3,370 matches
-
neasfaltate era alarmant: nouă căzături Într-o singură zi. Așezați În paturi de campanie, singurele paturi pe care le vom mai cunoaște de-acum Încolo, Întinși lîngă La Poderosa, cochilia noastră de melc, Încă priveam spre viitor cu o bucurie nerăbdătoare. Ni se părea că respirăm mai liber, că tragem În piept un aer mai ușor, aerul aventurii. Prin mințile noastre Înfierbîntate se perindau țări Îndepărtate, fapte eroice și femei frumoase. Ochii mei obosiți refuzau să adoarmă, iar În ei se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
speranța că ea ne-ar putea ajuta să ne omorîm foamea pentru cîteva zile și poate chiar să ne Împăneze cu un sol sau doi. Așa că am părăsit Huancallo aproape fără să fi văzut nimic din el, motivați de strigătele nerăbdătoare ale stomacurilor noastre sleite. Prima bucată de drum a fost minunată, trecînd printr-un mic grup de orășele, dar pe la șase seara am Început o coborîre periculoasă pe un drum extrem de Îngust, lățimea lui permițînd trecerea vehiculelor pe rînd, unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care voiam să călătorim În cel mai economic mod cu putință. Pentru prima dată În toată călătoria noastră, teza „lor“ privind avantajele de a călători două zile cu camionul, În loc de a merge trei cu autobuzul, a avut cîștig de cauză. Nerăbdători să ne punem În ordine viitorul apropiat și să-mi găsesc un tratament corespunzător pentru astm, ne-am decis să ne luăm adio de la 20 de bolivari, pe care i-am sacrificat În cinstea Caracasului. Ne-am petrecut restul zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe care simt nevoia să le pun la punct, fără să vreau în nici un caz să le dau amploare... Mă simt într-o situație falsă, iar circumstanțele contribuie la prelungirea ei; am fost chiar furios în seara aceasta - furios și nerăbdător. Din fericire, hârtia și creionul ne stau la dispoziție. Cum de nu m-am gândit mai devreme? Dar, în sfârșit, toate vin la timpul lor. Să ne întoarcem prin urmare la fapte, deoarece de astă dată vreau să fiu scurt
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și-n timp ce viii erau proști și jinduiau după ele, culorile înfloreau pe morții a căror carne abdicase. Cunoșteam din vizitele făcute morților marginea verzulie a urechilor lor, cartilagiul în care și-au și înfipt colțul buruienile, așternându-se nerăbdător pe treabă, trudind încă de-acum la putrefiere, încă de-aici, din centrul celei mai frumoase odăi a casei, și nu abia din mormânt. Pe ulițele satului, printre case, fântâni și copaci, îmi ziceam: cele de-aici nu sunt decât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dintr-un ambalaj de săpun FA, nu am avut altceva la îndemână. Cu un gest hotărât, vecina mea ia cartea, o răsfoiește puțin indiferentă, nu aruncă o singură privire pe rândurile scrise, dar când ajunge la semnul de carte, miroase nerăbdătoare, prelung, parfumul artificial păstrat în memoria de carton a ambalajului. 19 martie 2000 Duminică, sunt în permisie și primesc vizita la domiciliu a trei membri ai sectei "Martorilor lui Iehova". În ciuda mesajului lor fals și a naivității (cu toate că mulți ortocși
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mi-e frică de întuneric, dar nu mă pot opri să nu mă gândesc la Panait Istrati și la al său "Moș Mavromati". Băiatul de prăvălie care trebuie să coboare în hruba rece și neprimitoare pentru a-și mulțumi clienții nerăbdători (cereau un "pahar cu brumă pă' el" ) stafia despre care se credea că suflă în lumânare. Iar patronul nemilos de care vorbește Istrati, el chiar că nu s-a schimbat a se vedea notă următoare. Patronul restaurantului este un elvețian
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
făcut ochi dulci. Ba chiar susținea că ar putea să se ducă oricând la el în audiență la București să-i ceară un apartament. Statul român avea atunci apartamente la discreție, se stătea la rând pentru ele, dar cei mai nerăbdători găseau întotdeauna un mod de a ajunge în față. Mama nu apucase să-și pună strategia în practică, dar se pare că președintele nu uitase de aranjamentul lor. Puterea sa de a pătrunde în viața concetățenilor săi și de a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
