4,789 matches
-
ezitare a adolescentului de șaisprezece ani, în favoarea limbii române și a țării care o vorbește. Așadar, de la prima întâlnire, exclusiv fonetică, cu limba română, lui Petru, limba îi apare ca „binecuvântată”, iar poporul și țara care o vorbesc, ca fiind „ocrotite de Dumnezeu”: „Mă bucuram foarte mai cu seamă când se întâmpla să slujească Preasfinția Sa cu tot clerul său preoțesc și eu auzeam dumnezeiasca Liturghie în limba moldovenească. De câtă bucurie se umplea sufletul meu auzind cum i se înalță
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
laudă lui Dumnezeu în această limbă binecuvântată! Și printr-o minunată și dumnezeiască întorsătură a soartei, de atunci a început să se nască în inima mea o mare dragoste pentru această binecuvântată limbă moldovenească și pentru poporul și țara acesta ocrotită de Dumnezeu, și tot mai mult se aprindea în sufletul meu dorința de a intra în monahism în țară străină.” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.106. footnote
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.106. footnote> După cum putem observa, tot ce se leagă de limba română și de nouintratul în scenă pământ românesc are determinanți atributivi sacralizanți, limba este „binecuvântată”, poporul și țara care o vorbesc „ocrotite de Dumnezeu”, întorsătura soartei, „dumnezeiască”, totul capătă o legitimitate divină prin identificarea unei voințe din hipertextul relației om-Divinitate, care se imprimă prin percolare în textul delimitat al unei biografii individuale. Limba este numită „moldovenească”, atât în textul original „moldavskii”, cât
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
că represibilul imbold lăuntric al omului de a face rău dispare, că binele mereu în opoziție cu maleficul se impune. Iau de pe perete icoana Sfântului Andrei, apostolul românilor, cu sentimentul că aparțin creștinismului dintotdeauna, iar Sf. Parascheva va binecuvânta și ocroti urbea de-a pururi. Vocația Iașului e un fel de arhivă spirituală, viața locuitorilor lui va avea mereu surse de inspirație și în același timp argumente temeinice de a ieși din anonimatul unor vremuri neprielnice. Voi încheia aceste pagini cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
au resimțit părinții. Și-au pus problema supraviețuirii, iar aceasta s-a realizat cu răbdare și tenacitate. Îmi amintesc cu drag chipurile lor de atunci: tatăl, blând ca un apostol și mama deseori îngândurată de întrebările cotidiene. Ei mi-au ocrotit copilăria, m-au iubit, m-au susținut la facultate. Părinții mei trăiau cu sufletele oscilând între nesiguranță și speranță. Dar suferința lor se adaugă tăcută altor sute de mii cu aceeași soartă. Toți și-au pierdut case și pământuri, dar
UN COPIL TRECÂND PRUTUL. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Taisia Nicolau () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1695]
-
acapara și robea. și conul Mihalache începe. Interpelarea a durat vreo oră și s-a sfârșit în mijlocul decepției generale. Conul Mihalache, desfășurând o însemnată erudiție specială, a interpelat viguros guvernul... de la Budapesta?!... Pe când marele orator vorbea atacând pe unguri dar ocrotind guvernul din București, răsună de sus, de pe băncile superioare, glasul deputatului liberal disident Grigore Eliad Cârciumărescu: — E uuuns! Un mare hohot de râs a izbucnit în Cameră și tribune. La începutul lunii martie, Curtea cu Jurați judecă procesul crimei din
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mâini binefăcătoare, întindeți asupra noastră mantia ocrotitoare. Providență Divină, Îngerul Iubirii, ajută-ne să gustăm iubirea lui Isus. Providență Divină, Îngerul păcii, fă ca sfânta frică de Dumnezeu să domnească în inimile noastre. Providență Divină, Îngerul mângâierii, păzește-ne și ocrotește-ne. Providență Divină, Îngerul concordiei, unește totdeauna inimile noastre întru caritate. Providență Divină, Îngerul sfântului exemplu, fă-ne să devenim Evanghelii vii. Providență Divină, Stăpână măreață a binelui, consumă-ne în iubirea lui Isus și a sufletelor. Sfântă Providență a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cea familială și, poate, vor fi având ceva de învățat... Un gând pios pentru cei care nu mai sunt astăzi printre noi, dar care au contribuit efectiv la istoria grupei 473... Iar noi, cei pe care Bunul Dumnezeu ne-a ocrotit, pentru ca astăzi să putem fi împreună, pentru a retrăi multe amintiri frumoase, clipe dragi, nu numai din studenție, dar și din viața noastră de până acum, să ne străduim să rămânem mereu apropiați și să ne dorim sănătatea și puterea
