142,832 matches
-
mi-a trecut prin cap dar strada curgea mai repede ca el, dimineața aluneca nesigură pe lîngă ziduri cu fața înfășurată în gulerul înalt de ceață într-un fel era și de înțeles, noaptea coboară repede ca basca lăsată peste ochii celui care, la cîteva ore istovitoare după o zi de muncă se așterne în pragul casei și nimic vătămător nu mai poate intra înăuntru mergeam pe strada aceea care nu oprea, largă și întortocheată era ca șalul mătăsos al unei
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
semnul Că totuși Te-am găsit? Cuplu hamletian Citeam visând la replica nespusă, Când tu, înveșmântat în mantia-ți sumbră, Mi-ai luat în mâini obrazul ca pe-o cupă Din care nu puteai să bei... Supusă, M-arunc în ochii tăi ca-ntr-o prăpastie... Tot ce urmează-apoi e-nscenare, Cuvântul răsucit ca o momeală. Nu scapă nimeni. Dăinuie groparii. Și totuși în căderea unei vrăbii Se luminează sensul Providenței... Ce ne rămâne dincolo de roluri Când din înalt cortina se coboară
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
ieșim la rampă, Aplauzele vin din altă piesă. Pe cine vezi când te întorci spre mine? O pălărie verde O pălărie verde Cu flori de catifea Zbura luată de vânt, Mănușile brodate Trecură printre trestii Se oglindi în lac. Dar ochii melancolici Și zâmbetul absent Veneau parcă spre mine, Sub crengile pictate, Să-și dibuie prezentul. - Cine ești tu? rosti Adolescentă, gura Când mâinile se-opriră Pe chipul meu de azi. - Bunico, sunt copilul Pe care n-ai rămas Să-l
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
Emil Brumaru Și sunînd dînsa la torcofon... tăcînd chitic, nespunînd cine e" da" eu știam, bănuiam, speram, o și vedeam" subțire, cu ochii mai mari decît capul" un soi de mogîldeață extraterestră ratăcită pe palier, neobișnuită cu liftul (se avînta, brusc, în sus, nu pe scări, ci prin spațiul gol, liber, durînd-o-n cot de gravitație" un salt vertical și" țup! în fața ușii), cam
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
definitiv lămuritoare. Se naște de aici un lung șir de speculații asupra operei uneori amînate pînă în praguri ultime ("legenda" spune că singurul volum de versuri adunate în Ora fîntînilor ar fi apărut în chiar ziua cînd autorul lor închidea ochii pentru totdeauna), operă ce nu-și găsește nici astăzi, în întregime, echilibrul și unitatea. Exemplificările sînt la îndemînă, atît din proza cît și din poezie. Din volumul de debut se rețin mai ales două povestiri: Descîntecul și Cravata de cînepă
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
unor sensuri Care aud întrebările, dar nu și Cine și ce le răspunde. Această oglindă între noi doi Această oglindă moale, nesigură Astfel înclinată încât Eu nu mă văd Și tu nu te vezi, Dar te văd Și mă vezi, Ochii ni se întâlnesc Și se încleștează în zarea ei argintie. Cât timp această oglindă Va continua să fie Și să ne găzduiască în visul ei afund Viața și moartea în care ești, în care sunt, Rămân doar povești în care
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
o adolescentă, o femeie... Ascunse una într-alta. Refuzând să rodească. Dulap pictat }ine o coasă în mână Și se apleacă galant înspre frumoasa-i stăpână Cu părul pudrat și înalt. Are chilotul bufant, Tricornul cu pene și până Și ochii îi sunt de berbant Dar ține o coasă în mână. Iar gestul extravagant Sensul obscur și-l amână. El flutură coasa-n neant Dar poartă perucă de lână. Bătrân și macabru amant între salon și țărână Plătește răspunsul riscant Cu
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
pe malul iugoslav, împușcăturile. De ce editorul din Frankfurt selectează cărțile din Est după ponderea procentajului politic și nu-l interesează, vai, nici un pic, disperata tăcere care se ascunde într-un labirint cu oglinzi deformatoare noaptea, după plecarea vizitatorilor. Oare în ochii cititorului occidental scriitorul ungur sau bulgar sau român nu are decît meritul de a fi victimă? în Vest cînd sînt aplaudată mă simt în același timp jignită, pentru că nu eu îi interesez, nu ființa mea individuală, ci ființa mea globală
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
