4,526 matches
-
lume de noroi. Anul internațional al soarelui, cum a fost decretat de Națiunile Unite, se Încheie, Crăciunul se apropie și ultimul gând Înainte de a adormi Își Înfige cangea Într-un fel de soare din care curge o lumină plină de noroi și mâl. Ceasul Pobeda nu mai există, În schimb, ai și tu o iubită și pe deasupra te crezi tare la limba și literatura română. Indiferent unde te afli, pe câmpia Bărăganului, În munții Maramureșului, Într-un mic sat din Moldova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu parașuta”, te minte, evident, „și de-abia s-a deschis, de am căzut ca un sac, noroc că era noroi pe dealurile alea din apropierea aeroportului de la Mediaș”... același noroc și pentru fetișcana care cade de la tine de la fereastră În noroiul de februarie, și fugi pe la spitale și nici nu știi bine cum o cheamă, are nume rusesc și stă undeva pe Mașina de Pâine și fugi și explică la facultate, cine să te creadă, „violatorule!”, tocmai acum când este psihoza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o fântână și dreaptă ca un horn și este atâta liniște și el nu poate ieși și adoarme lângă mort; șarpele, șarpele pe care l-a prins, puiul de șarpe doarme În bidonul de apă, doarme Bitancu cu bocancii În noroi până la gleznă și cu arma Între picioare. „Cât Îi fii tu, să nu dai arma din mână, mai bine mort, să nu dai arma din mână, să n-o lași!” și Bitancu ține minte ce l-a Învățat moșu’ lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu el În groapă patru zile și patru nopți și-l aude spunându-i: „Dacă Îs tatăl tău? Dacă Îs tatăl tău?” și râde În hohote , iar pe el Îl apucă un fel de amețeală și cade cu fața În noroiul Înghețat, În timp ce convoiul de prizonieri se Îndepărtează spre barăcile lagărului, pierdute În ceață și-n albul zăpezii. „Are tifos! Are tifos! Are tifos!” strigă cu glas pițigăiat un băiat pirpiriu cu privirea sticloasă ascunsă după ochelarii mici și rotunzi. „Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și mârâie. Bitancu tot merge spre colibă, dar păcurarii sunt tot așa de departe ca și cum n-ar fi făcut nici un pas, ei stau nemișcați ca o taină. Ninsoarea s-a transformat În ploaie, el se târâie prin frunzele amestecate cu noroi și se apucă cu mâinile de crengile de alun, nu știe dacă zilele-s clipe sau numai i se pare, Îl dor toate oasele pe Bitancu, zgârietura de la cap Încă sângerează, hainele-s ude pe el, afară ploaia s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pieptul Uranusului, biserici alunecă Încet pentru a se ascunde după blocuri. Schitul Maicilor trece prin fața ferestrei coborând spre Antim. Începe betoniada, totul trebuie tras În cuburi de beton, silozuri de oameni, autobetoniere străbat un oraș devastat, năclăit de praf și noroaie, „macaroanele” unui metrou muced Îi sfârtecă dedesubturile, balamucurile se umplu, oameni sfârșesc punându-și lațul de gât, aruncându-se Înaintea trenurilor, fuga peste graniță este de neoprit, se face În orice chip și cu orice preț. Orașul oamenilor devine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
apăsător de care cu toții se grăbeau să scape cât mai repede. Ai venit ca vântul spre intersecție dinspre capătul străzii. Aproape că reușiseși să scapi nevătămată, iar bărbatul de la volan aproape că reușise să te evite. Dar pe stradă era noroi și găinaț unsuros de la stolurile de grauri. Roțile mașinii au patinat pe crusta aceea alunecoasă, puțin, dar acel puțin a fost de ajuns să-ți atingă scuterul. Ai zburat în sus către păsări și te-ai întors jos în mizeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
luat mâinile să i le duc împreună cu ale mele pe pântecele ei, care respira sub hainele prea subțiri pentru anotimpul acela deja friguros, pentru zorii fără soare. Mâinile ei s-au lăsat conduse fără nici o împotrivire, ca două frunze în noroi. Îmi veni în minte frunza roșie, prima din toamna aceea, căzută pe geamul mașinii mele în fața clinicii. — Am făcut avort. Am privit-o în ochii deschiși la culoare și impasibili și am clătinat din cap, era inima cea care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Brațele robuste din os alunecaseră după urechi și el controlase mai întâi dacă erau bine așezate și numai apoi își desprinsese mâinile. Era deja în picioare. — Mergem? Acum, în timp ce conducea, era mai trist sau poate eu eram. Strada părea un noroi gri care se rostogolea în fața botului mașinii. — O iubeam foarte mult..., am șoptit, foarte mult. Puțin mai târziu ne-am oprit pe o străduță de pământ alb, care ducea din strada principală, spre mijlocul câmpiei. Mașina neagră era parcată rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dezgust față de oameni, de dispreț față de cei ce-și oploșesc lașitatea în rămășițele filozofiei, plin de superioritate față de toți, dar de durere și de indignare față de mine însumi, față de prezent și de viitor. Nu-mi voi mai ridica mâinile din noroiul doctrinelor. Și blestemul patriei mele, al aceleia care va apărea fără doar și poate în viitor, să cadă asupra lor!