, cu pieptul perforat de cartușul venit din arma la care-l duse firul de sfoară
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
soț: nenorocita de mine, căci, n-a fost, și nu va fi, pe fața pământului, fată mai nenorocită decât mine! Da, nenorocită, și criminală, ce sunt! Că, eu te-am ucis, Roșcuțul meu drag! Of, doamne, oameni buni, ce mare nenorocire, ce mare și fără de pereche păcat am putut să fac, eu; cum am putut să fac, oare, una ca asta; cum, de nu m-am gândit, oare; cum, oameni buni?! Înmărmuriți, nuntașii, priveau, cu milă și durere, totul: cum, socrul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Aici, Însă, Începuseră să ducă o viață, pentru toată lumea, anormală, iar pentru ei și pentru ele, socotită a fi, ca nimic altceva, pe lume, mai normal. De! Fiecare cu păsărica lui; fiecare cu fixul său; fiecare cu norocirea, ori, cu nenorocirea sa! Că, așa-i, de când lumea, pe lume! Ce pentru unii sunt considerate a fi strâmbătăți, pentru alții, dreptăți. Și invers. Viața decurgea, În zona respectivă, cam, tot așa, cum ar curge apele la deal, ori, soarele, ar răsări de unde
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
valoare. Cu Înaltă calificare, superioară, colegilor săi, de la Uzina Mecanică din municipiu. Ba, pentru piesele de mecanică fină pe care le confecționase, fusese distins, la un moment dat, cu micuțul steag de fruntaș În Întrecerea socialistă. Numai, că, după marea nenorocire pentru popor, și țară, de după acel istoric decembrie blestemat, hoții, profitorii și iuții de mână s-au ales cu mierea și cu spuma, În vreme, ce, calicii - tot calici au rămas; dați afară, deveniți șomeri, ajunși muritori de foame, umplând
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
zice că În curînd o să ardă iar Sodoma, o arsese Tatăl, degeaba, s-a făcut la loc, s-a lățit cît tot pămîntul, zice mereu Antonia, o pacoste, bătrîna - cînd o apucă -, pentru că poate să declanșeze cine știe ce serie mizerabilă de nenorociri, strică un echilibru, fie el și instabil, dar totuși un echilibru, acrobație pe sîrma existențială, tot pică fiecare pînă la urmă, ce rost mai are focul Judecății de pe urmă. Doar dacă oamenii ar fi fost nemuritori ar fi fost cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avea să-i spună vreun cuvînt despre cele petrecute, nu demult, la Amsterdam. Și, oricum, acesta știa tot, Îl asigurase, În multe rînduri, Antonia, chiar și ceea ce urma să se petreacă. Atunci cum de nu oprea la timpul potrivit toate nenorocirile și păcatele ce se tot abăteau asupra oamenilor? - asta nu putea să priceapă Thomas. Pentru că Domnul Îi tot Încearcă, zicea tot Antonia, uneori, fără să fie Întrebată. ...După-amiază, Thomas a băut un GB la Café Breton. A mîncat apoi ceva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
schimba lumea! Care e așa cum e, știm bine amîndoi! Invită-mă Într-o zi la cursuri, pentr-un sfert de oră, să le spun eu ce e morala! Scamatoria asta! O perdea de fum În dosul căreia se petrec toate nenorocirile! Imoralii sînt singurii neprefăcuți! SÎnt așa cum sînt: citești pe mutra lor viciul, pofta, și pe ale noastre se citeau, cîndva, Thomas... Ți-ai făcut operații etice, care te-au schimbat și estetic : ai mutră de burghez, Thomas! Mai ales cînd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rog! continuă ea, privindu-l altfel. De-a lungul vieții unui om intervin momente ori situații ce nu se pot dezvălui, cel puțin nu oricum și oricând, ele rămânând într-un anume ungher al sufletului. Unele aduc fericirea, altele aduc nenorociri. Este bine să fie sigilate într-un sipet și acesta ascuns bine. Sunt taine și așa rămân până la sfârșitul vieții... Ochii ei frumoși căpătaseră o strălucire aparte, metalică, iar mușchii feței se încordaseră. Buzele i se strânseseră, marcând un moment
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
