7,995 matches
-
rândul lor, profesii și activități economice. Tinerii se confruntă cu provocări și probleme specifice etapelor vieții. începând cu adolescența și continuând cu tinerețea, o perioadă de maturizare accelerată și tranziție socială, când indivizii trec de la o poziție de relativă neputința și dependență, care caracterizează copilăria, la responsabilitățile și autonomia vârstei adulte. Aceste tranziții pot fi foarte dificile, iar privațiunile și alte riscuri experimentate în timpul tinereții pot avea consecințe emoționale, politice, economice și sociale, atât pentru ei înșiși, cât și
STRATEGIA NAȚIONALĂ din 23 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/283754]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/377284_a_378613]
-
însoțitoarea copilului. - Asta ne este soarta Zoica, ce putem să mai facem? De bine, de rău, asta este. Noi ne-am ales soarta. - Amu, asta ni-i bucuria vieții la bătrâneți? Cealaltă se limită doar să dea din umeri a neputință, sau mai mult de consimțirea situației existente. Cum au ajuns la o intersecție a aleilor și-au luat la revedere și Zoia cum o numise cealaltă femeie, o părăsi îndreptându-se spre podul care transversa râul Po și ducea spre
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377281_a_378610]
-
în mine și zdrobindu-se ca o piatră liniștea imortalizează tot ceea ce am fost ca un orb îmi pipăi cicatricea și mă strig încet nu-mi răspunde nimeni mai strig o dată și încă o dată din când în când îmi privesc neputința ca pe o clonă de lut orbul din mine se roagă lui Dumnezeu o furtună de cuvinte nerostite se înalță înspre cer iedera îmi acoperă văzul printre jaluzele o margine de soare îmi lovește obrazul mă încumet să mă târăsc
DIN INIMA MEA A EVADAT O LACRIMĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377352_a_378681]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > VINO Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Iubito... Vino iar înspre-nceputuri... Să retrăim ai netrăirii zori - Imaculate orizonturi albe Să-mprăștie ai neputinței nori. Iubito... Să-ncolțim din nou sub ploaie... Doi ghiocei albi, firavi, exilați Pe-o insulă a nemuririi noastre, Îndrăgostiți, pereni, necugetați. Renaște-vom feriți, sorbind lumină Din cupe pline cu amor nestins Trăind dual, frumos, gustând din tihnă... Doi
VINO de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377376_a_378705]
-
s-au prăsit și la export, chiar mai sinistre ca arele cele mai sofisticate... Improprietate de termen absurdă, deoarece vocabula integrată SOFIA vine de la Sofianism, inteligență ubicuă în tot ce este viu. Corecta ar fi nu ura de sine, ci neputința ingernală de a iubi, de a se respecta măcar, nici pe sine nici pe ceilalți. Subspecioșii mârlani sunt de fapt adânc-întunericiții la minte.... Apropos, MINTEA înseamnă RAȚIUNE, COGITO, dar la mârlani a dat verbul „a minții”, de unde Minciuna... Forma ei
MÂRLĂNIA de EUGEN EVU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377394_a_378723]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PRIMĂVARĂ SPULBERATĂ Autor: Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARĂ SPULBERATĂ An de an zboară cocorii peste vârf în Himalaya Și când cade câte unul, biruit de neputință Cad și eu cu el în gol, îmi zdrobește trupul ploaia Mă întorc la tine-n brațe Primăvara, din voință... Timp sordid, imaterial, rătăcit-am fără sens Ca un urs polar prin ghețuri, căutând să se oprească Pe un bloc
PRIMĂVARĂ SPULBERATĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377406_a_378735]
-
Înalți cât mine, hai ! curaj !. Însă, vai ! mi-era teamă în zborul meu , de muntele ăla de zăpadă . Bănuiam că în zăpada aceea mare m-aș fi putut opri. Ah ! curajul, hotărârea, puterea de - a o face... Am încremenit în neputință , dar zborul își urma cursul său, de acum, nu mai era joc ! Nu mai aveam simțuri, nici emoții, nici gânduri. Numai zăpadă și gheață! Eram eu însămi un bulgăre în zbor, ca pe o orbită. Un bulgăre de zăpadă, ușor
ZBORUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377424_a_378753]
-
sălbatice maimuțe, Se leapădă de vină și-nvățături morale. În locul unde îngeri cu lacrimi înghețate Pășesc spre veșnicie din lumea cea murdară, Spre ce ne îndreptăm? Întreb cu simplitate... În ce coordonate se află a noastră țară? Doar plâns și neputință acoperă obrazul Acestui neam sortit să-ndure nedreptate, Te rog pe Tine Doamne, ne schimbă Tu macazul, Doar Tu mai poți s-aduci lumina în cetate! Referință Bibliografică: Uitați în întuneric / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1447