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Maria - n.n.), Principesa (Elena - n.n.), prințul Mihai și Principesa Ileana”. Iunie. De la Scroviște, regele Ferdinand scrie președintelui Consiliului de Miniștri, I. I. C. Brătianu: „Dumnezeu a voit ca Coroana să treacă pe capul nepotului meu nevârstnic Mihai. Rog cerul să-l ocrotească și să-i hărăzească binecuvântarea ca sub Domnia lui să se întărească și să sporească România clădită cu atâtea jertfe. Fac apel la toți bunii și cinstiții cetățeni ai Țării să ajute din toate puterile lor ca să înlesnească liniștita propășire
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
scăldau zilnic obrajii, într-o zi, ochii mi s-au luminat, inima a început să tresalte și viața să capete o altă întorsătură, căci l-am văzut pe tata, acea stea călăuzătoare care venise să mă ia. Mă simțeam protejată, ocrotită de dragostea părintească, simțeam că mă descătușez de lanțurile greului prin care trecusem. Au urmat ani dificili de școală, parcurgeam 7 km. până la școala românească înfruntând intemperiile vremii. Frații mei, mai mici fiind, oboseau ușor, de aceea, iarna, se agățau
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
mare greutate. Când venea factorul stăteam cu inima strânsă de emoție și durere. Mereu se primeau vești despre cei dispăruți, prizonieri, răniți sau decedați. Ne gândeam de fiecare dată că tata putea fi unul dintre ei. Dumnezeu însă ne-a ocrotit cu multă milă și grijă. După câteva luni peste un an s-a întors acasă viu și nevătămat. Cât a fost tata pe front, mama, Oltea și cu mine nu dormeam niciodată în casă, de frica bombelor, care umpleau văzduhul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
parcă după ajutor. Fulgere puternice, luminoase brăzdau toloaca, care clocotea sub descărcările tunetelor. Sub zgomotul ploii, șanțurile dintre ogoare s-au umplut cu apă, s-au umflat și-au început vaietul. Urlau degeaba. Nimeni nu le putea veni să le ocrotească. Arătam ca niște mâțe plouate, din creștet până-n tălpi. Ne-am fi întors să ne adăpostim sub podul de la Posen, dar, distanța era prea mare. Așa că, ne-am luat inima-n dinți și ne-am continuat mersul. Apa curgea de pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pământ și sărutând mânuța albă care-i dădea agrafa. Domniță, sunt mai răsplătit decât am fost vreodată. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a adus tocmai la locul potrivit, la vremea potrivită. și am să mă rog Lui să te ocrotească și să te apere și de aici Înainte. Atunci roagă-te pentru Adelheid! Fata zâmbi Încă o dată, Încălecă și dispăru ca o nălucă, urmată de tovarășa ei, care asistase mută la ce se Întâm plase. Simeon rămase locului, cu un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dulceață. — Vino Încoace, omule, spuse el. Ai avut noroc să fiu și eu de față, altfel ai atârna acum acolo sus, arătă el către o creangă răzleață a bradului. Dar eu n-am să Îngădui așa ceva. Maica noastră Biserica Îi ocrotește pe toți oropsiții și fu garii. Iar tu ești un biet oropsit și fugar, nu-i așa? Simeon pricepu cursa care i se Întinsese. și pricepu că trebuie să fie foarte atent la cuvintele lui. Clericul cel gras era un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Manasse. A nimerit la palatul episcopal noaptea, pe o ploaie cumplită, amestecată cu zăpadă. O Însoțeau doar o cameristă și bătrânul slujitor pe care i-l dăduse Fulko Încă din timpul conviețuirii lor, ca s-o apere și s-o ocrotească În toate Împrejurările. Era udă și Înghețată, stropită de noroi, cu pelerina sfâșiată și ochii Înlăcrimați. Dar rămăsese tot frumoasă și mândră ca o regină. — Salvați-mi pruncul, monseniore, l-a implorat ea pe arhiepiscop. Eu sunt blestemată și-mi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mă mai măsor. Fără să vreau să ies biruitor Vreau să Te pipăi și să urlu: Este!" (T. Arghezi) Închiși în semiîntunericul vagonului de transportat animale, precum Iona în pântecele chitului, ne rugam celui Atotputernic să ne ajute, să ne ocrotească, să ne salveze de la moarte. Doamne, nu ne pierde... căci Tu, Doamne, faci ce vrei. (Iona 1:14) Repetam, cu toții, după mama, textul Bibliei, convinși că rugăciunea noastră îl va îndupleca pe bunul Dumnezeu: În strâmtorarea mea, am chemat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