operei. Trebuie ca personajul lui să se trezească într-un anumit context - un context care să evoce nașterea altei lumi. Să dea semnificație trezirii. În ediția a doua, ESPLA, 1954, Desfășurarea începe așa: "Ilie Barbu se trezi din somn cu ochii limpezi, ușor și liniștit ca din nimic, cu toate că se culcase seara frânt de osteneală. "Uite, domnule, s-a făcut dimneață", gândi el cu mirare. Vru s-o scoale și pe muiere, dar o mai lăsă; abia se revărsaseră zorile." În
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
și în stilul unor echivalențe care să anuleze regimul lozincard) de "o zi mare": "O zi mare, chiar dacă îi descrii și intervalele dintre clipe, nu numai clipele, tot seamănă cu o zi obișnuită./ Ilie Barbu se trezi din somn cu ochii limpezi, ușor și liniștit, ca din nimic, cu toate că se culcase seara frânt de osteneală. Se trezi ca de obicei, cu capul la marginea căpătâiului și în locul unde trebuia să fie capul lui, era al muierii. Uite, domnule, s-a făcut
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
gândi el cu mirare." În Ediția Opere, Editura enciclopedică, 2002, dispare "ziua cea mare" și încărcătura filozofardă și Ilie Barbu își trăiește trezirea cu o inocență care pune accentul pe renașterea personajului. Deși fusese obosit, "murise", iată, e liniștit, cu ochii limpezi: "Ilie Barbu se trezi din somn cu ochii limpezi, ușor și liniștit, cu toate că se culcase seara frânt de oboseală. Se trezi ca de obicei, cu capul la marginea căpătâiului și în locul unde trebuia să fie capul lui, era capul
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
2002, dispare "ziua cea mare" și încărcătura filozofardă și Ilie Barbu își trăiește trezirea cu o inocență care pune accentul pe renașterea personajului. Deși fusese obosit, "murise", iată, e liniștit, cu ochii limpezi: "Ilie Barbu se trezi din somn cu ochii limpezi, ușor și liniștit, cu toate că se culcase seara frânt de oboseală. Se trezi ca de obicei, cu capul la marginea căpătâiului și în locul unde trebuia să fie capul lui, era capul muierii." Procesul viitorizării rămâne central în toate cărțile lui
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
porci au în bătătură, ci după cum au să muncească și să se poarte în viața nouă care începea." (s.n.) Ce se va întâmpla mâine, iată întrebarea fundamentală a operei sale de tinerețe. În edițiile definitive, Ilie Barbu visează: "Ilie închise ochii și, pe jumătate ad ormit, visă lumina zilei și o întindere nesfârșită de pământ. I se părea, vedea cum gospodăria treiera prima ei recoltă și Ilie știa pe dinafară câte zile-muncă are fiecare. Da, se cântăresc sacii așa cum văzuse el
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
același timp. Oskar Popescu este un om îndemânatec, ceea ce nu l-a scutit de două ori să-i pice lucrul din mână. "De ce nu scoți fereastra din țâțâni?" parcă o auzi pe nevastă-sa, însă el se încăpățână să prindă ochiul pe perete, fiindcă lemnul era destul de vechi și balamalele mai mult ca sigur că erau ruginite, iar, în asemenea cazuri, ai toate șansele să cazi din lac în puț și fie să rămâi cu fereastra în mână, fie să n-
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
Femeia continuă să bodogănească, așa că Oskar trebui să-și calce pe inimă și s-o facă și pe ea conștientă de minune. Nevastă-sa nu se mai deplasă în dormitor pentru a compara, ci se mulțumi să privească prin alt ochi de geam. într-adevăr minune! Printr-un ochi se vedea vechea piață de mult dispărută, prin celelalte apărea Banca Atlantida. A doua zi, dis-de-dimineață, soții Popescu începură să-și cheme vecinii până să nu plece la serviciile lor și le
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
-și calce pe inimă și s-o facă și pe ea conștientă de minune. Nevastă-sa nu se mai deplasă în dormitor pentru a compara, ci se mulțumi să privească prin alt ochi de geam. într-adevăr minune! Printr-un ochi se vedea vechea piață de mult dispărută, prin celelalte apărea Banca Atlantida. A doua zi, dis-de-dimineață, soții Popescu începură să-și cheme vecinii până să nu plece la serviciile lor și le arătară fenomenul. Domnul Răpițeanu, care locuia acolo de peste
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
conform propriei specializări, fenomenul. (Un avocat reuși să scoată un deținut condamnat pe viață de după gratii, după ce a putut dovedi că acuzația de crimă nu se justifică, odată ce o întâmplare veche de aproape 35 de ani se derulă iarăși prin fața ochilor juraților chemați la acel recurs epocal.) Geamul de la capătul coridorului familiei Popescu fu închiriat cu ora, afacere ce se dovedi atât de profitabilă, încât timpul de folosință individuală fu, în curând, înjumătățit, după care taxa se contoriză cu minutul. După
