7,693 matches
-
porniră mai departe. Încă În spatele lor, de partea cealaltă a podului, se aflau cei trei tineri cu macete și provizii. Pe umeri purtau bețe groase de bambus de care atârnau bateriile mari de doisprezece volți, o ramă de generator, gecile oaspeților și diferite provizii alimentare. Unul câte unul, bărbații trecură cu agilitate podul, iar odată ajunși pe partea cealaltă, Își lăsară jos Încărcăturile. Cu Îndemânarea obținută prin practică, unul dintre ei Începu să dezlege nodurile care fixau podul de copaci, ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
toți asta? Așteptăm semnele care ne spun că vom fi salvați sau la adăpost de orice nenorociri viitoare sau dăruiți cu un noroc neobișnuit. Și, de multe ori, le și găsim. Locuitorii Locului Fără Nume se aliniară ca să-și primească oaspeții și-i Îndemnară să treacă prin mijloc. Folosiți-vă mâna dreaptă, Îi sfătui Bennie. În unele țări, mâna stângă nu e atinsă niciodată. Prietenii mei făcură cum le sugerase Bennie, dar gazdele lor Își folosiră ambele mâini pentru a strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-i Îndemnară să treacă prin mijloc. Folosiți-vă mâna dreaptă, Îi sfătui Bennie. În unele țări, mâna stângă nu e atinsă niciodată. Prietenii mei făcură cum le sugerase Bennie, dar gazdele lor Își folosiră ambele mâini pentru a strânge dreapta oaspeților. Le-au strâns mâinile blând, cu o mișcare de sus În jos. —Dah ler ah gay, dah ler ah gay, murmurară locuitorii junglei după care se Închinară scurt. Marlena era uimită de cât de aspră era pielea lor, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Dar cel mai mic dintre cei trei fii ai lui era „tovarăș cu dracul“, după cum urmau să-l descrie unii dintre cei pe care i-a tras pe sfoară. Tot farmecul pe care tatăl lui Îl folosise ca să-și Întrețină oaspeții, Seraphineas Îl folosea fără să ezite pentru a obține câștiguri necuvenite. Dacă tatăl Își putea convinge invitații mascați că este șeicul Arabiei, fiul putea convinge un trib de mii de oameni că el era Regele Atotputernic al Naților. După ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
grăbi să ajungă la Pată Neagră. —Podul! spuse el făcând semne disperate. S-a prăbușit. Cum mai plecăm noi de-aici? Pată Neagră se uită la podul care atârna. Le strigă camarazilor lui să se prefacă surprinși. Nu voia ca oaspeții lui să se alarmeze, să creadă că sunt ținuți Împotriva voinței lor. Nu voia decât să-i țină la ei, ca oaspeți. Moff Îi strigă lui Pată Neagră: — Cum mai putem pleca de aici? Trebuie să ajungem jos Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Neagră se uită la podul care atârna. Le strigă camarazilor lui să se prefacă surprinși. Nu voia ca oaspeții lui să se alarmeze, să creadă că sunt ținuți Împotriva voinței lor. Nu voia decât să-i țină la ei, ca oaspeți. Moff Îi strigă lui Pată Neagră: — Cum mai putem pleca de aici? Trebuie să ajungem jos Înainte să se lase noaptea. Arătă spre cerul care se Întuneca. Pată Neagră scutură din cap. Nici o altă cale, spuse el. Dwight interveni: Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cap. —O, Doamne, e de rău, gemu Bennie. Chiar e de rău. Dwight strigă cât Îl țineau plămânii: — La dracu’, Walter! De ce nu ești aici să te ocupi de mizeria asta? Vera observă că bărbații din trib păreau rușinați că oaspeții lor erau nefericiți, așa că Încercă să-i calmeze pe cei din grup. Se pricepea să gestioneze crizele. Dacă cei din tribul Armaladon nu reușesc să ne ajute să plecăm, sunt sigură că Walter va trimite ajutoare după ce ajunge aici. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Fără Nume și să aștepte acolo să treacă timpul. Când s-au Întors În tabără, au fost Întâmpinați cu mâinile Împreunate ca pentru rugăciune de cei din Armata Domnului. Lăudat fie Dumnezeu Atotputernic. Pată Neagră le spuse să le ofere oaspeților ce aveau mai bun. Veni și apusul soarelui, dar Walter refuza În continuare să se arate. Mai trecu o oră, și Încă una. În afara focului de tabără, În jur domnea bezna cea mai adâncă. Oamenii din Locul Fără Nume tăiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