scosese batista, o dusese la gură și își dresese glasul încetinel. Tatăl consimțise bucuros, felicitîndu-se că-și dădea fiica pe mîna unui astfel de om de ispravă. Cînd ajungea aici cu povestea, bunica se oprea și se uita la nepotu-său nerăbdătoare, așteptînd ca el să o ches tioneze ca de obicei. Băiatul, cu o voce gravă și apatic, întreba : „Dar de iubit, l-ai iubit ?“. Atunci bunica închidea ochii și răs pundea pe nerăsuflate, dînd cu înțeles din cap : nici nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de stat în picioare, și-a amintit că este un tramvai care îl poate duce până în apropierea străzii unde locuiește amicul său. Cu pași mărunți și nesiguri s-a îndreptat într-acolo. Ca un făcut, și aici era lume multă, nerăbdătoare să prindă un loc în tramvaiele care soseau. Între timp, soarele trecuse bine de cumpăna zilei încălzind cu multă dărnicie aerul și asfaltul. Lui Dumitru Dascălu i se făcuse cald și îl încerca o stare de oboseală, mai ales în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
inima adresantei. Corespondența cu Mărioara era una din dulcile poveri care îi consuma o bună parte din timpul dedicat gândurilor și trăirilor idilice. O săptămână întreagă dura alcătuirea scrisorii în nenumărate variante până ce aceasta căpăta conținutul dorit. Două săptămâni aștepta nerăbdător răspunsul. Între expedierea misivei și primirea răspunsului timpul se scurgea cu încetineală și nerăbdarea devenea tot mai mare pe măsură ce se apropia sorocul. Cu inima palpitându-i de bucurie, citea scrisoarea iubitei de mai multe ori pentru a-i savura conținutul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
chemare care părea a spune: Adu-ți aminte! adu-ți aminte! într-atât era plină de insistență, de intențiune, de penetrațiune în a spori tulburarea pe care mi-o strecura în suflet." N-am rămas totuși prea mult acolo. Eram nerăbdător să mă văd în singurătatea străzilor pustii, să mă pierd în umbra fumurie a lucrurilor, să-mi scald fruntea fierbinte în aerul umed și rece. Eram, nerăbdător să redevin umbră în orașul acela de umbre, parte neînsemnată din el, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mi-o strecura în suflet." N-am rămas totuși prea mult acolo. Eram nerăbdător să mă văd în singurătatea străzilor pustii, să mă pierd în umbra fumurie a lucrurilor, să-mi scald fruntea fierbinte în aerul umed și rece. Eram, nerăbdător să redevin umbră în orașul acela de umbre, parte neînsemnată din el, din lucrurile lui, din viața lui, din sufletul lui. Să rătăcesc o noapte întreagă, pe sub zidurile-i vechi, prin aleile cu pomi desfrunziți... Să simt din nou influența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
accidentele de pe șosele, de pe calea ferată sau din aeroporturi, până la cutremure, inundații de anvergura Potopului și alte catastrofe naturale. Am scris de mai multe ori despre pasiunea preoților acestei noi religii, oamenii de televiziune, în a invoca Apocalipsa. Cât de nerăbdători sunt în așteptarea ei (la gândul ratingului pe care o săl facă atunci) și cât sunt de harnici în a ne arăta neîncetat că trăim vremurile cele de pe urmă. Dacă nu induci sentimente de teamă în rândul credincioșilor, ești un
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mititei. Așteptăm totuși știrea cu micul care a mușcat un om, despre care au învățat la școală cei care fac astăzi televiziune în România. Sau nau învățat. (2008) Șoc și groază sub nămeți Știriștii de la televiziunile noastre bâțâie din picior nerăbdători în așteptarea Apocalipsei. Ei visează cu ochii deschiși la catastrofe grandioase, în care mânia lui Dumnezeu să se abată asupra Pământului, Soarele să se acopere de un nor gros de fum, apele să se reverse din matcă și să invadeze
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cât de ridicol near părea celebrul lui strigăt ca un iodler, pe carel producea cu mâinile pâlnie la gură când țiera lumea mai dragă. Sau de trucajele puerile și evidente, de film făcut în anii ’30... Peatunci, eram atât de nerăbdător să vină ora la care era programat serialul, încât încercam să fur startul, dând limbile ceasului înainte. Apoi urmăream episodul cu sufletul la gură și mi se părea că întotdeauna se termina mult prea repede. Până să vină sfârșitul însă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
oameni de afaceri sunt întradevăr sclave. Trăiesc cu teamă în suflet ca bărbații lor să nu fie furați de alte femei, vânătoare de bărbați cu situație financiară bună. În același timp își făcea în gând tot felul de planuri, apoi nerăbdătoare începu să se cerceteze întro oglindă pentru a vedea cum arată. Câștiga tot mai multă încredere în ea pe măsură ce se analiza. Se întâmplau schimbări nebănuite. Inima îi bătea într-un ritm neobișnuit, buzele erau dornice de alte sărutări, iar trupul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
