3,633 matches
-
îl lasă descumpănit, în așteptare. Textele Desperado sunt texte cu un unic erou egocentric, care manipulează toate celelalte ființe literare pentru a se pune în evidență. El e confuz, nedumerit, copleșit de incidente. Eroinele lui Lessing sunt agresate de real, neputincioase, dar spumegânde de furie. O furie care nu are paratrăznet. Personajele lui Ishiguro clocotesc și ele de mânie. Eroii aceștia devin agresivi pentru că romanul este încercarea lor de a-și impune punctul de vedere, lucru care nu-l convinge deloc
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
creează dependență. După ce-l citim, revenim foarte greu la lectura unei singure convenții (Dickens, Galsworthy, chiar Joyce). Amestecul de planuri de toate felurile, turnul ui Babel care este textul Desperado, creează un lector resemnat, gata să îndure frustrarea că e neputincios. Lectura Desperado e o neputință asumată. Avansul romanului britanic în acest moment este tocmai această nouă lectură pe care o creează. E vorba de o lectură sceptică, precaută, versată, tolerantă până la nepăsare, receptivă până la anihilarea oricărei dorințe anterioare textului Desperado
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ecou, și cine putea spune unde începea unul și unde se termina celălalt? Se topesc laolaltă, trăind înălțarea către divinitate. Copil iar, cerșind în pragul nesfârșirii, fără a explica mai mult, fără a dezvălui cine e Dyer, cine e Hawksmoor (neputincios în a găsi vinovați), fără a dezvălui cum e să te pierzi în necunoscut. Totul e sugerat până la exasperare, aluziile sunt în primul rând lirice. Nu se afirmă nimic clar. În acest roman, Peter Ackroyd este un Desperado al misterului
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cunoaște povestea adevărată dar nu vrea s-o dezvăluie (din motive ușor de înțeles când o aflăm, în cele din urmă); gândurile lui nu ne sunt cunoscute, poate că nici nu gândește nimic (spaima paralizează reacțiile). Celălalt eu, prizonierul interior neputincios, nu are trup fizic, dar are puterea de a gândi, e mereu uimit de ce se petrece, de întoarcerea drumului de la capătul la începutul lui. Ideea de început și sfârșit se aplică doar la eul fizic, cel mut. Eul interior, cel
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că un samurai e cu mult mai demn. Prins și strivit între încercările celor două fiice ale lui de a da uitării, de a șterge vechea lui faimă și neștiința totală a nepotului lui în ce privește vechea Japonie, Masuji Ono e neputincios. Tot ce poate face e să-și amintească lumea plutitoare a tinereții, să viseze trecutul și faima apusă, toate pierdute și disprețuite de prezent. Nu mărturisește, însă el trăiește o tragedie, adânc ancorată în tragedia țării lui, dar și a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nerostite creează un permanent sentiment de culpabilitate. Intriga e construită din mici fragmente. Ea se poate deduce din amintirile pictorului, din fierbintea lume plutitoare a inteligenței și sensibilității lui. Istoriile sunt parțiale și trebuiesc sudate la un loc. Romanul asistă neputincios la înlocuirea binelui cu răul (la fel ca Lord Darlington, Masuji Ono e și el sortit pierzaniei), dar o ezitare salvatoare încețoșează toate contururile nete. Când descoperim, de pildă, că fiul lui Ono, a fost ucis la Manciuria și cenușa
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
promițătoare. Treptat, vorbele își asumă o mai mare responsabilitate, stilul devine mai ferm, mai puțin oscilant, încercuind ideea cu mai multă hotărâre. Morbiditatea e înlocuită de deznădejde. Fragilitatea e pe cale să devină manieră poetică, pentru acest poet eminamente reticent. Pare neputincios în fața vorbelor mari, dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliți: neputința e ascunzătoarea lui. Frica e temnicerul, ca în versurile următoare, nu departe de Eliot în spirit: Dormeam și m-ai trezit Ca să ne plimbăm pe malul înghețat Al nopții
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado. Intenția ascunsă a poeziei lui este să găsească modul de a comunica tema esențială pentru el, aceea a singurătății celui ce îmbătrânește. Târziu identificată, tema nu apucă să îl bântuie mult timp. Un singur volum, ultimul, dezvăluie disperarea ei neputincioasă. Cuvintele nu pot îmblânzi poemele dureroase ale acestui poet care nu se poate împăca nici cu el însuși, nici cu poezia lui, poet al neastâmpărului reticent. 3.9. John Mole: Lirismul atașant John Mole (n. 1941) e un poet al
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și inconfundabil. LIDIA VIANU: Faci parte dintr-o generație de scriitori care recurg la orice mijloace, fie că e vorba de formă sau conținut (experiment, tehnic și afectiv, cu orice preț), pentru a șoca, năuci lectorul și a-l face neputincios. I-am numit pe acești scriitori Desperado. Ți se pare că ți se potrivește caracterizarea și eticheta? JULIAN BARNES: Faptul că sunt considerat un Desperado mă ia prin surprindere. Da, îmi place grozav caracterizarea (cui nu i-ar place?) dar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
