3,243 matches
-
că... Și dacă Mihai Lomonosov, savantul, cel cu .. Universitateaʺ Lomonosov i-a consacrat ode lingușitoare - contra plată - contemporanei sale Elisabeta P etro vna de la care a căpătat din 1784 o leafă de 2000 de ruble, când alții munceau pe nimic, ode i a dedicat și... „exaltatei Ecater ina a II-a.ʺ Marele ei lingușitor însă a fost Voltaire, iluministul, promotorul idealului de libertate în Franța, atei stul... Ion Iachim probează că în 1768 când Ecaterina visa la ac apar area
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
atât de odioasă încât merită să fie trasă de urechi.ʺ Și își justif ica îndemnurile: „Eu nu sunt ucigaș, dar cred că aș deveni pentru a v ă se rvi cauza.ʺ Un poet de curte, Dejarvin, îi face ode însuș i un ui bărbat, unuia Platon Zubov, „un orgolios descreierat, sla b la balcon dar tare la parter care, la bătrânețele Ecaterinei, îi oferea „ultimele plăceri lumeștiʺ și pe care Derjavin îl compara cu nimeni altul decât cu... Aristotel
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
alt registru și extrem de intens furia, amintește de Fellini. A doua: Mason bolnav, În pat, fîlfîind plapuma pentru a vorbi la telefon Într-o atmosferă de Welles. Să ne gîndim Însă mai bine la incredibila portocală mecanică rostogolindu-se pe Oda bucuriei lui Malcolm McDowell (un actor uriaș desființat de Hollywood). Apropo de Ludwig, autorul simfoniei: pentru rolul Lolitei cea mai potrivită alegere ar fi fost, bineînțeles, Sharon Stone. Avea aproape și vîrsta necesară (peste cinci ani). Ca probă de referință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
petreacă șase, șapte luni Învățînd să pregătească aluatul pe care să așeze stafida. Despre toba de tinichea aș putea să adaug că există oameni supraponderali liric care nu pot controla mișcările bețelor, deși posedă un Înnăscut simț al ritmului de odă, de marș În metru antic. Noroc că pe la mijlocul emisiunii Păunescu a venit un prieten de-al lui, medic acupuncturist, și s-a apucat să cînte. MEMORIU Subsemnata dedesuptul rîndurilor, H. Parcea, gospodină, angajată În scop de zîzanie la revista Amfiteatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
De existența Doinei Cornea Înainte de 22 decembrie știam vag. Personal n-am avut șansa de-a asculta la radio vreunul din textele difuzate Între anii ’82 ’89”. Ori Marilena n-a avut aparat de radio, ori n-a ascultat decît odele postului național, ori e surdă. Acesta din urmă fiind un defect minor la o personalitate așa de pofticioasă la verb, care-și arată opinia caldă În ce privește atitudinile contestatare din ultimul deceniu. „Nota lor comună este superficialitatea.” Mai prost e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pauză, suspans. „Era un muncitor.” Și așa a căzut stabilopodul În mare. În bună măsură și din cauza lui Păunescu, care, supărat pe-o cititoare ce l-a numit pe Emil Constantinescu țap, se apucă, deodată, să Înalțe un fel de odă țapului. „...țapul, dacă e adevărat, are o bogăție Înverșunată, nu se lasă manevrat și nu are nimic convențional În el”. Mi-a plăcut acest elogiu adus țapului neconvențional, nemanevrabil, totuși mă văd obligat să completez că animalul În chestiune este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-l prindea norodul pe acoperiș Înainte să-și ia zborul, cum spun mulți, nu mai rămînea din ăl bătrîn nici măcar strigoiul. Să compui versuri la trombon pentru un dement viu văd că multă lume Înțelege, dar să fii lovit de odă pentru unul mort nu poate Însemna decît un caz năprasnic de necrofilie. Iată cum explică Octavian Știreanu Înălțarea tipografiei România Azi. Mai Întîi „guvernul Roman n-a dat nici un leu”. Apoi, printr-o Întîmplare, am primit din Germania oferta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
activismul. Atipic. În fine. Șeful Tineret TV n-a mai ajuns, cum visa, mîna dreaptă a lui Ceaușescu pe probleme de cultură. Și cît se zbătuse! Chiar în seara de 22 din '89 stătea pe țeavă cu o emisie specială. Odă pentru Ody. Nici eu n-am ajuns redactor în subordinea lui. Cînd am ieșit din secretariat, l-am zărit printr-un geam pe Iordan, încolăcit de două vipere focoase. "Puppy, îi șuiera una dintre ele, sașie de admirație, puppy, vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
î.H.) o ofensă la adresa armoniei naturii (D. Paquet, 1997/2007, 18). Ceva mai târziu, în Roma antică, poetul Quintus Horatius Flaccus (65-8 î.H.) îi prevenea pe contemporanii săi care imitau ritualurile ospitalității și toaletei perșilor în volumul de ode pe teme civice intitulat Carmina (31-20 î.H.). Persicos odi, puer, apparatus ("Urăsc, copile, pregătirile persane") era avertismentul asupra faptului că asimilarea obiceiurilor persane însemna supunerea față de popoarele care amenințau granițele Imperiului Roman (Horatius, Carmina, Liber I, XXXVII). În secolul