continuare să se arate. Mai trecu o oră, și Încă una. În afara focului de tabără, În jur domnea bezna cea mai adâncă. Oamenii din Locul Fără Nume tăiară bambus și frunze ascuțite de palmier ca să le Împletească scaune onoraților lor oaspeți. Pată Neagră le spusese că străinilor nu le place să stea pe rogojini. Vaselină și Os-de-pește aduseră o grămadă de haine și le puseră pe jos. Arătară spre ele: Luați, luați. Hei, uite-mi polarul, spuse Rupert și trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un scaun din ratan, mai mare decât celelalte. Și s-ar fi și așezat pe el dacă Moff nu i-ar fi aruncat o privire grăitoare s-o lase pe Vera să se așeze. Curând alte scaune fură scoase pentru oaspeți: butuci și mai multe taburete joase așezate aproape de televizor. — Ne-am Întors, strigă femeia de la televizor cu accentul ei australian. Supraviețuitorii lui Darwin, numărul unu În această lume a păsărilor kiwi și a wombaților. —Numălunu! Numălunu! scandară copiii. Australianca se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
buni la jocul ăsta de-a supraviețuirea. Și dacă ar avea o emisiune, toată lumea i-ar admira. Și apoi SLORC-ului i-ar fi prea rușine să ucidă un trib care era numărul unu. La sfârșitul emisiunii, gazdele Își conduseră oaspeții la camerele lor. Primiră pături verzui Împletite din măduva tulpinilor fragede de bambus, iar bucățile erau legate cu sfoară grosolană. Rupert, Wyatt și Wendy zâmbeau cu gura până la urechi auzind că vor Înnopta În „bungalow-urile“ din smochinii strangulatori. Bennie remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iar părul turtit, numai creste și vâlcele. Bucătarii distribuiră castroane de lemn cu orez, cu sos făcut din făină de orez, mazăre, praf de arahide, creveți uscați și ardei iute - toate aduse de Pată Neagră. Primii serviți au fost onorații oaspeți, iar locuitorii din Locul Fără Nume au stat la coadă În spatele lor. Câteva fete Începură să chicotească văzându-l pe Rupert, Întorcându-și privirea când se uită spre ele. O bătrână Îl apucă de cot și Încercă să-l ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
durut doar burta, mârâi Heinrich, pentru că ai fost așa de agitat. Harry aprobă: — Faptul că mi-a luat foc căsuța noaptea trecută nu prea m-a ajutat, ce-i drept. Heinrich râse cu poftă prefăcută și apoi le spuse noilor oaspeți câteva cuvinte pe un ton glumeț: „Ein berauschter und abgeschmackter Witz“, informându-i că Harry nu era decât un bețiv prost. Dar deja jumătate dintre noii oaspeți se Încruntaseră de-a binelea, În timp ce restul pretindeau mai multe detalii. Chiar dacă americanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ce-i drept. Heinrich râse cu poftă prefăcută și apoi le spuse noilor oaspeți câteva cuvinte pe un ton glumeț: „Ein berauschter und abgeschmackter Witz“, informându-i că Harry nu era decât un bețiv prost. Dar deja jumătate dintre noii oaspeți se Încruntaseră de-a binelea, În timp ce restul pretindeau mai multe detalii. Chiar dacă americanul glumea doar, cu ce fel de bețiv nebun se pricopsiseră În ceea ce ar fi trebuit să fie o stațiune turistică de patru stele? Heinrich se scuză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vom dansa În portul nostru tradițional. Vom vizita cele mai sfinte pagode și cele mai importante monumente din țara noastră frumoasă de aur. Și tot azi Îi vom Întâmpina În noul și modernul aeroport internațional din Mandalay pe onorații noștri oaspeți din America, ei ni se vor alătura pentru a-i căuta pe compatrioții și membrii familiilor lor. Un interpret traduse discursul În engleză pentru Mary Ellen Brookhyser Feingold Fong și Dot Fletcher. Cele două femei erau copleșite de mulțimea adunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fie paranoici. Dar nu, Își spunea, nu poate fi adevărat, ei nici măcar nu erau prizonieri. Nu fuseseră legați nici la ochi, nici cu sfori. Nu ceruse nimeni vreo recompensă, din câte știa ea. Oamenii erau pașnici. Se sacrificaseră pentru binele oaspeților lor. Și nu i-ar fi oprit nimeni să plece. Nu puteau pleca doar pentru că podul căzuse. Nimeni nu putea. Îl privi pe Pată Neagră În ochii lui goi. Poate că văzându-și familiile ucise, deveniseră paranoici și aveau vedenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a Roxannei. Nu-l văzură scoțând camera de filmat din rucsăcel și trăgând afară caseta, și nici nu-l văzură plecând În fugă spre prăpastie, Împreună cu Vaselină, Limbă și Os-de-pește. Os-de-pește stătu de pază să nu se apropie vreunul dintre oaspeții străini. Ceea ce era puțin probabil, pentru că era deja Întuneric, iar prietenilor Fratelui Alb Mai Mic le era