suntem oare o bandă? Aș zice că suntem un număr de scriitori singuri și tăcuți, care ne deosebim mult prin ceea ce scriem. În ceea ce mă privește, sunt sigur că nu vreau deloc să șochez și nici să-mi văd lectorii neputincioși. Am o relație foarte strânsă și afectuoasă cu lectorul meu prezumptiv. Evident, câteodată îmi place și mie să mă joc cu ce știe și ce așteaptă el de la mine. Îmi place să redau realitatea în întreaga ei complexitate năucitoare, dar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu e neobișnuit. Nu mă gândesc atât la forță, deși, când simt că am scris ceva autentic și reușit, sunt fericită, ceea ce îmi dă întotdeauna putere! LV. Divination by Hair e un poem remarcabil, agresiv și neajutorat în același timp neputincios și viguros. Îți smulgi firele albe, la oglindă, însă, "Mai devreme sau mai târziu va trebui să aleg între/ chelie și încărunțire". Ironia face mâhnirea să amuțească. Iată un act foarte Desperado. Ce reacții aștepți de la lectori? Cum ți-ai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
chiar mă intrigă afirmația ta că "nu sunt deloc". Consider feminismul ca o chestiune de feminitate, de definire a feminității. Ce-i drept, însă, nu sunt o feministă universitară radicală. LV. Inele e un poem de o tristețe adâncă și neputincioasă: De atunci încoace port mereu pe dreapta inelul pe care l-am ales cu tata când am făcut douăzeci și unu de ani. Pe stânga am, de când s-a stins mama, inelul ei: inelul de logodnă pe care i l-a cumpărat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mele după moartea ambilor părinți, la zece săptămâni distanță unul de altul. A fost un moment foarte greu. Ai analizat poemul cu extraordinară acuitate. LV. De obicei fără lacrimi ar trebui luat drept profesiune de credință Desperado: "Lacrimile te fac neputincios. E nevoie de mânie". Ca mulți romancieri care-ți sunt contemporani, în sensul adânc al versului ești plină de mânie. De ce mânie? RF. Sunt multe lucrurile care-mi stârnesc mânia politica, în sensul în care privește relația dintre sexe ca
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
experienței înaintașilor. De exemplu, psihopedagogia de acum un secol era primitivă, tehnologiile de instruire erau rudimentare, se aflau în afara fluxului tehnico-științific. În contrast, progresele ei de astăzi erau ceva de neimaginat înainte, un fapt care nu o scuză cât de neputincioasă se poate dovedi în perioada imediat următoare, când se pune problema reprezentării reașezate a raportului om-natură, cea a edificării armonioase a relației suflet-corp, cea de reglementare a relațiilor dintre oameni, ș.a. Aceste probleme, vechi de când lumea, sunt legate de valorificarea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
întunecimea epocii feudale, dominată de ideologia scolasticii exercitată pe ruinele spiritualității atât de bogate a epocii antice. Puține inițiative istorice vin să scoată în evidență vidul de credință al epocii antice, limitată doar la un nivel de reprezentare conceptuală panteistă, neputincios să susțină progresul preconizat de gânditorii antici. A fost nevoie, atunci, de inițierea unui nou început, de o completare a paradigmei cunoașterii științifice, a celei psihologice în particular, cu elemente de susținere pozitivă cu reazem în conștiința religioasă a oamenilor
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
individual o bogăție spirituală pe care de-abia o pierduse. Din această cauză, învățătura lui Plotin s-a distins ca o încercare de sustragere a omului din fața realității tot mai tumultuoase a prezentului, pentru a o îndrepta spre o contemplare neputincioasă a slăbiciunilor sufletești, de retragere din fața dorințelor declanșate, de accentuare a genialității magice individuale și iraționale. Plotin a făcut eforturi mari ca să refacă atmosfera creatoare din Academia platonică de odinioară, de evocare a sufletului ca pe o esență, pe care
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
nu este, deci, chiar atât de inocent. Înaintea păcatului, când încă nu are experiența durerii sau a morții, omul își poate exercita controlul asupra pasiunilor. Apoi sufletul său ajunge stăpânit de pasiuni surde, greu de controlat. Atunci inteligența sa ajunge neputincioasă, voința-i slăbește. În acest spirit, Sf. Augustin formulează problema pedepselor la care se expune omul în aceste situații și mizeria tenebroasă la care s-a expus fiul Omului, Adam. Pentru Sf. Augustin, cunoașterea sufletului sensibil și, deopotrivă, a funcțiilor
