6,770 matches
-
de clipă, cu condeiul invizibil al contradicțiilor. O RĂMÂNERE CONTEMPLATIVĂ Dacă plec acum, e ca și cum aș trișa destinul. Îmi înalț respirarea până la Templul lui Dumnezeu, și aștept. Stranie senzația de așteptare: mă mângâie adierea aerului divin. Înaripate migratoare, cu aripile obosite ciripesc în agonie. Un poem dramatic, început din timpuri apuse, rămân încă o vreme să contemplu libertatea condeiată în culori negrăitoare. UMBRA Peste tot îmi privesc umbra, aș spune imperceptibilă, dacă țin cont de vremea de afară. Ieri și azi
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
de azi, CL, 2000, 10; Ioan Moldovan, Oboseală existențială, sfială poetică, F, 2000, 11-12; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 84-87; Grigurcu, Poezie, I, 427-428, II, 389-394; Emil Iordache, Cărțile de pe masă, Iași, 2000, 139-148; Marius Chivu, Halta cuvintelor obosite, RL, 2001, 24; Viorica Răduță, Pornind de la Cassian Maria Spiridon, „Axioma”, 2001, 8; Gheorghe Grigurcu, Despre condiția poetului, VR, 2001, 9-10; Iulian Boldea, Scriitori români contemporani, Târgu Mureș, 2002, 114-118; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 389-390; Vasile, Poezia, 243-246; Dan Mănucă
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
-mă În disperarea În care mă aflam. Dar uneori, tocmai În clipele În care ne simțim la un pas de dezastru, se Întâmplă ca salvarea să ne fie Încă și mai aproape. Săvârșind imprudența de a merge În zone mlăștinoase obosit și agitat, n-am simțit nimic atât timp cât am hoinărit; acum Însă, când vântul pătrunzător al nopții Începu să-mi biciuie trupul, mi-am dat seama de răul pe care mi-l pricinuisem cu mâna mea. Împotriva acelei paraplegii nu exista
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
autohtone (cotoiul e Petrică, găina e Porumbaca). O fabulă deosebită este Asinul, care ar fi rămas o piesă clasică a genului în lipsa elementelor licențioase din final. Asemănătoare poemului lui G. B. Casti Gli animali parlanti, textul expune pățaniile unui măgar obosit, flămând, batjocorit și bătut, care reușește să își ia în cele din urmă revanșa cu mijloacele pe care i le-a dat firea. S. scrie și câteva poezii sentimentale, mediocre. În Porul (1833) descrie o luptă pe mare pentru eliberarea
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
ochi al Nordului / Developam, în amintire, imagini fastuoase, / Când primăvara m-a cotropit / Ca o armată ce iernase în preajmă” (Într-un ochi al Nordului). Trupul este adesea imaginat ca o corabie naufragiată ori ancorată într-un port „și prea obosită să mai simtă chemarea mării” (De altfel). Odată cu trecerea timpului se observă că poetul glisează dinspre modelul Ahile către cel al lui Ulise, asumându-și pe parcurs paradigma orfică: „Ce mult îi semănam, de-acum / O, și cât mi se
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
de nostalgia edenului pierdut al copilăriei și al adolescenței petrecute într-un sat patriarhal. E prezentă și reacția de respingere în fața orașului tentacular, cu toate neplăcerile cotidiene: aglomerația în așteptarea vreunui autobuz, obligatoria înghesuială din tramvaie și troleibuze, alături de oameni obosiți, veșnic nervoși etc. Și aici, ca și în povestiri, întâmplările sunt polarizate de un moment de cumpănă din viața unei tinere femei. Din punct de vedere arhitectonic, romanul este mai puțin izbutit decât prozele scurte, din cauza verbozității și a unor
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
Ion Em. Florescu, n-a descurajat pe liderii opoziției. Nu e exclus ca acest eveniment, care, surprinzător, a avut un ecou neașteptat peste granițe, să fi determinat ultimele decizii ale domnitorului; acesta se afla Într-o precară stare de sănătate, obosit, influențat În luarea unor decizii de către camarila ce se crease În jurul său, sprijinit neconvingător de către unii dintre colaboratori și cu cele mai importante obiective cerute de programul unionist realizate, mai puțin aducerea pe tronul țării a prințului străin. Toate aceste
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
va fi semnificativ alterat, ca rezultat al chirurgiei de exereză a cancerului. Este normal să fiți decepționați datorită noului dumneavoastră aspect postoperator. Fatigabilitate și modificări ale stilului de viață - Fatigabilitatea poate fi o problemă majoră postoperator. Vă veți simți foarte obosit, acest aspect putând persista mai multe luni, în funcție de extinderea tratamentului. Efectele secundare ale evidării ganglionare - Există mai multe efecte secundare ale acestei intervenții. Acestea includ: rigiditatea gâtului, amorțirea persistentă a pielii, slăbiciunea și durerile la nivelul umărului. De asemenea veți
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
