4,446 matches
-
își trimite soția să negocieze termenii de pace. Isabela ajunge în Franța în martie 1325. Are ocazia să-și viziteze familia și de a scăpa de rege și Despensers și de ceea ce detesta cel mai mult. În Franța întâlnește un nobil exilat, pe nume Roger Mortimer, care îi împărtășește ura față de regele Eduard. Se îndrăgostește de el, devine amanta lui și la îndemnul acestuia începe să adune o armată pentru a-și răsturna de pe tron soțul. Când suita Isabelei, care era
Eduard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310479_a_311808]
-
important în evanghelizarea populațiilor de peste mări, în Portugalia a avut un impact dezastruos, folosind aurul Imperiului - oferit de Ioan însuși - pentru a construi un număr mare de edificii religioase. Iezuiții au cauzat de asemenea un sentiment de instabilitate în rândul nobililor, majoritatea aparținând de ordinele religioase deja existente, precum și între universitățile care îi considerau un rival motivat doar de fanatism religios. În sfârșit, persecutarea de către iezuiți a multor negustori evrei importanți, care au fost omorâți sau au trebuit să fugă din
Ioan al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310534_a_311863]
-
Vadu și Grâușorul apar în documente în 1567. Aceste localități erau populate la început de secuii libertini, dar cu apariția categoriilor sociale încă din secolul al XVI-lea iobagii și jelerii au deținut majoritatea, deși loturile se aflau în mâinile nobililor mici și mijlocii. După revoluția din 1848 păturile sociale au fost desființate, iar populația a trecut printr-o transformare radicală socio-culturală și economică. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Vărgata se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul
Comuna Vărgata, Mureș () [Corola-website/Science/310665_a_311994]
-
(1358), este mișcare socială de la numele pe care nobilii îl dădeau în batjocură țăranilor, Jacques cel Simplu, a izbucnit în Franța în condițiilor de muncă și de viață, datorate creșterii impozitelor, a sporirii obligațiilor de muncă, a jafurilor pe care le dedau soldații englezi. Din acest motiv, țăranii s-
Jacqueria () [Corola-website/Science/310674_a_312003]
-
o tabără întărită, având în frunte pe Guillaume Cale. Ei nu au izbutit însă să se alieze cu mișcările orășenești care izbucniseră în același timp (cea mai importantă fiind revolta locuitorilor Parisului, condusă de Étienne Marcel). În cele din urmă, nobilii l-au prins prin vicleșug pe Guillaume Cale și l-au ucis. Lipsiți de conducător, țăranii au fost înfrânți, circa 20.000 dintre ei fiind omorâți cu sălbăticie.
Jacqueria () [Corola-website/Science/310674_a_312003]
-
s Cross. În această perioadă, în Turnul Londrei au fost întemnițați numeroși nobili prizonieri de război. Edward al II-lea lăsase Turnul Londrei să se deterioreze, și la începutul domniei lui Edward al III-lea, castelul era un loc incomod. Nobilii ținuți între zidurile sale nu aveau voie să se ocupe cu unele activități cum ar fi vânătoarea, așa cum era permis la alte castele regale utilizate ca închisori, cum ar fi Windsor. Edward al III-lea a ordonat renovarea castelului. Când
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
dacilor liberi, soarta ei influențînd soarta satului și satelor comunei. Biserica benedictină, despre care se spune că ar fi fost construită de o mână de călugări ai ordinului Sfântului Benedict prin sec. XI-lea, cu drepturile uzurpate ulterior de către anumiți nobili laici pentru a fi folosită ca punct vamal al plutelor care transportau sare de la Ocna Dej sau alte produse, la curtea împăratului de la Viena. La ieșirea spre miazănoapte ne așteaptă alt izvor cu apa captată din Dealul Cetății, pe malul
Comuna Năpradea, Sălaj () [Corola-website/Science/310743_a_312072]
-
cucerească castelele cu ușurință. În 1187, Saladin invadează Regatul Ierusalimului, sperând să exploateze disensiunile din rândul creștinilor. Regele creștin Guy de Lusignan era un slab care dobândise tronul printr-un șiretlic și a cărui putere era privită cu aversiune de nobilii locali, ca Raymond de Tripoli și Balian de Ibelin. Guy era influențat de oameni ca nemilosul Reginald de Kerak, pe care Saladin jurase că îl va ucide cu mâna lui și Gérard de Ridefort, maestru al Cavalerilor templieri, ambii războinici
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
Dar aceste cuvinte l-au înfuriat pe Gérard de Ridefort, maestrul templierilor, care l-a acuzat pe Raymond de lașitate. Pentru Gérard, era o rușine ca armata să nu intervină când sarazinii prădau un oraș creștin. Dar regele și restul nobililor au fost convinși de argumentele lui Raymond, drept care s-a luat hotărârea de a nu pleca în ajutorul orașului Tiberias. După lăsarea întunericului, Gérard s-a dus în cortul regelui. Guy nu se simțea în largul lui în fața templierului, deoarece
