3,544 matches
-
cameră, pretinzând că mă interesează tot felul de obiecte. - S-a-ntâmplat ceva? l-am auzit spunând, îngrijorat. Am făcut ceva? - No, nu, nu, Robby, am zis. N-ai făcut nimic. Îți admiram camera. - Păi, hm, de ce? - Pentru că ești foarte...norocos. - Da? Nu mi-a plăcut deloc cum a zis asta. - Da, vreau să spun că ar trebui să fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai, am zis. Ești un copil norocos. Anevoie, cu umerii căzuți și brațele moi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
camera. - Păi, hm, de ce? - Pentru că ești foarte...norocos. - Da? Nu mi-a plăcut deloc cum a zis asta. - Da, vreau să spun că ar trebui să fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai, am zis. Ești un copil norocos. Anevoie, cu umerii căzuți și brațele moi, se uită prin cameră, neimpresionat. - Sunt doar lucruri, Bret. - Vreau să spun că tot ce îmi doream eu era un televizor și un zăvor la ușă. Am făcut un gest superficial cu mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
elaborare de care Robby nu era în stare. În același timp mi-am dat seama că nu era bine să sondez acel teritoriu. - Cred că de regulă sunt un tip destul de vesel, am zis. O pauză lungă, oribilă. - Sunt foarte norocos, am adăugat. Pe Sarah o interesă acest aspect. - De ce ești norocos, tati? - Păi și voi doi sunteți foarte norocoși. Duceți o viață norocoasă. De fapt sunteți chiar mai norocoși decât tăticul vostru. - De ce, tati? - Păi tati are o viață foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi-am dat seama că nu era bine să sondez acel teritoriu. - Cred că de regulă sunt un tip destul de vesel, am zis. O pauză lungă, oribilă. - Sunt foarte norocos, am adăugat. Pe Sarah o interesă acest aspect. - De ce ești norocos, tati? - Păi și voi doi sunteți foarte norocoși. Duceți o viață norocoasă. De fapt sunteți chiar mai norocoși decât tăticul vostru. - De ce, tati? - Păi tati are o viață foarte grea. Lui tati i-ar plăcea o gustare. Tati ar vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să sondez acel teritoriu. - Cred că de regulă sunt un tip destul de vesel, am zis. O pauză lungă, oribilă. - Sunt foarte norocos, am adăugat. Pe Sarah o interesă acest aspect. - De ce ești norocos, tati? - Păi și voi doi sunteți foarte norocoși. Duceți o viață norocoasă. De fapt sunteți chiar mai norocoși decât tăticul vostru. - De ce, tati? - Păi tati are o viață foarte grea. Lui tati i-ar plăcea o gustare. Tati ar vrea să tragă un pui de somn. Tati ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cred că de regulă sunt un tip destul de vesel, am zis. O pauză lungă, oribilă. - Sunt foarte norocos, am adăugat. Pe Sarah o interesă acest aspect. - De ce ești norocos, tati? - Păi și voi doi sunteți foarte norocoși. Duceți o viață norocoasă. De fapt sunteți chiar mai norocoși decât tăticul vostru. - De ce, tati? - Păi tati are o viață foarte grea. Lui tati i-ar plăcea o gustare. Tati ar vrea să tragă un pui de somn. Tati ar vrea să se joace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tip destul de vesel, am zis. O pauză lungă, oribilă. - Sunt foarte norocos, am adăugat. Pe Sarah o interesă acest aspect. - De ce ești norocos, tati? - Păi și voi doi sunteți foarte norocoși. Duceți o viață norocoasă. De fapt sunteți chiar mai norocoși decât tăticul vostru. - De ce, tati? - Păi tati are o viață foarte grea. Lui tati i-ar plăcea o gustare. Tati ar vrea să tragă un pui de somn. Tati ar vrea să se joace acum. Prin oglinda retrovizoare l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
când citesc această inscripție seacă, dar în altă limbă, în vitrina unei case memoriale pe care mi-am dorit mult să o vizitez. Prima dată s-a întâmplat la Lisabona, în fața Muzeului Fernando Pessoa. În alte orașe am fost mai norocos. Grăbit, mi-am notat acum numai adresele, fără să mă uit și la „programele” acestor așezăminte trecute în pliantele pe care le-am primit de la organizatori. Renunț să mai merg la Muzeul lui Dostoievski, din stradela Kuznechnîi. Mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe regii săi și republicată în 1521, scria la moartea lui Ștefan: „În anul 1504, în 2 iulie, marți, ora 1 după răsăritul soarelui, din voia destinului muri Ștefan, voievodul Moldovei, împovărat de lupte, bătrânețe și podagră. Natura îl făcuse norocos, isteț și viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în orașul Baia și lovit el însuși în trei locuri la spate ! Tot el - minunată faptă - înfrânse cu o mână de oameni și alungă cu rușine pe sultanul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu pornească un război împotriva lui Ștefan. Martin Cromer, un alt cronicar polon, îl socotea pe Ștefan „bărbat în toate veacurile vrednic de aducere aminte pentru mărirea sufletului său, pentru istețimea sa, pentru priceperea sa în ale războiului și pentru norocoasele sale războaie împotriva turcilor, ungurilor, polonilor și tătarilor”. Bonfinius, cronicarul de curte al lui Matei Corvin, îl laudă pe domn „însuflețit pentru lucruri frumoase și mândru, pe lângă acestea harnic și strașnic în război”. Și cronicarul ungur Istvanffi îl laudă pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Într-o zi de iarnă, fiind în pauza mare, un coleg a anunțat în cancelarie că doi tineri îl caută "pe poetul Dumitru Chioaru". Unul dintre ei erai tu, dragă Adrian, sper că-ți mai aduci-aminte. A fost o zi norocoasă, căci întâlnirea cu tine a reactivat boema creatoare de la Echinox, cu interminabile discuții și glume despre poezie și lumea literară a anilor '80, pe care le aveam bătând frumoasa Piatră în lung și în lat sau în garsoniera ta dintr-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că o proză trebuie să fie sută la sută ficțiune, mult mai târziu lămurindu-mă eu că nici cea mai diabolică imaginație de romancier nu poate egala, necum întrece, realitatea mult mai spectaculoasă decât orice fantastic. Cred că am debutat norocos, în sensul că prea brodam ca un artizan la textura unor povestiri în care nu existau personaje, nici întâmplări, ci doar niște fantasme vagi. Acum nu se mai debutează. Știu o fetiță din Băile Herculane care în clasa a cincea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
iartă nici pe sine, darmite pe Blandiana, Mihăieș, Zaciu, Marino, Manolescu, Alex. Ștefănescu, Gheorghe Crăciun et alii). Merita să mijoteze vreo mie. I-ar fi trebuit poate, ca să-și ducă la capăt întreprinderea, o bună asociere cu Șerban Foarță. Mai norocos va fi fost un istoric de meserie, exilat de multă vreme în America. Lui i-au ieșit pe țeavă o sută de portrete ale istoricilor Epocii de Aur, la Editura "Fides" nemurite. Așa de savuroase erau ele, portretele, că Tanti
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
deja suficiente "polițe" neplătite, fiind ținta unui atac din partea "rivalilor". A fost răpit în plină stradă, băgat într-o mașină, bătut, înjunghiat și aruncat pe o plajă. A avut norocul să scape cu viață, atrăgându-și ulterior numele de "Lucky" (Norocosul)! Ar fi fost altfel "un mort în plus", în perioada 1928-1931 contabilizându-se în SUA 60 de mafioți " decedați în câmpul muncii"! S-a asociat apoi cu Salvatore Maranzano, unul din șefii mafiei newyorkeze, devenind adjunctul său. Maranzano era cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Un șarm european În maniere și un ușor accent scandinav Îi completau imaginea. Nimeni n-ar fi arătat mai puțin a prăduitor de drojdieri. Lucra Întotdeauna singur. Avea bulan și era hotărît să evite orice molipsire. CÎteodată contactul cu un norocos poate scoate pe cineva de pe un făgaș ghinionist, dar de obicei se-ntîmplă invers. Trăgătorii sînt o lume ranchiunoasă. Strada 103 Îl invidia pe Poponar pentru bulanul lui. Dar toți trebuiau să recunoască faptul că e un tip OK, și totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
oameni au făcut bani repede și ușor În timpul războiului și cîțiva ani după. Orice afacere era bună, așa cum orice acțiune e bună pe o piață În creștere. Oamenii credeau că sînt investitori pricepuți, cînd de fapt erau purtați de valul norocos. Acum Valea a luat-o pe-o pantă descendentă și doar marii antreprenori mai fac față. Legile economice funcționează În Vale ca o formulă din algebra de liceu, neexistînd nici un factor uman care să intervină. Cei foarte bogați devin tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
jumătate a secolului al XIV-lea și prima jumătate a secolului al XV-lea familiile nobiliare pistoieze nu au mai reușit să realizeze căsătorii de acelasi rang nobiliar, așa cum reușiseră Panciatichi anterior. Aceste familii (ex. Melocchi) trebuiau să se considere norocoase dacă reușeau să se înrudească cu ramuri minore ale marilor familii florentine, precum Guicciardini și Rucellai 38. Și, cu toate acestea, respectivele căsătorii nu erau întotdeauna de bun augur. Probabil că nu a fost izolat cazul unui pistoiez îndurerat care
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