voie și nesilită de nimeni până la scrum”. În sfârșit, al treilea personaj important al imaginarului este, și aici, divinitatea: „voi vorbi cu dumnezeu pentru prima dată în limba română”, mărturisește poetul în virtutea unei impresionante familiarități: „dumnezeu trece prin mintea mea obosită călare pe biblicul / inepuizabilul nemuritorul asin / acesta asinul adică uneori când îi e foame îmi paște versurile dintre gânduri sărate și hrănitoare” (războinic cu ziua poeți mulți ca peștii/ pești frumoși și nebuni ca poeții). Scriitor cu un imaginar extravagant
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
frecventă, tematică) se căznesc „să dezgroape ancora sădită în nămol”, lumina lunii zămislește o „noapte, noapte fără de hotare”, „nicăieri vreo stea, pretutindeni întuneric, pustiu”, pescarii își aruncă „năvodul după stele” peste „ziua pentru cusut inima în omul șablon”, lumina „tunsă, obosită [...] atârnă peste șoaptele izvoarelor,/peste fructe necoapte,/ neputincioasă ca o mână”, focul divin (ceresc) „își pune limba într-o teacă de fum” - cum se poate citi într-un poem intitulat Trompeta astupată (imaginea cântului refuzat, ratat revine și aiurea: flautul
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
dacă nu cumva chiar într-o modă... Nu am măsura lucrurilor decât după ce produc un fenomen”. Când împlinește cincizeci de ani este sărbătorit, de prieteni și admiratori, ca un poet național. Este, în chip evident, bolnav, trupul lui mare pare obosit, se mișcă greu, chipul lui frumos de zeu nordic a căpătat prematur asperități îngrijorătoare. Spiritul lui, deosebit de inventiv și profund, rămâne același. Înainte de a fi un mare poet, S. era un om deosebit de inteligent, cu o putere de creație uluitoare
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
multor cupluri, care în societate prezintă o față iar acasă altă. A.M. provenea dintr-o familie de intelectuali și la prima vizită, ca și la școală, totul părea normal. Băiatul însă devenea tot mai retras și avea o privire tristă, obosită. După câteva gesturi de tandrețe acesta a început să-i spună învățătorului că tata nu-i mai citește seara povești, că mama plânge în bucătărie și alte lucruri de care părinții nu erau conștienți că au fost sesizate de copil
CARACTERUL CONTINUU ŞI UNITAR AL COLABORĂRII ŞCOLII CU FAMILIA. In: Arta de a fi părinte by Magda Paşca, Ligia Simina Roşu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1417]
-
ca o lecție de patriotism. În Anna, ultimul roman al pentalogiei, același prezumtiv eliberator al Transilvaniei, căutând un rost și „ceea ce nu se poate”, cade în plasa aventurilor galante. E aici o intrigă sentimentală aproape redundantă, un epic precar, monoton, obosit, tezist, căci și „puterea de observație s-a redus alarmant” (Nicolae Manolescu). De alt tip, de o factură insolită în raport nu doar cu literatura lui Z., ci și cu proza românească anterioară și chiar cu cea de după, Lydda, „primul
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
suferind, un „înger” damnat, pierdut între declasați, „nedorind decât sărutul bolnav al Morții, / Sărutul cald al Morții”, și doar Iuda îl identifică sub această mască mortuară pe Mesia: „Doamne, Stelaru Cristoase,/ Sub banca din parc mai e loc/ Și pentru obositele tale oase”. Altfel spus, invarianta particularizantă a lirismului lui S. e un cabotinism ingenuu. Autoportretizându-se ca haimana, ca golan, poetul o face cu un orgoliu suveran și întrebuințează, vorbind despre sine, pluralul majestății: „Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
3.2. Caracteristicile specifice la copii cu autism de la un an și șase luni la patru ani În ceea ce privește relațiile sociale copilul autist poate: să prefere singurătatea; să nu simtă nevoia de a fi alinat nici măcar când este bolnav, rănit sau obosit; imita cu dificultate sau deloc; evita contactul vizual; să nu sesizeze prezența altei persoane; să nu accepte oamenii sau să nu interacționeaze cu persoanele mai în vârstă Dificultățile de comunicare se pot prezenta prin: retard în dezvoltarea limbajului; înțelegerea redusă
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
MOTTO: Tușim fără motiv, ne simțim mai tot timpul obosiți, iar durerile de cap sunt la ordinea zilei. Sunt efectele de suprafață ale poluanților din mediul înconjurător care ne distrug sănătatea încetul cu încetul . Poluarea , alături de alte grave efecte pe care le aduce omenirii , prin modificările de climă , atacă organismul
Eco-educaţia, necesitate a mileniului III. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dolcoş Gheorghiţa () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1202]
-
vine cu mândrul alai peste crânguri și poieni; odată cu păsările vin și florile-n câmpie; primăvara este pictoriță și cântăreață; zăpada a-nceput războiul cu soarele și acesta o săgetează cu razele lui de foc; foșnet de mătase al aripilor obosite; fir de ghiocel plăpând; cântec îngânat de vânt; zumzet viu prin zarzări; crengi de floare pline; bănuți de păpădii; cântă florile la soare; păsările aduc cântecul și voia bună; șuvoiuri de lumină blândă; boarea blândă a primăverii; dumbrava plină de