șopti : „Carlina, ești a mea, mi-ai promis să-mi fii soție! Ești iubirea mea, a vieții mele”, mai spuse cu măreție în glas. Cu draperiile trase în dormitor, cei doi făceau dragoste și nu se auzea decât gâfâitul lui nerăbdător și suspinele ei. Era șocant, dar era îngăduit și de unul și de celălalt. El o săruta, ea gemea sub sărutul lui, sub buzele lui calde și dulci ce o striveau necontenit. Îi trecură degetele din nou prin părul ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
judecătorească amânată și nu știi dacă trebuie să te bucuri sau nu. Își duse mâna la frunte vrând parcă să își alunge durerea crudă care era proaspătă în sufletul ei. Înaintă mohorâtă cu pasul mare spre cabinetul medicului chirurg. Era nerăbdătoare, înspăimântată cu ochii tulburi și plânși să afle adevărul despre sănătatea lui Valentin. După ce bătu la ușă, intră în cabinetul doctorului. Coridorul era plun de oameni așteptând ca și ea același lucru. Când începu să vorbească, glasul ei părea amorțit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
deschidă o afacere așa cum o plănuiseră de multă vreme. După ce vorbiseră pe îndelete despre revenirea lor în țară, Alin se grăbi să care bagajele la mașină. - De ce te grăbești așa de tare? Avem tot timpul din lume înainte. - Parcă erai nerăbdătoare să mergem! Acum ce-i cu tine!? Nu-ți mai pasă? - Dacă te-ar auzi cineva ar crede că suntem puși pe ceartă sau avem ceva de împărțit. Întrun minut sunt gata. Sper să nu fi uitat nimic pe aici
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Peisaj cu case”). În ograda, animale, păsări, obiecte de uz gospodăresc specifice vieții de la țară, adică podgoreanului. În jurul cramelor, îndeosebi, tronează într-o veselie butoaiele goale, adevărate personaje care stau la sfat, participă la un joc bizar ori se bulucesc nerăbdătoare la ușă pentru a primi licoarea bahica („Peisaj” - pp. 86, 157, 230, „Crama”, „La crama”). Peisajul de periferie rurală pare deschis către infinituri solare, în timp ce peisajul urban propune perspectiva aproapelui, uitătura împiedecându-se de trunchiul contorsionat al unui arbore, de un
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
înroșiți, și scot un hohot de râs cam stângaci. Doamne, ce dor mi-a fost de Suze, mai mult decât am crezut. — Hai la mine în cameră! zice Suze, luându-mi mâna. Hai să-mi vezi rochia! — E frumoasă? spun nerăbdătoare. În poză arăta senzațional. — E pur și simplu perfectă! Plus că trebuie neapărat să-ți arăt, am cel cel cool corset de la Rigby and Peller... și niște chiloței de te ia cu leșin... Luke își drege glasul și amândouă ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bun venit în dinastie. Dumnezeule, da! Și o să începem să prezidăm împreună tot felul de ședințe și o să punem amândouă la cale cine știe ce preluare de companie care o să ia maul tuturor, și eu am să port cercei uriași... Deschid plicul nerăbdătoare și scot un document destul de gros, bătut la mașină. Însă, în clipa în care încep să citesc, entuziasmul îmi moare în fașă. Memorandum la Contractul dintre Luke James Brandon (numit în continuare „Mirele“) și Rebecca Jane Bloomwood (numită în continuare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rubricile, cît și să apeleze la colaboratorii cei mai adecvați pentru „colocvii” și „dezbateri”, în epoca respectivă mai dese decît azi. în plus, să facă loc, selectiv, unora ce ofereau - nesolicitați - articole, note de lectură, documente inedite etc., aceștia foarte nerăbdători să afle „verdictul redacției”. Eu am lucrat mereu la secția de „Critică și istorie literară”. Am fost deci obligat să efectuez diverse corespondențe, fie cu persoane cunoscute direct, fie cunoscute doar ca nume pe o carte sau sub niște coloane
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ca să-i scrie rectorului . Ce crezi? Ar fi bine? Eu zic: da. Aștept să ne vedem cît mai repede (cînd ar trebui să venim sau să vin?) . Pînă atunci sper să-mi trimiți un răspuns la aceste rînduri. Le aștept nerăbdător. Din partea noastră urări de bine întregii tale familii. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. Ai trimis plicul? Pentru a nu da apă la moară unora de aici te-aș ruga să suprimi din notă cuvîntul patimă (satirică). Zi forțat, sau
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]