doilea fluierat scurt și energic a întrerupt dialogul dintre cele două prietene. Neamțul era deja la ușă, împingând-o pe role spre sistemul de închidere. Copii, să ascultați de mama voastră, ați auzit? Vă iubesc pe toți. Dumnezeu să vă ocrotească acolo unde veți ajunge! Neamțul a blocat ușa și a sărit vioi pe scara vagonului. Garnitura se pusese în mișcare. Mama, cu Bebi în brațe, în fața ferestruicii cu gratii, a mai aruncat o ultimă privire, lungă, spre peronul de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cât să apuc să mănânc. Mi se rupe inima când mă gândesc la copiii noștri, la faptul că trăiesc și cresc fără tatăl lor, fără stâlpul familiei. Acum ar fi avut nevoie de tine mai mult ca oricând: să-i ocrotești, să-i modelezi, să-i pregătești pentru viață, să fii pentru ei scutul și pavăza lor permanentă, să-i acoperi cu bunătatea și dragostea ta infinită... Of, Doamne! Vasilică, fă și tu o cerere, spune-le că ai șase copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dacă ne referim la o istorie mai îndepărtată și anume la epoca pașoptistă, putem spune că exilul scriitorilor și artiștilor români în Occident a pregătit schimbarea ce-a avut loc în patria noastră atunci. Noul exil, cel contemporan, care a ocrotit pe scriitorii români aproape între aceleași coordonate geografice, adică tot în Occident, n-a mai pregătit o revoluție decât în mod sumar și incoerent. Eu cred că scriitorii care au ales drumul exilului contemporan au contribuit mai puțin decât cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tabără?! - Să iubești animalele și să le protejezi... - Dar le iubesc!... - Plantele... - Adică și iarba? - Și iarba, și buruienile!... Și nu numai! Să înțelegi elementele și rostul lor: pământul, aerul, focul, apa... eterul... toate sunt... natură! Protejează iarba și buruienile! Ocrotește creația! - Cred că înțeleg! Dar poluarea...Vântul, fulgerul și tunetul, ploaia, zăpada, înghețul... Da, da! Încep să pricep unde bați! Le acceptăm, le înțelegem și le iubim în egală măsură... - Vezi? Ai devenit înțelept! Cu toții am fost creați să stăpânim
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
delicat ființa și punea stăpânire pe comportamentul meu și mă întărea. Pe fragilitatea unui organism obosit fizic și supus degradării pământene, se puneau bazele construcției subtile ce avea să înflorească spre sfârșit. Tocmai voiam să scriu că insula de verdeață, ocrotită de cele patru laturi ale clădirii, reprezintă imaginea cea mai pregnantă din memorie, dar îmi dau seama că și sala de meditație colectivă este un punct puternic vibratoriu al conștiinței mele... asemenea camerei în care am locuit și am muncit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
am avut Mecanismul de Cooperare și Verificare. Acest Mecanism de Cooperare și Verificare n-a putut, de exemplu, să împiedice ca Monica Macovei să fie dată afară în 2007 pentru că ea, din pozi‑ ția politică pe care o avea, a ocrotit DNA-ul și a ocrotit ANI-ul. În acest moment UE a creat un mecanism care-ți taie fondurile europene din motive politice tocmai pentru a opri aceste tentații. Le-au tăiat deja fonduri în Bulgaria. Le-au tăiat la
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și Verificare. Acest Mecanism de Cooperare și Verificare n-a putut, de exemplu, să împiedice ca Monica Macovei să fie dată afară în 2007 pentru că ea, din pozi‑ ția politică pe care o avea, a ocrotit DNA-ul și a ocrotit ANI-ul. În acest moment UE a creat un mecanism care-ți taie fondurile europene din motive politice tocmai pentru a opri aceste tentații. Le-au tăiat deja fonduri în Bulgaria. Le-au tăiat la noi. Și i le-au
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de pe un gramofon și el prea uzat de fostele sale mecanisme totalitare? Se mai cer repetate și alte adevăruri elementare: pietrele de temelie ale democrației sînt legea majorității căreia îi revine sarcina să ofere aceleași drepturi minorităților și să le ocrotească, primatul individului asupra grupului, pluralitatea partidelor politice, libertatea de opinie, ca și, evident, libertatea pur și simplu". O tăcere vinovată s-a așternut și în lumea scriitoricească, unde cine critică colaboratorii comunismului este imediat amendat. Monica Lovinescu se vede nevoită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se înțelege, de edificare a societății noi socialiste. Cel care cîndva a scris Baltagul argumentează pentru ce merită a te angaja în această luptă: "Condițiile de trai ale scriitorului de astăzi, deosebite esențial de ale celui din trecut, tind să ocrotească temeinic pe acest militant prețios. Scriitorul de astăzi are la îndemînă Fondul Literar pentru ajutoare, împrumuturi și pensii; are case de creație și de odihnă. Scriitorilor de astăzi le sînt deschise în chip firesc situații importante de munci de răspundere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]