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
se pomenește brusc fără stăpânul său generos. Nu mai există oțelăria și marea uzină de mașini grele, au dispărut sculerul, matrițerul, strungarul și sudorul; și lumea aceasta nouă pare amenințătoare, nedreaptă și fără sens. Doar nostalgiile mai mângâie creierul modern, obosit și derutat. Generațiile anilor ’80-’90 percep realitatea halucinantă în alt mod. Ele au fost (și sunt încă) pregătite de generațiile precedente, care le inculcă în continuare mentalitatea modernă a societății industriale, în plină eră tehnotronică, postindustrială. Elevilor și studenților
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și banane. Concluzia era deci următoarea: în spatele unui eveniment care părea normal se afla o fenomenologie complicată de trăiri cariate - griji, speranțe, bucurii - și un sistem de relații depășind sângele, sexul sau alte variabile care despart oamenii. Compasiunea nu era obosită, înțelegere se găsea pentru că fiecare avea în repertoriul său de experiențe astfel de evenimente peste care nu puteai trece decât printr-o solidaritate ce în lumea occidentală nu putea să existe. Unui străin imaginea i-ar fi putut produce următoarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai este, ca la Mihai Eminescu, spațiu al formelor pure și eterne, fântână din care izvorăște absolutul și care absoarbe elanul titanic de idealitate. Poetul percepe universul în forme degradate, cu elemente atinse iremediabil de îmbolnăvire, pustiire, năruire; cerul e obosit, valurile oceanului sunt moarte, copacii epuizați, cosmosul întreg pare bolnav. Sufletul însuși este atins de o maladie necunoscută și macerantă și se cere extirpat. Gestul ia forme paradoxal expresioniste: „Mi-e bolnav cugetul și aș vrea să-l rup / Cum
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
ard, pref. edit., București, 1999, Moartea morții mele, pref. edit., Cluj-Napoca, 1999, El fin del exilio, tr. Ileana Scipione, Sandra Popescu-Duma, Tudora Șandru Mehedinți, pref. edit., Madrid, 2002, Credință și creație, pref. edit., Cluj-Napoca, 2003; Constantin I. A. Nottara, Suflete obosite, pref. edit., București, 1999; Lucian Boz, Scrisori din exil, tr. Doru Burlacu, Călin Teutișan și Rozalia Groza, pref. edit., Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 245-247; Iorgulescu, Al doilea rond, 106-111; Popa, Dicț. lit. (1977), 441; Iorgulescu, Scriitori
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
armonizării lumii înconjurătoare. Își simte (aduce) îngerii aproape, în buna tradiție a „poemelor cu îngeri”: „Vino, aproape, îngere,/ și surpă în mine/ aburindă a simțurilor cetate”. Reușește să găsească o variantă a motivului angelic consonantă cu imaginarul său: „Cu pupile obosite fixezi/ cadența roților dințate/ cum desfac un trup nenăscut,/ jumătate vis, jumătate...// A venit îngerul la cină/ lăsând să-i picure din rană must cald./ Făgăduielile, căldura palmei, haloul/ albastru al cuvintelor sale/ se rostogoleau în urnă, pe încinsul asfalt
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
criticați și G. Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu. Spiritul critic al contestatarului nu e dublat, din păcate, de umor și nici susținut de o dimensiune estetică demnă de luat în seamă. Poetul, care stăpânește totuși arta versificației, are un lexic obosit, de pașoptist întârziat. În versurile cu pretext social el arborează un aer de tribun, printre îndemnuri și regrete răzbătând influențe ușor detectabile din Mihai Eminescu și Octavian Goga. Și publicistica din revista ,,Chemarea” - gazetă pe care o scrie aproape singur
REVENT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289178_a_290507]
-
de țipete/ deasupra capului meu”), fiind de fapt „ascunsul prinț al unui adevăr”. Este histrion cu pielea prăfuită și dinți de nichel, se joacă de-a himera leilor bătrâni, aleargă toată viața „între rege și gropar”, „printre zeii de lemn”, obosiți și burduhănoși, este Laios profet, Oedip, dar mai ales Hamlet. E pehlivan, „rege al destinelor intermediare”, călăuză în exod ca Moise, bolnav de aer, tremurător și exanguu, dar și barbar. Este Manole și Caiafa, iudă cu chip cristic și demon
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
urâm de moarte, Măria ta”. Teatralitate confină cu spațiul poeziei lui Emil Botta, poetică a tăcerilor și voluptate a elipsei, ca la Henri Michaux, imagerii de Corneliu Baba. „Din mine ce mai rămâne?” se întreabă Jumătate: „Nu mai știu./ Trup obosit/ căzut pe jos/ în mijlocul/ destinului unei femei pe moarte.” Asimilându-i-se chipul Poetului (un romantic în teritorii de expresionism), cavaler ioanic atins de frenezia ipostazierilor, nebunul satului (Valter), rigă Crypto închis în bibliotecă ori „prinț victorios al milei”, prințul
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]