UITAŢI ÎN ÎNTUNERIC de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377465_a_378794]
-
ceva mai mult după anul 1882, spiritul său a fost dominat de o profundă tristețe, care n-a fost pesimismul rece sau sceptic, ci numai dimensiunea progresivă a energiilor creatoare și intelectuale, ceea ce i-a dat poetului un sentiment de neputință de a acționa prin urmare - o profundă descurajare. Sentimentul iubirii care a avut un loc atât de important în creația poetului, suferă consecințe datorită schimbării personalității spirituale ale poetului. Tristețea pune stăpânire pe Eminescu, odată cu manifestările bolii: asta datorită loviturilor
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DURERE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Frumoșii mei adormiți prea devreme, ne-ați scos în stradă cu durere! Treziți, buimaci în neputință conduși ideatic de biruință, în marea credință, Sub lacrimi iertare implorăm, dar orice am face ...înapoi nu vă avem! Bâjbâind în scenarii neimportante construite ca la carte, se zbat, cei ce sunt blocați în putere, apărați de avere, construind zeci
DURERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377529_a_378858]
-
copacilor cu fețele moi. Și iată am rămas doar Tu și eu, Noi amândoi, Spre a pomeni sufletele robilor Tăi. DOR NESECAT Te-am privit prin dorul ochiului meu luminat, Ale cearșafurilor îngălbenite și topite de sentimente seci, Prin gândul neputinței mele, reținute m-am schimbat, Am răsturnat valurile care mă purtau spre alte bărci. M-ai petrecut până dincolo de durerea rătăcirii, Până la limita neștiută și neîmblânzită a decăderii. Fiind un suflet dalmat, durerile toate mi Le-ai luat, Dorul Tău
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
viața-mi călăuzește, De mii de ani lumină, iubirea Ta, ne încălzește. CE TE-A FĂCUT IUBITE? Ce te-a făcut iubite, de ai venit să-ți ceri iertare? Depărtarea, care rupe viața noastră dincolo de uitare, Care ne târăște între neputința de a recunoaște, Că iubirea e singurul lucru înălțător ce ne zidește. Viața noastră, dincolo de zidurile care s-au ridicat În bezna nopții și a fricii, fără a mai putea cerceta Lumina, care e mai presus de noi, de omul
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
o teologie teoretică, scolastică, ci o teologie trăită, experiată în propria-i viață. Lucrările sale sunt mai curând o convorbire cu Dumnezeu, decât o vorbire despre Dumnezeu. Când citim din dogmatica sa, parcă îl simțim pe Dumnezeu care suferă datorită neputinței noastre de a iubi. A fi cum el a fost, același pentru toți laolaltă și totodată diferit pentru fiecare în parte, această calitate nu a aparținut decât marilor părinți filocalici ce au realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU (1929 – 2010) – ÎMPLINIREA A ŞAPTE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377606_a_378935]
-
scopul, lecția pe care trebuie să o înveți. Vrei să afli, încerci să te întorci în tine, la acel punct în care toate deciziile luate au un sens, o explicație... dar te izbești de ziduri peste care ți-e cu neputință să te cațeri. Constați, dezamăgit, din nou, că ești blocat în tine însuți, sau că entitățile superioare nu îți dau acces înlăuntrul tău. Ți-au parolat memoria, ți-au parolat viața. Poate e spre binele tău, poate încă nu ai
LA MARGINEA NEBUNIEI de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377672_a_379001]
-
Credinta > CONDU-MĂ Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Condu-mă Autor: Claudia Bota Condu-mă până la limanul dintre ape Lumina va atinge valurile învolburate, Nemailăsând loc durerii ca să-mi sape, Neputințele firii fiind cuvinte nepătate. Când vei privi în zare către asfințit Prin inima înflăcărată fără de sfârșit, Aprinsul dor e un zefir ce va revărsa, Ca un potir cu vin de ambră în mâna Sa. Condu-mă la steaua vieții din
CONDU-MĂ de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377688_a_379017]
-
să știe toată lumea! În timp ce Ionuț golea cu poftă farfuria, Laura abia gustă și asta de dragul fiului său. Avea un nod în gât, îi venea mereu să plângă, să urle, să-și descătușeze sufletul închis atâta amar de vreme cu lacătul neputinței. Se frământa căutând soluții, ce să facă, unde să se ducă? Nu avea nici măcar bani de drum, Nicolae era tare zgârcit și rar îi dădea și ei vreun leu de buzunar. Cui să ceară? Doamne, cum s-a putut înșela