telefonică. Era mulțumit, era încântat. Din câte știam noi, a fost singur. Nu știm dacă și-a făcut prieteni acolo ori a întâlnit persoane cunoscute. Cunoaștem doar că s-a întâmplat în ultima seară. La un restaurant a fost începutul nenorocirii sale... Marian Malciu Eugen s-a ridicat și i-a oferit paharul cu apă. Vocea fetei se frânsese și ochii începuseră să joace în lacrimi. S-a șters cu batista și a sorbit puțină apă. Mulțumesc, Eugen! Să mă scuzi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care, de acum, trece dincolo de succesiunile jubileelor, ale anilor sfinți și se strecoară în viața de zi cu zi tot mai des. Însă, ceea ce ne face să ne minunăm, oarecum, este tema aleasă. Dacă e să ținem cont de numeroasele nenorociri care otrăvesc lumea și care îi afectează și pe creștini este, oare, viața consacrată o problemă prioritară? Spiritualitatea întrupată a acestui papă, experiența pe care a trăit-o printre marile mizerii și oroarea dictaturilor, fluctuația oamenilor între secularism și «revenirea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
neîntrebați. - Domnule, lui Sima i-a murit mama lui! Institutorul își împreună mâinile sincer emoționat și se apropie de banca lui Felix, în vreme ce copiii, în loc să se ducă la locul lor, făcuseră cerc în jurul băncii eroului. - Ce spui?! Bietul băiat! Ce nenorocire! Și acum nu maivii la noi? - Nu. - Îmi pare foarte rău. Ce nenorocire! G. Călinescu Lui Sima, privirile acestea respectuoase ale tuturor îi alterară sentimentul de tristețe, care sta nelămurit în adânc, și i-l prefăcu într-un soi de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sincer emoționat și se apropie de banca lui Felix, în vreme ce copiii, în loc să se ducă la locul lor, făcuseră cerc în jurul băncii eroului. - Ce spui?! Bietul băiat! Ce nenorocire! Și acum nu maivii la noi? - Nu. - Îmi pare foarte rău. Ce nenorocire! G. Călinescu Lui Sima, privirile acestea respectuoase ale tuturor îi alterară sentimentul de tristețe, care sta nelămurit în adânc, și i-l prefăcu într-un soi de mândrie de a fi obiectul de atenție al lumii. Institutorul îl mângâie. - Poate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
începuse să-mi placă a fi curtată. Toți bărbații îmi sărutau mâna, pe care le-o întindeam din proprie inițiativă, și flirtam. Am ajuns acolo că pentru mine a nu avea o rochie cumsecade la începutul unui sezon e o nenorocire. Aș fi în stare să mă omor. Îmi place muzica, citesc, vorbesc franțuzește (mama m-a dus un an și la Paris) și am înclinație pentru studiu. Mi-ar fi plăcut, de pildă, să fiu studentă la medicină. Dar aș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Probabil, în bătaie de joc. Cine să fie? Pe Titi nu-l cred în stare de astfel de originalități. Felix fu de părere că nu putea fi decât Simion, care devenise, într-adevăr, Mântuitorul. Otilia se arătă profund impresionată de nenorocirea bătrânului, fricoasă chiar. - Felix, întrebă ea, e posibil ca cineva să înnebuneascăașa, dintr-o dată? Felix asigură că nu, și că Simion era, propriu-zis, bolnav organic. Otilia păru convinsă și adăugă: - Așa spune și Pascalopol.Tînărul se încruntă: - Otilia, zise el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
testament, ar ști ori Otilia, ori Pascalopol. - Du-te și întreab-o tu, recomandă Aglae. Stănică merse imediat și o găsi pe Otilia organizîndu-și propria îmbrăcăminte de circumstanță. - Otilio, zise solemn Stănică, încercînd s-o sărute peamîndoi obrajii, iau parte la nenorocirea care te-a lovit și te rog să vezi în mine un tată, un frate scump, un prieten, ce vrei. Interesele tale sunt și ale mele. Știu că tu ești prea adâncită în G. Călinescu durerea ta ca să te gândești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Beniuc, giganticii poeți ai Partidului. Despre care ai scris, citez, în aceeași Gazetă, că "puterea lor de sugestie o depășește pe cea a tuturor înaintașilor lor..." Din clipa aia, i-ai mâncat fripți. Le-ai împrăștiat pe pantaloni udul gândirii. Nenorocirea e că, trezindu-se comparați, din prima, cu Shakespeare și cu Dante, Beniuc și Deșliu te-au și crezut. Iar din anul acela, Deșliu și Beniuc și-au irosit viețile, străduindu- se, cu puterea lor de sugestie, să hipnotizeze pisici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
