KorAP: Find »[drukola/base=odaie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...124 125 126 ...219 >

5,469 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898

mănânc. Haide, că mă grăbesc. Vai, ce treabă am! Lui Felix i se păru ridicol să facă o declarație în asemenea împrejurări. De aceea se obișnuise să le facă în șoaptă, când Otilia nu era de față. Se închidea în odaie cu o fotografie a fetei și se lăsa în voia visării. O cuprindea de mâini, o trăgea spre el, își apropia buzele de urechea ei și-i șoptea indefinit: "Te iubesc, te iubesc, te iubesc". Nu mai putea dormi, dar

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
se gândi să trimită scrisoarea prin poștă, însă putea sosi când era și el de față, și asta nu-i convenea. Hotărî să i-o pună în cameră, dar și așa trebuia să fie prudent, ca nu cumva Marina, dereticând odăile, s-o arunce. Așteptă până ce Marina termină dereticatul într-o zi în care Otilia nu era acasă, și apoi depuse plicul cu indicația "Domnișoarei Otilia" pe pat, pândind neliniștit în odaia lui. La ora unu se auziră și pașii Otiliei

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
trebuia să fie prudent, ca nu cumva Marina, dereticând odăile, s-o arunce. Așteptă până ce Marina termină dereticatul într-o zi în care Otilia nu era acasă, și apoi depuse plicul cu indicația "Domnișoarei Otilia" pe pat, pândind neliniștit în odaia lui. La ora unu se auziră și pașii Otiliei, ușa trântită, pârâitul patului, în care se aruncase spre a se odihni puțin. Felix își comprimă palpitațiile grozave ale inimii. - Felix, se auzi strigătul fetei de alături, Felix, tu ești acolo

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
distrat! Te pomenești că ești îndrăgostit! Nu m-aș mira, cu atâtea colege... Felix se simți dezamăgit de presupunerea Otiliei, și prin gând îi trecu toana de a smulge înapoi scrisoarea. Otilia îl ținu mult de vorbă, apoi trecu în odaia cu pianul și-i cântă anume fraze, apelând mereu la atenția lui, în sfârșit îl sfătui să se ducă să se odihnească, fiindcă părea obosit. - Mă duc și eu, vreau să citesc ceva, de mult n-am maipus mâna pe

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ceva, de mult n-am maipus mâna pe o carte. Felix fugi înainte, ca să nu fie de față la găsirea scrisorii, și așteptă cu respirația încordată. După o îndelungă ciorovăială cu Marina, Otilia urcă scările. Se auzi când intră în odaie, dușumeaua pârâi ușor în câteva puncte greu de precizat, Felix bănui că Otilia se oprise în fața mesei. Apoi urmară mici zgomote indistincte și... nimic. Felix se feri să G. Călinescu dea ochii cu Otilia și rămase închis în odaie. Când

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
în odaie, dușumeaua pârâi ușor în câteva puncte greu de precizat, Felix bănui că Otilia se oprise în fața mesei. Apoi urmară mici zgomote indistincte și... nimic. Felix se feri să G. Călinescu dea ochii cu Otilia și rămase închis în odaie. Când, târziu, ieși, ca un hoț, ușa odăii fetei era deschisă, scrisoarea lipsea de pe masă, iar Otilia era în oraș. Se-ntoarse la masă cu Pascalopol și cu moș Costache, privi pe Felix degajat, se purta ca și când nimic nu se-ntîmplase

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
greu de precizat, Felix bănui că Otilia se oprise în fața mesei. Apoi urmară mici zgomote indistincte și... nimic. Felix se feri să G. Călinescu dea ochii cu Otilia și rămase închis în odaie. Când, târziu, ieși, ca un hoț, ușa odăii fetei era deschisă, scrisoarea lipsea de pe masă, iar Otilia era în oraș. Se-ntoarse la masă cu Pascalopol și cu moș Costache, privi pe Felix degajat, se purta ca și când nimic nu se-ntîmplase. Contrariat, Felix deveni îndrăzneț și încercă să controleze

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
păru nici intimidată, nici cu conștiința încărcată. Lui Felix îi încolți bănuiala că scrisoarea nu-i căzuse în mâini și făcu atunci ceea ce altă dată n-ar fi făcut. Profitând de faptul că Otilia era jos cu Pascalopol, intră în odaia ei, aruncă ochii pe pat și pe masă, pe dușumea, însă nu fu chip să descopere nimic. Scrisoarea fusese luată de cineva, în orice caz. A doua zi, la masă, Otilia fu tot atât de senină, seara nu veni deloc. O mâhnire