un eveniment de acest gen chiar la mine acasă. Sper să aibă timp, fiindcă este nevoie de multă răbdare când lucrezi cu juniorii. Gabriela Antoneanu Manea și Gabriel Armanu știu cum e, cu toții am trecut prin asta. Acești copii sunt norocoși că pot fi antrenați de doi foști mari jucători, cu experiență bogată, adevărate modele frumoase“, a declarat Narcisa Lecușanu. La rândul său, Gabriela Manea a spus: “Această școală de handbal reprezintă un vis mai vechi al meu și al lui
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
provocatoare. Ceva cât se poate de firesc, chiar În contextul subiectelor pe care le abordez În ultima vreme, adică a nevoii de negentropie, căci ce e o femeie frumoasă, felină, frumosul În genere, decât negentropie? Iar dacă ești mai puțin norocos, ca mine de exemplu, care nu prea ies pe stradă, cauți felina propriu-zisă care, sub blănița covrigită În poale ori chiar pe masa de lucru, la căldura veiozei, taman pe hârtiile de care ai mai multă nevoie, adăpostește aceeași inspiratoare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ocupație larg răspîndită. Cei care locuiau în apropiere de mare puteau deveni pescari, marinari sau pirați. Prosperitatea și fericirea unui individ depindeau în foarte mare măsură de statutul deținerii pămîntului și de situația politică a regiunii în cauză. Cei mai norocoși țărani erau fermierii sau păstorii liberi care aveau propriul lor lot de pămînt sau propriile lor turme. În general, ei locuiau în comunități unde satul beneficia de stăpînirea obștească a pădurilor, pășunilor și a cursurile de apă, dar fiecare familie
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
celelate slujbe înalte de la Constantinopol, și cele de domnitori ai Principatelor erau vîndute celor care ofereau cel mai mult. Concurența dintre familiile fanariote era acerbă. Cea mai mare parte a slujbelor erau cumpărate cu bani împrumutați. Odată ajuns la putere, norocosul candidat trebuia să se asigure de obținerea unui profit cît mai substanțial. El vindea slujbele inferioare și recurgea fără nici un scrupul la măsuri de extorcare fățișă. Postul de domnitor român era deci scump și în același timp periculos. Așa cum am
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care citez această strofă dadaistă avant la lettre: „ș-apoi târza-mârza / aduce cu mârza / a cucoanei Smara / haida-hara-hara!“ În ciuda alurii mele vestimentare destul de neglijate, ecou Întârziat al boemei noastre În dezmăț dintre 1905 și 1910, am fost totuși printre novatorii norocoși ai modei masculine, mai precis, dacă voiți, [novator] al cămășii cu guler din ea, mai târ ziu al cămășii cu mâneci scurte, purtată vara numai cu panta loni, fără haină și fără cravată; exortându-mi fe meile, Îmbrăcate și dezbrăcate cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
știe de unde? - ucigașului semeț, care avea să vadă, cu ochii lui de fost ministru al armatei, dezastrul țării din toamna lui 1916; zvâr colindu-se și blestemându-se pe patul morții la știrea Înfrân gerilor noastre și fără a apuca sfârșitul norocos al războiului, ieșit pe potriva oricărei inimi de român, cu singur ajutorul ăl de sus, al lui Dumnezeu. Nicolae Filipescu Își adunase Într-un volum discursurile parlamentare, singura operă cu care politicienii noștri se Încu metau a se Înfățișa posterității, atât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vezi Doamne, al bietului nostru popor, de la al cărui geniu autentic, noi, scriitorii, cărturarii, intelectualii, sau cum naiba ni se mai spune, avem Încă atâtea și atâtea de Învățat. Un viitor istoric al culturii românești de după războiul nos tru cel norocos va trebui să insiste, odată și odată, asupra acestei farse a culturalizării maselor, cât și asupra dramei intelectua lilor noștri precipitați Într-un climat atât de ren tabil culturalilor și propagandiștilor, adică indivizilor fără nici un talent sau meserie avuabilă, și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fie că n-au ce arăta spre admirația sau ațâțarea noastră. și atunci unde să mai găsim sau să mai fie cu putință spec tacolul sută În sută de necrezut, la care am fost eu Însumi un actor sau figurant norocos acum douăzeci și cinci de ani, când prin grădina Sf. Gheorghe ne ațineam după o fe melă În dezmăț, ziua nămiaza mare, un cârd Întreg de bărbați, și mai tinerei, și mai bătrâiori, și mai spălați, și mai nederetecați, dar toți vră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]