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
vorbea, cortul a căzut." După pierderea relicvei sfinte, simbolul sprijinului lui Dumnezeu, moralul creștinilor se prăbușește. Guy era atât de epuizat, încât pur și simplu s-a așezat, așteptând să fie luat prizonier. Împreună cu el au fost prinși cei mai mulți dintre nobilii regatului, cu excepția lui Raymond de Tripoli și Balian de Ibelin, care scăpaseră. Saladin i-a tratat bine pe nobilii săi prizonieri, cu excepția lui Reginald de Kerak, pe care l-a ucis cu mâna lui; soldații au fost vânduți ca sclavi
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
numai scriitorii născuți în Portugalia. Toți ceilalți scriitori din alte țări unde se vorbește portugheză (Angola, Brazilia, Mozambic) aparțin literaturilor respectivelor țări. În Portugalia, literatura își începe epoca de aur prin realizarea de texte (cronici) care glorifica faptele regilor, a nobililor și a țării, toți luând parte, din 1415, anul ocupării Ceutei, la faptele eroice ale cuceririi și ale descoperirilor maritime. Teatrul se află în momentul sau de apogeu în această perioadă prin Gil Vicente. Coincizând cu momentul de apogeu al
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
îmbogăți poemele dramatice, Gil Vicente a cules o serie de cântece, de legende, de obiceiuri, de practici magice și de forme verbale ce aparțin limbajului popular, care transformă piesele sale în prețioase documente folclorice. Don Afonso al V-lea și nobilii din suita să manifestau un anumit interes pentru umaniștii italieni. Aceștia vin în Portugalia că mentori. Don Joao al II-lea întreține legături epistolare cu marele poet neolatin Angelo Poliziano. Mulți portughezi vor învăța dreptul și limbile clasice în Italia
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Categoriile sociale din românele sale sunt: burghezia comercială din Porto, cea rurală și mării proprietari absenteiști. Opera: "Uma Família Inglesa", "Aș Pupilas do Senhor Reitor" (Pupilele d-lui Rector), "A Morgadinha dos Canaviais" (Moștenitoarea stufăriei), "Os Fidalgos da Casă Mourisca" (Nobilii de la conacul maur). Pe la jumatatea secolului al XIX-lea în Franța se manifestă o reacție împotriva romantismului, mai ales împotriva unui anumit fals idealism și a înfrumusețării fanteziste a realității. Expresia majoră a acestei critici la adresa romantismului se află în
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Jurnalul Portughez”", Mircea Eliade îl apreciază pe Antero de Quental ca fiind un poet pesimist și anti-liberal pe care îl compară cu Eminescu, iar descrierile pe care le face poporului portughez sunt perfect aplicabile românilor. Născut într-o familie de nobili cultivați din insula Sân Miguel (arhipelagul insulelor Azore), în 1843, Antero dovedește, în primele sale sonete publicate în 1861, tendințe mistice alimentate de o solidă educație religioasă. La scurt timp însă se îndreaptă către raționalismul și radicalismul social, iar între
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
obscură decât cea a Northumbriei, a regatului Kent, sau chiar a celui din Wessex. Studiile aheologice arată că anglii s-au stabilit în teritoriile de la nord de râul Tamisa și ale văii râului Trent, în jurul secolului al VI-lea. Primul nobil considerat rege al Merciei al cărui nume îl cunoaștem era Creoda, strănepotul lui Icel. A venit la putere în anul 585 și a fost succedat de către fiul său, Pybba în 593. Cearl, o rudă a lui Creoda, i-a urmat
Mercia () [Corola-website/Science/308799_a_310128]
-
Burgred, ultimul rege al Merciei, din regatul său în 874, iar în 886, o parte din est a regatului a fost inclusă în Danelaw, în timp ce Mercia a fost redusă numai la partea sa vestică. Danezii l-au numit pe un nobil din Mercia, Ceolwulf al II-lea, rege în 873 în timp ce partea rămasă independentă a fost condusă de Ethelred de Mercia, numit “earl”, și nu rege, domnind între anii 883 și 911, acesta purtând o strânsă aliantă cu Wessex. Ethelred s-
Mercia () [Corola-website/Science/308799_a_310128]
-
fost trecută la ortodocși (1948), a fost desființată și alocată pentru destinații laice. S-a refăcut ca lăcaș mănăstiresc după anul 1975, cu o comunitate de călugărițe. Nu se cunosc începuturile mănăstirii. Deoarece era amplasată pe pământuri care ținuseră de nobilii români din Ciula, se poate presupune că ei au fost ctitorii laici ai locașului. Nu se poate vorbi, cu nici un fel de date pozitive, despre vreo sihăstrie din secolele XIII-XIV. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
