4,367 matches
-
te-au mințit și te-au adulmecat în întunericul trist. Locuiam în vraja destrămărilor. Câți ani au trecut fără să mai simți frunzele uscate ale cerului? Dialogul dintre iubirea înstrăinată a venit ca o carne a sufletului spre infernul dorințelor. Ninsorile nopților s au petrecut tăcute prin haosul dragostei. Nu a rămas decât clipele extaziate ale secetei. Ai venit mulțumit de irealitatea împrăștiată în lumea visului meu și mi-ai înlocuit absența cu poemele mele. Ce mai pot să fac în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aceeași lege a dragostei și-mi astupă dorința, de a nu cerși ajutorul luminii peste vidul de voci, din împărăția iluziilor și niciodată himerele n-o să-mi dezmoștenească visul, în care încerc să te caut, pentru cumpăna cuminte a veșniciilor. NINSORILE SUFLETULUI Am gustat din visul înnoptărilor, în care glasurile însingurate și-au suportat umbrele unor timpuri. Am gustat din încăperea spadasinului epuizat de amintiri, unde nici somnurile nu și-au dezvelit chipurile. Ele, erau ca niște regate de nopți prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe drumurile fără întoarcere. Plecarea din țipătul sanctuar al omenirii, ce cu o nebunie de nori răvășiți mă împart pe mine în această chemare din urmă, unde nici un sărut nu ar putea să liniștească în sensuri, toate dramele colorate peste ninsorile sufletului. Să nu te întristezi, între noapte și vis, să mai rămâi cu mine o clipă, îmi iau cuvântul de laș înapoi și îți dăruiesc toată iubirea de noapte, prin această idilă de secol înzăpezită pe visurile mele unde numai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n droguri spintecate de negura unui vis, m-ai învitat într-o nebuloasă destindere cețoasă de timpuri. Înlăuntrul sufletului meu, doar ghearele nopții de trupuri grăbeau moartea eului, ce nu va fi îngropată în aceată groază absentă, așezată peste prima ninsoare... Ce nu va fi îngropată până când nu-mi vei spune de iubitele cu flăcări de spume ce mai locuiesc pe această plapumă decapitată a spiritului ce-ți naște și-n mâine o viață de-a valma pe un pământ de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
MEA, ce se joacă de-a IMPOSTOAREA în patria mea de iubire. o și cât m-am rugat să fie și Ea, un fel de joc aprins în flăcări de dor, în leșin de vis, în chinul imens de înserate ninsori, prin gândul centreabă; Oare tu ești, sau nu ești; REALUL DIN NOAPTE, când iluziami doarme, și speranța îmi plânge prin brațele mele înfrigurate ale unui MAESTRU DE SOARE, și culorile universului ce uneori evadează din mine, spre miandre de nopți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
EXTAZUL, EL știe și vede-n distanțe de ani. Mă las purtată de vreme. Prin culorile universului, ce-mi îngenunchiază durerea în trăiri de zbor milenar. DELIR IMPOSIBIL OPREȘTE DOAMNE noaptea, să pot să iubesc iubirea, Să pot să iubesc NINSOAREA cea din urmă, când crivățul îmi spulberă speranța, Și totuși eu știu să exist când miezul nopții mă sărută cu acel braț al destrămărilor unde niciodată moartea nu mă va găsi singură pentru că în trecerea anilor, singurul meu prieten mi-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cutremură chiar și stelele cu sufletu-i și el de gheață. Și de ce, să nu recunosc că l-am iubit cu atâta disperare, că din mine și El nu a rămas decât COPACII de gheață ce avea sufletul alb de ninsoare. Dar distanța ucide totul, tăcerea și ea, ucide, noaptea și Ea ucide și mai ales somnul și el neertător încearcă să mă ucidă. Dar până când, oare toate, adunate într-o viață de dor, într-o viață de viață, când pământul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
se întorcea în trecutul trupului unde mai zăcea amorțeala de marmoră a TĂCERILOR. Nerăbdătorii sângelui s-au amestecat cu vocile EULUI și mi-au ieșit în întâmpinarea sensului. Cu emoția pierdută în glas am spus pentru prima dată că moștenirea ninsorilor e asemeni blestemului ce mă adoarme în apropierea albăstrită de Dragoste. Zărindu-te prin ocheane de Zori am băut diminețile triste ale Renașterii ce mă stropeau cu verdețuri din substanța Dragostei flămânde. RĂSUFLARE DE VREMI E noapte, frumoasă noapte... Închid