“ Așa să fie! Așa să fie, zic eu despre savanții, despre filozofii care se nutresc în Spania și din Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Harry după ce îi strecurase pe sub masă vânzătorului câteva sute de dolari ca să obțină una dintre mașinile gata ieșite de pe linia de producție. Voiam să îi arăt lui Susannah casele pe care le construiam. Când am intrat pe șantierul plin de noroi, cu bârne de lemn care se ridicau din șanțuri, a lăsat să îi scape un țipăt. Am întrebat-o ce s-a întâmplat. A spus că scena îi amintea de pozele cu orașe bombardate care încă mai împânzeau în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în aiureli de genul hai să băgăm războiul sub covor și să ne continuăm viețile. I-am amintit că acele schele erau rezultatul distrugerii, pe când acestea erau case în construcție. De îndată ce ne-am făcut loc printre scândurile ce zăceau în noroi și ne-am aflat sub un acoperiș neterminat, deschis spre un cer metalic, singuri în intimitatea celor doi pereți din patru, chiar și ea și-a îndreptat privirea dinspre după-amiaza înnorată spre un viitor mai luminos. Canapeaua vine aici, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Aici te puteai preface că ești leagănul istoriei. Aici o fată al cărei păr strălucitor nu fusese niciodată ras și a cărei piele gingașă nu fusese niciodată tatuată și al cărei corp palid și răsfățat nu fusese niciodată aruncat în noroi ca să servească drept preș pentru ofițerii care nu voiau să își murdărească cizmele proaspăt lustruite putea să afirme că Hitler o făcuse și pe ea evreică. Stând pe acea stradă liniștită, uitându-mă la ea cum se îndepărta, am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
intelectualității laice, cu rădăcini rusești și occidentale, În timp ce masele largi nu simt nici un fel de nostalgie după victoria lui David asupra lui Goliat. Oricum, expresia „masele largi“ e un clișeu găunos. Deocamdată, din cauza căzăturii, pantalonii ți s-au umplut de noroi și mâinile care Îi curăță sunt și ele murdare, iar ploaia Îți cade direct În cap. E deja unu și cinci. Indiferent cât te vei strădui să ajungi la timp la serviciu, vei fi mereu În Întârziere. Clinica era formată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se consolidase o legătură tainică Între ceea ce li se făcea dedesubt trupurilor femeiești folosind forcepsuri de inox și melancolia sunetelor violoncelului de deasupra. Văzându-l pe Fima, durduliu, șleampăt, zâmbind ca un copil rușinat, cu genunchii și mâinile pline de noroi, doctorul Wahrhaftig se simți cuprins de o bucurie amestecată cu afecțiune și de o dorință aprigă de a-l dojeni. Era un om blând, puțin timid, din cauza sensibilității excesive ochii i se umpleau deseori de lacrimi pe care reușea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de a-și Încheia și descheia tot timpul nasturii puloverului scump, ca un purtător oficial de cuvânt al Departamentului de Stat. Fima rămase În fața ușii două-trei minute, fără să atingă soneria, curățându-și tălpile pantofilor pe preș, ca să nu aducă noroi În apartament. Și iată că În toiul acestui meci de fotbal fără minge ușa se deschise și Ted Îl ajută să se extragă din paltonul pe care căptușeala ruptă a mânecii Îl transformase Într-o adevărată capcană. Fima spuse: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În mijlocul unităților de rezerviști din Hebron sau din Gaza. Să petreacă ceva timp Între zidurile Închisorilor din Negev. Să se interneze pentru cel puțin două zile În secția de psihogeriatrie a unui spital neîngrijit. Să zacă În ploaie și În noroi o noapte de iarnă Întreagă, de la apusul soarelui și până la răsărit, Într-o ambuscadă, lângă gardul electrificat de la granița cu