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
stol negru, înfricoșător. Nu, nu. Otilia se purtase cu el ca o soră. Nu putea să-l urască. Poate că a supărat-o prin gestul lui. Nu se cădea să-i scrie în chipul acela, care dovedea că pătrunsese în odaia ei (imprudență neiertată), ci să-i spună de-a dreptul, discret. Chinul lui Felix crescu cu trecerea zilelor, fiindcă răceala Otiliei, dacă ea era pricina, era definitivă, iar circulația scrisorii nu mai putea fi urmărită. În ziua când orice speranță

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
familiară ca întotdeauna, primea cu aceeași bucurie pe Pascalopol, nu se schimbase în fond nimic. Începu să se îndoiască de seriozitatea mărturisirii Otiliei, vru explicații. O pândi într-o seară târziu, până după miezul nopții, când ea se sui în odaia ei și, după o jumătate de ceas de îndoială, îi bătu în ușă, strigând ușor:,,Otilia!" - Ce vrei? se auzi glasul fetei în șoaptă, după ușă, suntdezbrăcată! - Vreau să-ți vorbesc neapărat, trebuie. - Nu ești cuminte deloc, ai să-mi

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
vede, umple lumea de povești. Du-te, du-te. Otilia sărută repede pe Felix pe un obraz, iar acesta îi sărută mâna și o lipi de obrazul lui. De acum încolo, cei doi se întîlneau adesea noaptea, când într-o odaie, când într-alta, și așa, pe intuneric, se pierdeau în reverii caste. Felix s-ar fi simțit dezonorat să facă un gest îndoielnic, oricât de neînsemnat, și când, prin acea tiranie a subconștientului, o imagine senzuală năvălea în mintea lui

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
vorbește lumea! se dezvinovăți Costache. Apoi insinuă: Du-te dumneata sus! Pascalopol zâmbi amar. - E greu pentru un om de vârsta mea să biruiască, atunci când o femeie nu vrea să-l mai primească. Se plimbă în lungul și latul odăii. - Dar, omule, implora el pe Costache, de ce s-o fi supărat domnișoara Otilia, ce s-a întîmplat? Moș Costache, prin încovoierea lui, mărturisea nevinovăția și nedumerirea. În sfârșit, după o așteptare zadarnică, Pascalopol se îndreptă spre ușă, în prada celei

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
bănuieli, lătrat de doi mari dulăi. Sohațchi îl primi cu exclamații groase de veselie și-l păzi până ce-și scoase șoșonii în săliță. Dinăuntru se auzeau râsete puternice, convorbiri zgomotoase. Prins bine de braț de către Sohațchi, Titi intră într-o odaie scundă și lungă, unde, așezați în șir pe o canapea înaltă ca un pat, câțiva bărbați ședeau la o masă apropiată de aceasta. Era o odaie de burghezie, mică mai degrabă, curată, cu obișnuitele ornamente. Pe pereți atârnau, afară de tipicul

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
râsete puternice, convorbiri zgomotoase. Prins bine de braț de către Sohațchi, Titi intră într-o odaie scundă și lungă, unde, așezați în șir pe o canapea înaltă ca un pat, câțiva bărbați ședeau la o masă apropiată de aceasta. Era o odaie de burghezie, mică mai degrabă, curată, cu obișnuitele ornamente. Pe pereți atârnau, afară de tipicul passe-partout de sârmă cu fotografii, câteva tablouri de sticlă reprezentând scene din Othello și Le mariage de Figaro. Picturile fusese corecte, însă reproducerea de fabrică pe

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
i se păru a fi străin. O femeie bătrână, de înfățișare modestă, cu pantofi înciucurați în picioare, sta alături pe un scaun. Rezemată de sobă, privea spre ceilalți o fată voinică, mai degrabă doamnă, cu ochi îndrăzneți. Mai erau, în odaia astfel arhiplină, încă o doamnă în vârstă, cu pălărie plină de pene pe cap, și doi tineri. Sohațchi îl purtă pe Titi prin fața tuturor, și astfel, amețit puțin, acesta află că doi din bărbații de pe canapea erau frații lui, că

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Titi prin fața tuturor, și astfel, amețit puțin, acesta află că doi din bărbații de pe canapea erau frații lui, că fata îi era soră, iar bătrânii, părinți. Deși toți erau îmbrăcați civil, se vorbea de lucruri militare, și chiar intrase în odaie o ordonanță. - Mă, zicea domnul cu mustața în furculiță, tu când plecila regiment? Se aduse vin fiert în boluri de curaçao, care dădu curaj lui Titi, și se începu sau, mai bine zis, urmă o conversație zgomotoasă. Un observator mai