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-l sărut ca pe o stea clarvăzătoare și ntr-o tăcere ni se vedea camera albă a sufletului ce mi te-a despărțit în două: o parte umbră de aer, unde-mi stăpâneam brațul sedus de fluviul mirific și o parte, NINSOAREA TĂCUTĂ A AMURGULUI, unde eu locuiam cu toate dorințele mele, veghind tot timpul cu ochii mei întinși spre universuri... Mă apropii de ceteatea luminii, unde cuvintele mai stăpânesc sentimentele, înconjurată sunt de un aer în care ai uitat cum mai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
noapte e în iubireami plecată, singură încerc să mai scriu ultimele versuri despre acel ce sunt sigură că nu se va mai putea întoarce. Nici ușa și nici fereastra de vise nu-l va mai putea aștepta la fel ca ninsorile răvășite ale sufletului. PUTERILE LUMILOR ÎNDOLIATE Pe un peron pustiit de iluzia descărnată de aer, mi am pierdut sufletul în goana de tren hăituită de secunda tăcerilor. Cui să-i spun de acea dispariție a visului dacă-n țipătul purificat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
visului cu arderi ascunse unde clipele mă petrec prin viață cu o rană de suflet în jocul de dragoste. Vaslui, 1993 DELIR IMPOSIBIL D-lui actor Ovidiu Cuncea Oprește Doamne noaptea, să pot să iubesc iubirea Să pot să iubesc Ninsoarea cea din urmă când crivățul îmi spulberă speranța. Și, totuși, eu știu să exist, Când miezul nopții mă sărută, cu acel braț al destrămărilor, unde niciodată moartea nu mă va găsi singură pentru că în trecerea anilor singurul meu prieten mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
deoarece în cimitirile răilor am găsit cenușa de emoție așezată în pletele stelelor. Lumea era o rătăcire prin ruinele dragostei tremurând aproape de un destin neînvins ce mai știe a lupta în izvorul cunoașterii unde istoria are scheletul de peisaje și ninsori, obligând să rămână în sufletele sângerânde iubind în taină timpul. Privirea uriașelor sunete înnebunite de respectul tristeții se prelungea în cuvintele poetului ca o nevinovăție a sufletului. FEREASTRA ÎNSINGURĂRILOR PLÂNSE domnului Eugen Râschitor În singurătatea iernii lacrima mea înseamnă iubire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
toate nopțile am rămas la fel de tristă pentru că n-ai înțeles nimic. Cândva te-am iubit în acel castel de nisip pe care tu, cu fiecare zi încercai să-l dărâmi pentru a rămâne între noi fereastra însingurărilor plânse. Vaslui, 1993 NINSOAREA DE VIS Domnului prof. dr. univ. Victor Șabliovschi NINSOAREA DE VIS Sunt singură în fața nopții Și sufletu-mi arde, Dorul rămâne dor, îngerul meu rămâne un SOR, ce-mi șterge lacrima vie a iubirilor pierdute. Sunt singură în ninsoarea de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
înțeles nimic. Cândva te-am iubit în acel castel de nisip pe care tu, cu fiecare zi încercai să-l dărâmi pentru a rămâne între noi fereastra însingurărilor plânse. Vaslui, 1993 NINSOAREA DE VIS Domnului prof. dr. univ. Victor Șabliovschi NINSOAREA DE VIS Sunt singură în fața nopții Și sufletu-mi arde, Dorul rămâne dor, îngerul meu rămâne un SOR, ce-mi șterge lacrima vie a iubirilor pierdute. Sunt singură în ninsoarea de vis, Cu dragostea prefăcută-n lumină, Cu brațele tremurânde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
1993 NINSOAREA DE VIS Domnului prof. dr. univ. Victor Șabliovschi NINSOAREA DE VIS Sunt singură în fața nopții Și sufletu-mi arde, Dorul rămâne dor, îngerul meu rămâne un SOR, ce-mi șterge lacrima vie a iubirilor pierdute. Sunt singură în ninsoarea de vis, Cu dragostea prefăcută-n lumină, Cu brațele tremurânde-a speranță Și ncerc să te caut în floarea divină. Sunt singură prin Ochii dimineților ninse, Prin freamătul pădurilor de vise, Prin plapuma de SENSURI UȘOARĂ, Prin muzica sferelor condamnată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prin vene de AER nu mai curge Sfântul fior de sânge. Prin CLOPOTUL DURERILOR, doar o noapte se mai zbate, și-n calme amintiri, iubirea-mi răcnește prin ciudățenii deșarte ce-mi sărută umbra ta și o dezmiardă cu o ninsoare târzie Din liniștea ce-mi picură-n nopți fărâme de suflet etern, ascult cum din TRUPUL PĂMÂNTULUI sicriul dorului îți sărută trupul, și El clipă eternă care vine și trece prin margini de VIS cu STELELE îngenunchiate-n tăceri. 12-11-2007, 2000h
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