Libanul. Sau să li se alăture lui Eitan și lui Wahrhaftg În acest infern al chiuretajelor, În care se infiltrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Ierusalimul? Oare Înălțimea Sa mai ascultă? Oare Înălțimea Sa zâmbește? Expresiile aramaice antice precum „zilele de demult“, „de pe altă lume“ și „partea ascunsă“ Îi umplură lui Fima sufletul de mister și venerație. Se Întrebă pentru o clipă dacă lumina și noroiul, licuricii, migdalul și strălucirea cerului, deșertul care se Întindea spre răsărit de aici până În Mesopotamia și de la sud de Bab-el-Mandeb până la capătul Peninsulei Arabice, și bineînțeles locuința sa neîngrijită și trupul lui care Îmbătrânea și chiar telefonul stricat nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de-abia reuși să-și desfacă fermoarul pantalonilor, că vezica i se și goli Într-un jet continuu și furtunos. Se simți atât de victorios, Încât nici nu-i mai păsă că pantofii și manșetele pantalonilor i se murdăriseră de noroi. Se Îndreptă spre nord, trecu de bancă fără să o vadă, dar observând cu entuziasm că migdalul din curtea sa din spate nu era singurul care Înflorise fără să mai aștepte Tu-bișvat1. Cu toate că nu era sigur de asta, Întrucât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
asta În fața unor forțe incomparabil mai mari. Nu ne-am supus cu ușurință. Și chiar dacă am fost până la urmă Înfrânți, ne-a rămas totuși avantajul „trestiei gânditoare“ a lui Pascal. Și așa se Întâmplă că, entuziast, ciufulit și murdar de noroi, sună la ora zece și un sfert la ușa lui Ted și a Yaelei. Când Yael Îi deschise Îmbrăcată În pantaloni de catifea reiată gri și un pulover culoarea vinului, Îi spuse fără nici o jenă: — M-am nimerit pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
adâncă de cauciuc, constând din romburi și cercuri bine reliefate care lăsau un fel de desene adânc întipărite. Urmele de pași ale tatei erau negre. Ele nu colorau zăpada și băltițele făcute pe podea cu resturi de pământ sau cu noroiul străzilor neasfaltate, ci cu funingine. Și W. se întoarse călcând apăsat înapoi pe esplanadă, cu privirea ațintită de-a lungul drumului murdar și plin de băltoace. Când s-a îndreptat spre scara ce ducea sus la birouri, lângă mașina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu putea fi vorba de așa ceva: să-ți scoți pantofii în fața ușii. Poate că în fața ușii n-ar fi chiar rău, când cari clisa de pe arie pe tălpi, zicea maică-sa, tot învârtind oalele în bucătărie: „clisă“ - așa zicea în loc de noroi și lungea vocalele, ca la același cuvânt, folosit pentru slănina pusă la afumat în bucătăria ei scundă și neagră de funingine. La Karl, Fritz și Mäxu, în locuința lor care arăta ca o cutie de lemn cu un rând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu un iubit, haine noi și o bravă atitudine nouă vizavi de viață. Aveam de gând să-l termin la fel. Am mai făcut o baie pentru că mai transpirasem câteva kilograme în timpul micii expediții călare. Pantalonii vineții erau plini de noroi, așa că a trebuit să mă îmbrac cu hainele din ziua precedentă. Nu-mi adusesem multe haine, pentru că Ed îmi dăduse de înțeles că vom petrece cea mai mare parte a weekendului în cameră. Îmi doream să-mi fi adus cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vreme, am întors capul, obosit și nemulțumit, spre ușă: - Bună seara! Omul cu ochii de tâlhar iscoditor era înalt, sau părea astfel din pricina pieptului îngust și a umerilor strâmți, pe care abia-i puteai ghici. Desculț, cu picioarele negre de noroi până peste glezne, așa s-a oprit în dreptunghiul întunecat al ușii date de perete, încremenit militărește, părea un stâlp din vârful căruia detunau cuvintele jefuite din vocabularul meu răsuflat, de care m-am scuturat de mult, ca de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spărgeau astmatic, scormonind pământul, pârlindu-i iarba măruntă, cu scuipatul prelins din limbile flăcărilor roșii ca sângele, aprinse de explozie și stinse ca un scurtcircuit. Așa cum mă întindeam atunci pe burtă în mocirla de la marginea drumului, cu coatele proptite în noroi, cu obrajii sprijiniți în podurile palmelor murdărite de balega cojită de soare,chipul mamei, blând și adorat, mă ferea de nebunie. Fiindcă îmi venea să urlu, să răcnesc, să-mi arunc căciula grea de oaie de pe capul tuns chilug și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]