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378305_a_379634]
-
pe pielea noastră udă S-o contopim acum din nou intru uitare, Uitarea aceea oarbă, uitarea aceea nuda Iertarea dragostei eterne, binefăcătoare. Dar cât de mult nisip și ce sarata-i marea Pe buzele avide de dragoste deplină, Din gustul neputinței de a găsi iertarea, Din întunericul care se vrea din nou lumină. În dragoste iubite, când ai pierdut curajul În repetabila-ntamplare a vietii de a fi trăită, Poti a te-ntoarce doar mimând mirajul De împlinire, în iubirea ideală
NEBUNUL A MURIT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378365_a_379694]
-
-le parcă, pe sticlă geamului, pe care l-am deschis, știind că n-am să te mai văd, că n-ai să vrei, să te întorci, și știu de ce. Orchestră de alături, mă face parcă, să plâng, a suferință, a neputința, ce-mi cuprinde, paloarea dimineții singuratice, cu gând la un sărut la o furtună. Bad Ischl, Austria martie 2016 Sursă foto - Pinterest Referință Bibliografica: Sărutul dimineții / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1946, Anul VI, 29 aprilie 2016
SĂRUTUL DIMINEȚII de COSTI POP în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378380_a_379709]
-
XXV. NU VREAU SĂ-MI SCRII VREO CARTE..., de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 1936 din 19 aprilie 2016. rugină e prin oase, prin carne și prin gânduri și visul îmi tot coase sub pleoape hâde riduri. privesc a neputință păcatu-mi din oglindă, iar ultima-mi dorință prin gări pustii colindă. nu vreau să-mi scrii vreo carte, cuvântul nu-l robi, că-i prea târziu, și-i noapte... mai bine ne-am iubi. pe ramura cerească, ce-mi bate
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > RUP MEMORIA Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului RUP MEMORIA Rup memoria!! Azi trec prin culoarul neputinței și m-așez pe spinarea secundei. Am o aripă smulsă din carnea clipei și doare, mai presus de întuneric. Viața mea e strânsă într-un paralelipiped și am nevoie să mut calul pe tabla de șah... Am nevoie să mă
RUP MEMORIA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378384_a_379713]
-
căror ochi se închină mările, născând în flăcări rugăciuni.Amurgul se înalță parcă din mituri, în urma sa lăsând doar umbra misterioasă să lunece spre infinit. Doar un înger cu aripile frânte deplânge înserarea. Asta fiindcă numai îngerii rămân să vegheze neputințele noastre: ““Priveam ca-ntr-o oglindă, adâncurile lumii,/ Din piscul necuprins al unui gând,/ În care temelie am pus cetății mele/ Din focurile tale, de astăzi și oricând. M-am rupt de mult de lume, de mine și de tot
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
curge ca apa și se înălța la cer, fără să lase vreo urmă. Simt, că nimic nu e întâmplător, și că Dumnezeu, ne arată, ne vorbește și ne deschide privirea, orbită de lipsa încrederii. Văd, dincolo de toate aparențele, lacrimile lumii, neputința și lipsa de răbdare. Am un mers repezit, spre apus, parcă dorind să opresc timpul. dar în zadar, nu fac nimic deosebit și tind să pășesc, ... Citește mai mult Am adesea sentimentulcă totul vine și trece,precum timpul,curge ca
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
precum timpul,curge ca apași se înălța la cer,fără să lase vreo urmă.Simt,că nimic nu e întâmplător,și că Dumnezeu,ne arată,ne vorbeșteși ne deschide privirea,orbită de lipsa încrederii.Văd,dincolo de toate aparențele,lacrimile lumii,neputința și lipsa de răbdare.Am un mers repezit,spre apus,parcă dorind să opresc timpul.dar în zadar,nu fac nimic deosebitși tind să pășesc,... XXI. LA ȚUCU LA BRUTĂRIE, de Dan Ioan Groza, publicat în Ediția nr. 2003 din
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
desăvârșește prin relație cu lumea, pe care o învestește cu sens, cu propriile valori: „Veacuri de-a rândul filosofii au sperat că vor putea odată să pătrundă secretele lumii. Astăzi, filosofii n-o mai cred și ei se plâng de neputința lor. Eu însă mă bucur că nu știu și nu pot să știu ce sunt eu și lucrurile din jurul meu, căci numai așa pot să proiectez în misterul lumii un înțeles, un rost și valori care izvorăsc din cele mai
ÎNDEMN LA SINCERITATE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378415_a_379744]