teamă de crăpătura din pământ. Vaselină și Limbă trecură frânghia pe după trunchiul de copac folosit drept troliu și traseră de ea până când podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spusese Pată Neagră. O sinucidere În masă? Cei unsprezece americani mai vorbiseră despre asta, dar În ultimele săptămâni membrii tribului păreau destul de voioși. Ce anume le-a schimbat părerea? Și iată un gând Înspăimântător: oare membrii tribului se așteptau ca oaspeții lor să li se alăture? Trebuiau să pună capăt acestei idei imediat. Bennie s-a dus la Pată Neagră și l-a Întrebat ce Înțelegea el prin „pregătirea de moarte“. —Vor veni soldații SLORC, a răspuns Pată Neagră. Am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rucsac. — A dispărut! A dispărut! Strigă suficient de tare pentru a-i atrage atenția lui Pată Neagră. Stătea cu aparatul de Înregistrat În mână, cu Încărcătorul gol deschis. Pată Neagră se apropie pentru a auzi despre ce anume era vorba. Oaspeții discutau alarmați. Din moment ce podul căzuse, reporterul nu avea cum să se strecoare și să fure caseta. Și nimeni din tabără nu ar fi putut să o ducă la poștă și să o trimită la GNN. —Poate că Într-adevăr o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
resuscita interesul pentru emisiune. Aceasta a fost suspendată, fără să fi adus măcar un cent sau kyat birmanez, dar cheltuind În schimb sume uriașe pentru publicitate și diverse. Curând după asta, starurile din Junglemaniacs! au dispărut la fel de subit ca și oaspeții lor americani În acea dimineață de Crăciun. Între timp, numele prietenilor mei au apărut În câteva articole de ziar: „Ce se află Înăuntru și ce se află afară?“, „Unde sunt ei acum?“ și „Cincisprezece secunde“. La câteva luni după ce Armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un bărbat trist și furios, fericit doar atunci când Îl părăseau simțurile. Ceea ce m-a surprins a fost legătura lui cu triburile de munte, mai exact, cu Armata Domnului. Îl Întâlnise pe Pată Neagră În timpul numeroaselor incursiuni ale barcagiului care aducea oaspeți În stațiune. În Heinrich, Pată Neagră a găsit un suflet prieten. Îl auzise pe german vorbind cu ură despre regim. În cele din urmă, el și Heinrich au făcut un pact, unul pe care Heinrich Îl ținuse secret de propriii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ieșit afară. Pentru că stăteam în picioare, am fost bucuros și m-am așezat. Imediat ce m-am văzut pe scaun, a început să-mi fie rău. Sincer să fiu, cu o seară în urmă cam exagerasem cu băutura. Am băut cu oaspeții mei din Hokkaidō. Credeam că îmi este rău din cauza mahmurelii. Îmi era rău de la stomac. Aveam o stare de greață. Îmi era penibil, nu putem să vomit în fața oamenilor. Putea să mă vadă cineva. Muream de rușine dacă mă vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vorbă. Dar, în acel moment trupul lui fusese deja mutat de la Sediul Poliției la Institutul de Medicină Legală al Facultății Tokio. Până la urmă nu am putut să-l vedem Eiji în ziua aceea. Am fost cazați într-o cameră de oaspeți a companiei Japan Tabacco. A doua zi dimineață, la ora 9:00 ne-am dus la Institut și am reușit, în sfârșit, să-l vedem. Fară să-mi dau seama, l-am atins pe Eiji, iar cei de acolo au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aventurat pe coridoarele lui s-ar fi pierdut pentru totdeauna. <ref id="20">Jorge Luís Borges, Cei doi regi și cele două labirinturi, în volumul Moartea și busola, traducere de Darie Novăceanu, Editura Univers, București, 1972, p. 306.</ref> Un oaspete venit de departe a fost lăsat anume să rătăcească prin labirint, doar spre a se glumi pe seama simplității sale. Când totul părea pierdut miracolul se petrece: la căderea serii, simțindu-se aproape sfârșit, a invocat puterea divină și a aflat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pierdut miracolul se petrece: la căderea serii, simțindu-se aproape sfârșit, a invocat puterea divină și a aflat o ieșire. Într-adevăr, a venit vremea când stăpânul din Babilonia a fost învins în luptă chiar de cel care-i fusese oaspete. Făcut prizonier, este dus cât mai departe în adâncul deșertului, unde nu are în față decât imensitatea gri a întinderilor de nisip. Află astfel un labirint cum nu-și imaginase nimeni până atunci. După ce i-au dezlegat lanțurile, a fost
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]