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ceva real și adevărat datorită intervenției unui factor divin. Această ingenioasă demonstrație a reflectării senzoriale care definește caracteristica demonstrației teologice tomiste este proprie perioadei medievale a scolasticii care chiar, altoită pe soluția "replicilor de imagine" ale lui Democrit, se dovedește neputincioasă pentru explicarea obiectivă a reflectării conștiente. Scrierile lui Th. d'Aquino aduc o contribuție importantă la explicarea modului în care reflectarea senzorială se poate intenționaliza. Pentru aceasta, pneuma a fost considerată ca suport pentru replicile de reflectat. El a repudiat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Era o deschidere în care se accepta că, nu doar organismul este capabil să decidă asupra producerii reflectării psihice, că funcționarea acesteia nu se poate reduce la aceea a unei simple mașinării fizico-chimice, perspectivă care în momentul următor ar deveni neputincioasă în a explica marea diversitate de forme și conținuturi reflectate proprii vieții psihice. Fără această deschidere conceptuală și metodologică, fenomenele subiective de conștiință ar fi rămas fapte epife-nomenale. Or, Wundt n-a acceptat punctul de vedere al unei asemenea fiziologii
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
noi dimensiuni ale substanțialității acesteia trebuiau luate în considerare cele care se clădesc în raport cu semenii, cu statul și biserica. Toate aceste aspecte se formulau în contextul în care în fața omului de rând amenințarea șomajului devenise o realitate cotidiană, individul asista neputincios la radicalizarea diviziunii sociale, la apariția de noi conflicte sociale capabile să degenereze în conflagrații mondiale, ale unor puteri sau alianțe de state împotriva altora, probleme în fața cărora apunea întregul pozitivism rațional pe care a putut să-l sădească filosofia
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
partidului unic, având în fruntea sa pe secretarul general al Partidului Comunist Român, după metoda clasică a eliminării succesive a partidelor-marionetă. Toate tentativele de rezistență la acapararea puterii de către Partidul Comunist și acoliții săi susținuți de Moscova s-au dovedit neputincioase. Emisarul personal al lui Stalin, Andrei Vîșinski, fostul procuror din procesele de la Moscova din 1937, dădea ordine Regelui Mihai. După ce fusese decorat de sovietici ca înfăptuitor al armistițiului din 23 august 1944, regele a fost obligat să abdice în 30
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
politic și cel filosofic: în vreme ce primul este rezultatul unei căutări îndelungi, al unei selecții, vizând cuvântul cel mai potrivit pentru slujirea intereselor emițătorului, limbajul filosofic apelează la cuvinte comune, simple, iar acolo unde puterea de semnificare a acestora se dovedește neputincioasă, tăcerea își intră în drepturi. "Fie că va fi vorba de o abordare semiotică deductivă, fie de una abductivă, e important să precizăm că discursul filosofic trebuie mereu și neobosit înțeles ca fapt extraordinar, care rupe "vecinătatea tăcerii" și ne
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al unei Europe supranaționale. Proiectul este respins la 30 august 1954 prin ralierea adversarilor reînarmării Republicii Federale în special comuniștii și a adversarilor supranaționalității. Problemele decolonizării. Începînd din 1953, totuși, regimul celei de-a IV-a Republici se dovedește din ce în ce mai neputincios în a răspunde problemelor decolonizării. Începînd din decembrie 1946, Franța duce în Indochina un război care pare fără ieșire, împotriva Frontului de independență a Vietnamului (Viet-minh), de inspirație comunistă. În protectoratele din Tunisia și din Maroc, mișcările naționaliste se afirmă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
manifestare, o molcomă continuitate, prăpăstii ușor de trecut, imposibile identități. El riscă să fie de două ori nerealist. întîi inadecvat față de majestatea Unului, pe care îl definește, în funcție de producțiile lui, drept capăt al ordinii lumii, obiectivîndu-l în această ordine. Apoi neputincios ori slab în a da seamă de dualitatea care face cu putință condiția accidentată a lumii, miop sau indiferent față de conflictele sfîșietoare, aporia, dar și fertilitatea contrariilor care lucrează în lume. Mai realistă, poate, decît monismul, gîndirea paradoxală mizează pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
În sisteme distincte, teoria sistemelor a reprezentat un veritabil progres. Ea a atras atenția asupra rolului pe care Îl are agregarea și organizarea materiei În entități de ordin superior, reușind să depășească modul de gândire analitic care s a dovedit neputincios În fața elementelor complex organizate ale universului. Dar, cu toate progresele pe care le-a realizat, teoria sistemelor s-a dovedit a avea și ea limitele sale. Reducând complexitatea fenomenelor la conceptul formal de sistem, a Înlocuit, după cum arată sociologul francez
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]