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
locului-sat). Pentru ca un străin să intre în obște era necesară (obligatorie) o ceremonie de înfrățire-frăția de sânge și de cruce.11 În ceea ce privește istoricul ei, obștea exista încă de pe vremea geților, o spune Horațiu, apoi Ptolemeu. La geți, spune Horațiu în Ode, recolta era comună, iar ogoarele erau nedespărțite prin hotare, dar existau loturi familiale, de vreme ce cultura pământului se muta anual pe pământul obștii. Satul era indicat de geți prin termenul cătun cuvânt străvechi în limba română, care la origine însemna loc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ce ține de domeniul lingvisticii; într-un descântec funcția magică se îmbină cu funcția conativă, cărora li se adaugă, de multe ori, funcția poetică. în beletristică funcției poetice i se adaugă cea emotivă (în cazul speciilor lirice), conativă (întâlnită în ode, imnuri), funcția referențială (în genul epic). 4. Forme ale limbajului Limbajul pasiv are o sferă mult mai mare și rămâne întotdeauna bază a limbajului activ. Este implicat în învățarea limbilor străine, dar și în înțelegerea mesajelor scrise, în lectură, care
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
oraculară, vag ori criptic vindicativă, care a fost tolerată ori încurajată de naționalismul ceaușist, și că diferă net de aceea doar prin recursul masiv și explicit la religiozitate și prin afirmarea poziției politice anticomuniste, promonarhice, manifestă, de pildă, într-o odă lui Mihai I. Uneori se disting accente neoexpresioniste de filiație blagiană, în viziuni ceva mai „aspre” și mai sumbre decât cele ale maestrului: „Năpraznic cădeau pietre.../ Pietre peste pietre se azvârleau.../ Pământul se trăgea spre esență/ Neîndurând biciul să lovească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
păstrează aerul epocii. Sunt, cele mai multe, versuri ocazionale, scrise sub impresia evenimentelor (plecarea trupelor rusești la 1854) sau inspirate de întâmplări din viața personală. Un poet român celebrează activitatea artistică și politică a lui V. Alecsandri, iar Stelei Dunării este o odă închinată celei mai însemnate gazete unioniste. Ardoarea politică împovărează însă inspirația. Ziaristă și polemistă de talent, una dintre inițiatoarele mișcării feministe autohtone, militantă unionistă, C. avea vocația deschizătorilor de drum. Soarta i-a fost însă potrivnică. SCRIERI: Operile doamnei Sofia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
al subiectivității"72 "luminează poate cea mai semnificativă situare a omului în lume, devenind, în ultimă instanță, terenul unor relații decisive asupra condiției umane"73, resuscitând mediul diafan eminescian, Ana Blandiana rezervă o parte din spațiul acestui volum pentru adevărate ode închinate purității primare, într-un limbaj postromantic: "Din apă, ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu forme somnoroase și suave./ Adolescenți frumoși sau doar femei./ Dulce confuze, pletele jilave/ Nu îndrăzneau dorința s-o ascundă./ Apa era fără sfârșit rotundă,/ Luna
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
parte din bagajul de cunoștințe generale la fel de importante ca teorema lui Pitagora În matematică sau ca mecanica newtoniană În fizică, care ar fi sensul studierii literaturii moderne, contestatară, deierarhizantă, „nihilistă”? și Încă: studiul unei epopei, al unui cînt, al unei ode, al unui sonet, al unei tragedii face parte dintr-o disciplină care s-a numit cîndva retorică. Pe de altă parte, constituie o introducere În mitologia unei civilizații, chiar dacă sensibilitatea contemporană nu mai rezonează cu cea care se presupune că
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
critic și o acumulare a unui sistem al împrejurărilor istorico-literare. Lirica anilor 1950-1960 se caracterizează prin entuziasm, prin "patos și angajare într-un discurs nediferențiat" cum spune Petru Poantă. S-a scris în această perioadă foarte multă poezie ocazională: imnul, oda, balada, satira devin specii frecvente. Poeți ca Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Demostene Botez, Maria Banuș, Nicolae Tăutu, Eugen Frunză au scris o poezie cu o anumită culoare a reconstituirilor, mesaj generos, suflu social impulsionat de revoluționarea realităților social-politice. Transcrierea poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vom trece de Dumnezeu/ pământul este o virgulă, cercul un ban -/ de sete, de veacuri, suntem beți,/ pentru disprețul tuturor crucilor înșirate,/ pentru chibriturile cu creier, de jos,/ pentru prea frumos gând răsărit peste noapte,/ să nu mai scriem băieți" ("Odă", 1940). Poemele sunt discursive, ironice, antisentimentale, într-un limbaj cotidian, dur; imaginea, deși există, ea trebuie să "răcnească". Polemica este "sarcastică, tipică spiritului muntean", cum spune E. Simion. Poetul vizează tehnicismul, obârșia secătuirii spirituale la care a ajuns lumea. În