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ce spune el? Nu vezi, săracul, înce hal e? Nici vorbă că l-a atras în casă cu familia ei și l-au strâns cu ușa. - Mă rog, mă rog, insistă Stănică, să ne lămurim. Membriifamiliei, care au intrat în odaie, v-au găsit așa din întîmplare, sau ai avut impresia că pândesc de mult momentul ăsta? Te-au amenințat, ți-au intimidat conștiința? - Mi-au spus, ocoli Titi punctul penibil, că sunt major și pot să fac ce vreau, dacă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
impresia brutal, față de rudele nurorii: - Bine, dar voi n-aveți de nici unele aici. La o fată deoameni așezați se dă trusou, nu așa. - Am făcut și noi ce-am putut, în grabă, maică, zise blîndcealaltă soacră. Într-adevăr, cele două odăi, zugrăvite proaspăt și multicolor de Sohațchi, erau aproape goale. Frații le mobilase la repezeală cu ce găsise prin odăile lor, după o listă alcătuită în consiliu. Un pat de fier cu tăblii, pictat cu îngeri șterși de vechime, fusese scos

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
dă trusou, nu așa. - Am făcut și noi ce-am putut, în grabă, maică, zise blîndcealaltă soacră. Într-adevăr, cele două odăi, zugrăvite proaspăt și multicolor de Sohațchi, erau aproape goale. Frații le mobilase la repezeală cu ce găsise prin odăile lor, după o listă alcătuită în consiliu. Un pat de fier cu tăblii, pictat cu îngeri șterși de vechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundată slujise, drept pat de siestă, ordonanței. Lavaboul era lamentabil. Îl găsise Sohațchi aruncat

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
canapea veche, desfundată slujise, drept pat de siestă, ordonanței. Lavaboul era lamentabil. Îl găsise Sohațchi aruncat în magazie și-l vopsise în alb. O masă de brad era acoperită cu o combinație de petice și broderie. Șifonierul fusese scos din odaia bătrânilor și avea oglinda spartă. Titi însuși înlocuise oglinda printr-o bucată de satin galben, prinsă cu pioneze. Într-un colț se vedea și o etajeră proastă, îmbrăcată în pluș, cu câte un bibelou improvizat: o sticlă goală de parfum

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
împăca numai cu Sohațchi, cu care, când era bine dispus, vorbea îndelung despre colegii de la liceu și de la bellearte. Stănică venea des, râdea și se zbenguia cu Ana, fără să se mai sinchisească de Titi. Într-o zi râseră în odaia alăturată, băură, după toate aparențele și mâncară ceva, și abia târziu Stănică deschise ușa, cu gura plină, și zise aproape indiferent: G. Călinescu - A! tu erai aici? Titi începu să-și manifeste supărarea pasiv, nemaivorbind nimic ore îndelungate. Dar într-

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
nu mă insultați, măgarilor, că vă spun la mama! Toți îl priviră în liniște ca pe un pacient în criză și lui Titi i se păru că Ana lasă buza-n jos într-un gest de dispreț. Frații ieșiră din odaie fără să-l mai contrarieze și tocmai această indiferență înfurie și mai tare pe Titi. - Lasă-l, mă, se auzi glasul locotenentului, nu vezi că enebun? - Ba o să-l dau în... spuse pe șleau căpitanul. Titi puse mâna repede pe

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
până în preajma momentului de plecare, așa încît toți se îmbrăcară, crezând că i-a trecut rezistența. După-masă, Titi dispăru. Ceilalți își închipuiră că se-mbracă. Ieșiseră pe ușă să-l aștepte, dar Titi nu se vedea nicăieri. Aglae intră în odaia lui și-l găsi în pat, în plapumă. G. Călinescu - Dar ce faci aici, pentru Dumnezeu, nu mergi? De cem-ai făcut să mă-mbrac? - Ți-am spus că nu merg. Și Titi se-ntoarse cu capul la perete. Supărată, Aglae

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
de la cineva? Poate să găsesc eu la un prieten, numai să nu spui la nimeni. Suma izbi pe Felix, care, de bucurie, nu mai examină de loc ciudățenia propunerii din partea lui moș Costache. A doua zi, bătrânul veni misterios în odaia lui Felix și-i întinse un bilet la ordin, îndemnîndu-l să-l completeze cu suma de o mie de lei și să-l dateze 30 decembrie 1910. Felix voi să întrebe asupra rostului acestei simulații, dar Costache îi încîntă urechea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
bătea cu putere, ca simțindu-se vinovată. O forță mai mare decât voința lui îl trase pe ușă afară si-l împinse la ușa Otiliei. Bătu iarăși ușor, ca altădată. Auzi limpede săritura speriată a fetei și tropotul pașilor prin odaie. Capul zbârlit al Otiliei apăru în întredeschizătura ușii. - Ce vrei, Felix? întrebă fata cu reproș.Felix se zăpăci și declară prostește: - Te... iubesc! - Of, doamne, se văietă Otilia, iar nu ești deloc cuminte.Ți-am spus să nu mai vii

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]