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
înjumătățit, după care taxa se contoriză cu minutul. După o jumătate de an, Oskar fu bântuit de un nou gând. îi trebui o săptămână să-l deslușească. Lângă râu avea o baracă unde-și ținea undițele. înlocui și acolo un ochi de geam, însă peisajul din spatele sticlei nu se schimbă. După o altă jumătate de an, răstimp în care viața i s-a schimbat radical, stând pe terasa noii sale vile, realiză că, în cazul cabanei, n-avea ce peisaj să
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
programeze cu ani de zile înainte, iar tarifele crescură corespunzător. Câteodată peisajele se schimbau, câteodată nu. Taxa era fixată după cât de vechi tablouri reușeau să reactualizeze ferestrele puse. O lege specială interzicea ca pe aceeași fereastră să fie fixate două ochiuri diferite. Asemenea experiențe s-au dovedit profund periculoase, trecerea prea bruscă dintr-o epocă în alta ducând mai multe persoane mai sensibile la o nebunie ireversibilă. (Dar, trebuie recunoscut, chiar dacă mai dădea și el de destule ori chix, că Oskar
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
în tigaia sfârâind din bucătăria infernului? noi nouții lumea a început cu noi și sunt sigur cu noi se va și sfârși de mai multe ori o dată cu fiecare o dată pentru fiecare oricât de puțin ne-am uita înapoi chiar cu ochii mereu înainte tot o să ne răsară în față crucile și mormintele inexplicabile alfabetul cimitirelor se învață greu în câteva zeci de ani buni răi ați spus? fie răi acum știu să citesc dar nu-mi prea folosește la nimic nu
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
și sfârșește cu alegerea mea pentru care cred că sunt pregătit lauri negri frica mi-a fost sădită în corp de la început nici n-au așteptat anotimpul prielnic nici n-au așteptat să mă nasc n-aveam păr îmi holbam ochii către un bec din Suceava dar laurii ei îmi creșteau pe sub piele de jur împrejurul capului și-al inimii și nici nu foșneau încremeniți au crescut împreună cu mine acum sunt bătrâni și așteaptă să moară îi înțeleg pe cei care vin dorința
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
vârtej de mare sau într-un tunel al unor femei-pește, care l-au ținut sclav câțiva ani, punându-l să le istorisească tocmai călătoriile sale. Sau despre cum Sindbad s-a împrietenit cu o balenă care îi făcea semn cu ochiul stâng, fiindcă celălalt ochi era de pirat, fiind acoperit cu un petec. Firește, balena avea și un cercel în ureche. Uneori, dansam cu Maharajahul: era, de fapt, un teatru de umbre pe care îl deformam intenționat, făcând ca umbra Maharajahului
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
într-un tunel al unor femei-pește, care l-au ținut sclav câțiva ani, punându-l să le istorisească tocmai călătoriile sale. Sau despre cum Sindbad s-a împrietenit cu o balenă care îi făcea semn cu ochiul stâng, fiindcă celălalt ochi era de pirat, fiind acoperit cu un petec. Firește, balena avea și un cercel în ureche. Uneori, dansam cu Maharajahul: era, de fapt, un teatru de umbre pe care îl deformam intenționat, făcând ca umbra Maharajahului să fie mai mare
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
mi-a fost deci mirarea când, zărindu-l, l-am recunoscut pe Maharajahul din copilăria mea. Recunosc că am fost atât de tulburată încât am țipat ca un păun și chiar am simțit un șnur mic de lacrimi la colțul ochilor. Deoarece era chiar Maharajahul meu. Până și numele pe care i-l dădusem era același, chiar dacă intrase puțin la apă: nu se mai numea Solomon, ci Salman.
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
pe lacrimă ca pe un sîn sterp în care dorm visele copiilor morți înainte de a se naște, și din ceaiul băut numai iluzia face umbră peste lipsa ei furișată, gînd mărunt, fără raza din care coboară să-mi lucească în ochi, mai mult nu ar fi putut, nici o altă femeie nu mi-ar fi umblat acum prin sînge ca o boală oblojită de ceaiuri, singură cum nici singurătatea nu poate fi, singur cum singur sunt, ca sîngele scurs pe pietre și
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]