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
plătește tribut perioadei proletculte, în sensul că scrie și el versuri cu "subiecte" din viața "Tânărului mecanic", a lui Ion Gabor, sau a poștașului. Cântecele istorice, sau evocarea grevelor de la Grivița nu reprezintă astăzi valori notabile. Poet afectiv, auster, scrie ode, meditații, poeme, pasteluri în care se cuprinde un întreg univers al tradiției: țara, satul, cimitirul, comorile, pământul, șarpele: "E încă scurtă umbra că e vară/ E scurtă umbra că-i amiază/ Curând va fi prea lungă, fugind de noi, când
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lume ce construiește noi structuri sociale și la cei care rămân să aspire la acest viitor, în cadrul vechilor structuri; gesturile și mesajele lor profetice închizând în ele schimbările ce vor veni. Un exemplu elocvent este Pablo Neruda ce reînvie în odele lui, clocotul adânc și răscolitor al maselor și își cântă prietenul de odinioară căzut în război"1. De asemenea, Federico Garcia Lorca, simbol al "conștiinței intelectuale angajate", cum îl numește Dan Grigorescu, își dedică opera în ton melodic, meridional cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
găsit odată prilejul să specifice că istoria trebuie evocată cu luciditate și cu emoție: Cine spune că ești zăpadă, care acoperă fructul,/ cuțitul care înjunghie vietatea elanului,/ lațul care sugrumă emoția?/ cu luciditate cercetând istoria,/ Marx a stârnit incandescența Revoluției ("Odă lucidității"). Rațiunea și-a însușit o anume sensibilitate, relațiile ei nu țin doar de abstracțiune, ci și de pătrunderea în universul real: "Și acest magic cuvânt comuna/ Sună ca ploaia, ca vuietul soarelui,/ Ca inimitabilul sunet pe care-l au
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
va cere dreptul la porc, la câne, la ocară, la cultul strămoșilor, dar și la perlă, smarald, înger, șarpe, otravă, elemente cunoscute în lirica argheziană. O primă ipostază este similitudinea cu divinul: "toți mă credeau el, chiar și eu însumi" ("Odă bucuriei", "Necuvintele"). Aceeași idee apare și în poemul "Construcție" în care contemplă "Marea trecere": "Eu sunt un mare Dom care dorm/ Tu ești o stea care A/ Degeaba curgeți voi, le-am spus/ celor care erau" ("Măreția frigului"). Iconoclast și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în părinți/ E un timp când ieșim din părinți", timp când atitudinea protectoare este necesară, pentru că se refuză dinainte depășirea condiției: "Râvnirea altor traiectorii". Poetul remarcă o lege aspră a focului, care se cere instituită. Primul volum conține imnuri și ode, poeme confesive și poezii care au nevoie de un auditoriu, cum este "Zile de mare emoție". Există și versuri ale adolescentului care descoperă spațiul genezelor. Într-o imagistică ce își pierde strălucirea cu timpul, reușește să ne convingă, fiind primul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
populară) cu speciile: * Doina : de dor, de jale, de voinicie, de cătănie, de înstăinare etc * Cântecul: haiducesc, de leagăn, ritual, de muncă, al obiceiurilor (colinde), al miresei, bocetul etc * Ghicitoarea, strigătura, proverbul, zicătoarea 2. Lirica scrisă(cultă) cu speciile: * Elegia * Oda * Pastelul * Idila * Cântecul * Meditația * Imnul * Satira * Pamfletul * Epigrama Poezii cu formă fixă: sonetul, rondelul, madrigalul, glosa, gazelul. II. Genul epic 1. Oral * în versuri: balada, legenda * în proză: legenda, basmul, snoav 2. Scris * În versuri: balada, poemul, epopeea, legenda, fabula
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
situațiile. De a nu ceda. De a nu se lăsa Înfrânt, doborât. De a se ridica deasupra soartei. De a fi propriul său stăpân. Acest model uman exemplar din punct de vedere moral și sufletesc ne este descris de către Horațiu (Ode, IIIĂ: Justum et tenacem propositi virum Non civium ardor prava jubentium, Non vultus, instantes tyranni Mente quatit solida, neque Auster, Dux inquieti turbidus Adriae, Nec fulminantia magna manus Jovis; Si factur illabatur orbis, Impavidum ferient ruinae* 24 ACȚIUNEA PSIHOLOGICĂ Cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -/Portret unic și veșnic, expus în infinit”4) etc. Dar, cum ușor se poate remarca, în aceste exemple „infinit” nu mai are puterea evocatoare, „vastele atribute” pe care le avea la un Lamartine („Ode au Malheur”), la un Hasdeu 5) sau la autorul „Scrisorii I”, unde era atotputernic, profund și grav: „De-atunci și pînă astăzi colonii de lumi pierdute/ Vin din sure văi de caos pe cărări necunoscute/ Și în roiuri luminoase izvorînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]