are mandea acasă un gen de viraj. Când îl ia, simți precis că ți s-a lipit bluza de pijama de spinare... Și-are neica, sub mână, o frână de mână. Când o pune, juri că ți s-a lăsat nenorocirea pe facultatea mintală... 26 DANIEL BĂNULESCU - Zice dimpreună cu Ioan Teologul în Apocalipsa 12 cu 13: "Vai de voi pământ și mare! Căci Ho diábolos s-a pogorât la voi cuprins de o mare mânie, fiindcă știe că mai are
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
serile, se încăpățînă să-și continue istorioara cel cu clop, iar serile, băi, Chiose nehalitule, pentru fiecare zece gândăcei înșiruiți și numărați în bucătărioară... îți toarnă fermecătoarea! Într-o cană de tablă... Țuică... Vișinată, frecție galenică, rachiu ori... din care nenorocire vrei tu... Cel în raglan se opri ultragiat pe zid. Dacă era adevărat, devenea extrem de nedrept, ca tot boul ăsta să primească, pe de-a moaca, ceea ce el obținea numai după ce-și scuipa din bojoci. - Pe muianul tău de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
descuiase. Spusese s-o îmbăieze, nu s-o spele. Asta avea gânduri mari. Vorbise ca despre un bebeluș. Sau vorbise ca despre un bătrân infirm, neajutorat. 270 DANIEL BĂNULESCU Atunci am înțeles fulgerător că nepotului nostru i se întîmplase o nenorocire. În momentul în care ne-au arătat o gheată, o bluză și-o iconiță pictată pe-o coajă de pâine, am plâns. Atunci dânșii, manierați, au încercat să ne mângâie și, după ce i-am plasat chiar la măsuța aceasta și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pune reprezentanții britanici pe drumuri degeaba! - Cum să zboare spre București? - Zboară. Uite așa. L-am încunoștiințat. - Șase luni de zile, patru notari din cele două state de origine, ce au devenit părți garante ale transferelor testamentare. Patrick fiind, din nenorocire, absent, nu puteai să te joci. Oricum ar fi fost recomandați juriști, de o competență deasupra oricărei discuții. Fiind vorba de sume importante, domni de toată lauda s-au ocupat de preliminariile acestei puneri în posesie. - Tinere, în linii mari
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chiar și subtilității și simțului umorului englezesc li se pune o limită. Până la un punct. Doriți să ne comunicați cumva că vă îndoiți de capacitățile dumneavoastră? - Ei da, exact, asta doresc să comunic! Mă cam îndoiesc de capacitățile mele. Ce nenorocire este să te îndoiești? Și ce mare defect e să rămâi, un pic, modest? 261 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI gloduroase, aproape propovăduite, în spectacolele ei, de către directoarea școlii de Balet rusesc, Lubow Egorova... Căinară, nu s-a înțeles
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zi cârciumarul a dat peste el cu ochii pe nevastă-sa. A stat să glumească cu Stere, dar acesta a pus palmele pe masă și i-a zis: - Lasă polul dumitale și pleacă, dacă nu vrei să se întîmple o nenorocire! Untarul, alb, s-a ridicat fără să spună un cuvânt. Femeia tremura după tejghea. Stere a înjurat-o de mai multe ori și dacă n-ar fi ieșit repede afară ar fi fărîmat-o în bătăi. De atunci nu i-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
față toți vecinii, i-a mai dat drumul la un șuvoi de lacrimi. - Domn' Tilică, domn' Tilică, vin' de-l bărbierește pe Gogu, vinooo, că s-a prăpădit, aoliu! Meșterul se învolburase, văzînd-o în ușa prăvăliei. Când a auzit ce nenorocire căzuse pe capul ei, s-a ridicat cu mușteriii în picioare și s-au închinat. - Dumnezeu să-l ierte! au rostit. Sticleții cântau înainte în colivii, gureși. Văduva tot se mai văicărea în ușă: - A murit, sărăcuțul! S-a dus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
al lașităților lui Noe! Resimt intens dorința de-a muri ființele surmenate de propria lor prezență. Plasîndu-te în centrul obsesiei tale, sațietatea de eu creează nevoia de a te scăpa de el. Astfel, avânturile coborâtoare ale muririi dizolvă alcătuirile individualității. Nenorocirea oamenilor este că nu pot privi decât oblic spre cer. Dacă ochii aveau o relație perpendiculară cu el, istoria ar fi luat altă înfățișare. Boala? O calitate de transcendență a corpului. Cât privește sufletul, el e bolnav prin simplul fapt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]