fi existat undeva în pădure, în vecinătatea clădirilor actuale. Zamfira a acționat sigur la o mănăstire preexistentă, pentru că ea, ca femeie, nu avea drept la ctitorire de mănăstire de bărbați. Îngrijorată de salvarea sufletului ei, după a patra căsătorie cu nobili transilvani care nu erau de religie ortodoxă, ea a înzestrat lăcașul cu odoare scumpe și moaște. Dintre ele, pe cât se pare, doar o icoană a ajuns până astăzi. Piatra funerară a Zamfirei, sfărâmată în mai multe bucăți, se găsește la
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
Lvov (Lemberg) și la Academia Zamoiska din Zamosč. Acolo studiază limbile latină, greacă, slavonă și polonă, la care se adăugau discipline standard din vremea respectivă: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. A studiat în limba latină și la Sorbona. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, și-a însușit mânuirea armelor și a luat parte la două lupte ale polonilor împotriva turcilor, la Țuțora (1620) și Hotin (1622). Datorită unei chemări lăuntrice, dar și sub înrâurirea starețului mânăstirii Pecerska, arhimandritul Zaharia Kopâstenski, a hotărât să
Petru Movilă () [Corola-website/Science/308914_a_310243]
-
fortificații reprezentative. Stockholmul a fost locul în care acest efort a luat o intensă amploare, datorită în special reședinței regale și a procesului de centralizare a administrației. Regina Cristina a donat la începutul secolului 17 terenuri pe Riddarholmen unor înalți nobili, ca răsplată pentru serviciile aduse coroanei. Insula a primit astfel un caracter elegant și noul nume de insula cavalerilor ("Riddarholmen"). Pe insulă au fost ridicate un rând de palate iar biserica a fost transformată în necropolă regală. Datorită restituției proprietăților
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
lemn ale Sălajului, ridicată cel mai târziu în veacul al 17-lea. Tradiția reține mutarea ei de două ori în vatra satului. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . În localitatea Ileanda, se află “Biserica nobililor“ construită din lemn în secolul 17 pe locul numit “Buruieni“ unde a fost situat prima dată satul. Ea a fost mutată ulterior în regiunea dealurilor, odată cu schimbarea vetrei satului. A slujit ca biserică a satului, până la construirea unei biserici mai
Biserica de lemn din Ileanda () [Corola-website/Science/309786_a_311115]
-
social, distincție întâlnită în mai multe așezări din nordul Transilvaniei. Biserica de lemn a iobagilor din Letca se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . În Letca a existat și o a doua biserică de lemn, a nobililor (unită), mutată în 1991 la Oradea. Din 1992 există în sat o biserică de zid, care a preluat în mare măsură funcția celor de lemn. Inscripția în chirilice de deasupra intrării: ""Această sf(â)ntă besearecă ou făcut Iacob Ionașc
Biserica de lemn Sf. Maria din Letca () [Corola-website/Science/309785_a_311114]
-
biserică numai afară ori la un capăt de sat. Știm, că biserica a fost clenodiul cel mai scump al românului în vremea grea a negrului feudalism, când românul era considerat de un slugă nimernic, a cărui viață depindea dela voia nobilului străin și de limbă și credința sa; singur biserica cu rugăciunile ei bogate și frumoase i-a fost unica mângâiere. Așișderea soarte aveau și preoții români, care erau socotiți cu iobagii și erau datori de a da anual robotă și
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
2 metrii lung și de 3 metrii lat, în el este o masă simplă pe 4 picioare, bătrână din cele veacuri, cu un chip nou. Acesta e pristolul. Poprul crede, că subt aceasta este ascunsă o căldare de bani a nobililor, alții zic că preotul Muste fiind bogat a pus subt altar o căldure de bani. Masa proscomidiei stă din o scândură acoperită cu o față lagiată. Altarul are două ferestri mici, pe păreți sunt zugrăviți patriarchii Alessandru, Petru, Ioan, Macarie
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
a fost atunci, în veacul al XIV-lea, la curtea voievozilor noștri, o viață umilă, modestă, de țărani păstori și plugari, așa cum s-a crezut, plecându-se de la idei preconcepute, atâta vreme, ci tot fastul și strălucirea unei societăți de nobili, de boieri cu proprietăți întinse și cu legături puternice atât cu feudalii dinastiei angevine, cât și cu Bizanțul și imitatorii acestuia din urmă, cu «țarii» sârbi și bulgari”". Stema este alcătuită dintr-un scut franțuzesc despicat, primul câmp fiind fasciat
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]