raza de sori Ca un înger albastru răstignit în serate În fereastra de lume desprinsă din Nori Sunt un OCEAN DE UMBRE și ZĂRI prin florile timpului sunt COROLA DE NOAPTE Ca o fărâmă de soare m-am rătăcit prin ninsori Și port prin suflet lumini desprinse din moarte Dar nu mai am nici un timp de iertări Când mă desprind dintr-o spumă de mare Și somnul mi se culcă pe o ruptură de zori, Prin trupul de nopți, sunt O
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să mai trăiesc Prin cimitire oarbe de cuvinte Cu timpul meu din roua de profeți Ce-l mai sărut pe nopțile de albe infite... GENIUL UNUI TIMP PREA ȘTERS Aveam un microfon de aer Era un duh de liniști și ninsori. El, omul meu de chin cu plete lungi de aur Un răstignit pe crucea devorată-n sori. Era el omul prea iubit de timpuri Și ochii lui prelinși pe univers, Un domn de aer și de muze, El, un Iisus
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii în zbor Și mă rog la mândrul soare Să nu-mi strice alb decor... Dar, iată că, doar amintindu-mi de acest frumos anotimp, pe care noi îl iubim, am uitat că nu despre el mi-am propus
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
a bușilea la numărul trei fără s-o observ, nutream curioase mustrări de conștiință. Acum nu le mai nutresc, sînt liniștit ca un trandafir mort, de decembrie, 1991. „A nins cu liniște În sufletele noastre” este un articol diafan, cu ninsoare și suflete. Locul precipitațiilor sub formă de ninsoare: parlamentul României. Motivul fulguielii: „au Învins unioniștii: FSN-ul. A fost o victorie Împotriva celor care lucrează de zor la scenariul dezbinării noastre, În care se vrea un episod și acel miting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
observ, nutream curioase mustrări de conștiință. Acum nu le mai nutresc, sînt liniștit ca un trandafir mort, de decembrie, 1991. „A nins cu liniște În sufletele noastre” este un articol diafan, cu ninsoare și suflete. Locul precipitațiilor sub formă de ninsoare: parlamentul României. Motivul fulguielii: „au Învins unioniștii: FSN-ul. A fost o victorie Împotriva celor care lucrează de zor la scenariul dezbinării noastre, În care se vrea un episod și acel miting isteric de la Timișoara. (...) Cuvîntările rostite au fost ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
știe ce dorește; era ușor de bănuit. A căutat într-o mapă mai veche și a prins în ținte, pe pereții goi și murdari, reproduceri după mai multe peisaje nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de nori și de ninsoare ca niște fantome, toate numai pete de culoare. Dar pereții continuau să fie întunecați și triști. Și-a scos din cămăruța lui, unde lăsase numai biblioteca acoperind de sus până jos un perete, covorașul uzat, care, întins în camera mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
frunze uscate, a trecut prin vacarmul pieții, pe lângă vitrinele goale sau cu mărfuri inestetic aranjate, a privit la sfârșit pereții murdari pe care prinsese în ace cu gămălie peisajele nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de nori și de ninsoare ca niște fantome. Cu gândul la același lucru: după atâția ani... în vreme ce mușchii obrazului îi palpitau într-un ritm nesigur. Atunci Ioana Sandi izbucnind: „Nu mai ajungi odată să înțelegi lumea?! Pleacă odată în Portugalia la festivalul ăla și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
laturi. Pe amândouă ușile-fereastră dintr-odată. Însă camerele erau imense și pereții murdari nu se vedeau, se bănuiau numai în locurile unde atârnau țintuite în aer, nemișcate, pete de culoare vrând să fie aisberguri, fiorduri, lacuri, vălătuci de nori și ninsoare. Dintr-odată năvăleau prin golul ușilor-ferestre umbre fără chip și glasuri nediferențiate care tăiau aerul cu cuțitul sau cu muchia palmei numai, în cuburi și paralelipipede uriașe, mai mari decât ar fi putut căra cu ele în graba cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai putea mișca numai întrucât fusese stăpânul și zeul Îsau cel puțin așa îl socotiseră umbrele lacome), în lumina sfâșietor de puternică vedea cum petele de culoare ce trebuiau să fie aisberguri, fiorduri, lacuri înghețate, munți troieniți în vălătuci de ninsoare fantomatică și care trebuiau să delimiteze marginile, pereții acelui spațiu răpit de umbre, nu se mai putea ține în lipsa de aer și legănarea încetată de mai mult timp a pornit iarăși, dar acum petele de culoare se desprindeau de ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]