3,262 matches
-
Casa de cultură a M.I., cluburile din unități, se vor organiza pentru cadre, elevi și militari în termen expuneri, dezbateri, răspunsuri la întrebări, consultații și alte activități politico-educative. 3.Gazeta „În slujba patriei”, celelalte publicații ale Ministerului de Interne vor oglindi în cuprinsul lor modul în care sunt studiate și dezbătute de către efectivele M.I. proiectele de documente ale Congresului al XIII-lea, hotărârea organelor și organizațiilor de partid, ale U.T.C. și de sindicat de a acționa cu fermitate pentru îndeplinirea
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
l? a informat c? l?au ucis pe Iorga ? i pe Madgearu. A?a cum �? i amintea Sima, ucigă? îi p? reau s? fie �ntr? o stare de transfigura? ie. Un fel de calm că de pe cel? lalt ț? r�m se oglindea pe chipurile lor. Boeru s? a exprimat �n termeni mistici �n leg? tur? cu r? zbunarea C? pitanului, cu tr? darea lui Iorga ? i a lui Madgearu ? i cu pretinsul ordin al lui Codreanu de a fi r? zbunat. A vorbit ? i despre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
următoare, ca bune practici instituționale sau de politică educațională. 2.2. Instituții și organizații românești de educație a adulțilortc "2.2. Instituții și organizații românești de educație a adulților" Simona Sava, Diana Szasz Sistemul educațional din România, ca subsistem social, oglindește efectele procesului de tranziție prin care trece țara noastră, cu dezvoltări inconstante și asimetrice, potrivite nevoilor educaționale cărora trebuie să le răspundă. Structura instituțională de educație a adulților în România cuprinde o diversitate de instituții, în perioada postdecembristă mărindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
următoare, ca bune practici instituționale sau de politică educațională. 2.2. Instituții și organizații românești de educație a adulțilortc "2.2. Instituții și organizații românești de educație a adulților" Simona Sava, Diana Szasz Sistemul educațional din România, ca subsistem social, oglindește efectele procesului de tranziție prin care trece țara noastră, cu dezvoltări inconstante și asimetrice, potrivite nevoilor educaționale cărora trebuie să le răspundă. Structura instituțională de educație a adulților în România cuprinde o diversitate de instituții, în perioada postdecembristă mărindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de tot restul. Exact ca lumina care cuprinde scena și sala și care îngăduie să ne privim în ochi cu actorii și regizorul deopotrivă. Publicul tace. N-are curaj să se ridice după așa o mărturie cinstită. Spectatorii s-au oglindit în degradarea și-n noblețea ultimei cărți jucate pe scenă, a ultimei declarații de dragoste pe care Actorul și Sufleorul, cu demnitate și cu spaimă, au făcut-o teatrului și vieții în sine. La conferința de presă organizată cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al reorganizării structurilor cognitive și al părăsirii viziunii anterioare asupra lumii și a lucrurilor. Modele ale transformărilor neintenționate; este modelul prezent în teoriile referitoare la schimbările permanente care apar în viețile oamenilor brusc, pe neașteptate. Aceste schimbări pot fi pozitive, oglindind reziliența persoanei, resursele ei de coping sau pot fi negative, aruncând persoana în patologie. Printre factorii care conduc spre transformări bruște pozitive fac parte: sprijinul social, inteligența, coping-ul eficient, gradul de hotărâre al persoanei și flexibilitatea atitudinilor. Opusul acestor factori
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
adecvat] între ele poate s] existe doar dac] sfera privat] se subordoneaz] sferei publice, si aceast] subordonare s-a exprimat adesea prin dominația b]rbaților atât în gospod]rie, cât și în viața public]. Subordonarea practic] a sferei private este oglindit] de modurile în care, în mare parte a filosofiei morale și politice și a gândirii sociale, morală direct] și personal] a sferei private este v]zut] ca fiind „inferioar]” celei care guverneaz] cerințele vieții publice. Mai mult, deși, din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aflu sub zidurile bătrînei Academii de Artă. Văd un pictor al străzii. Unul din cele cîteva sute. Mă opresc în spatele lui și-i urmăresc, stupefiat, dexteritatea cu care-și mînuiește, de data asta, un simplu cărbune, iscînd unul din palatele oglindite în apă. Magie de fachir. Nu rezist tentației de a-l întreba, complezent, cu ce fel de cărbune lucrează. Ca și cum asta ar explica prestidigitația lui. Îmi explică, afabil. Și, drept "răsplată", îi ofer pliantul cu Ușile mele. Îl ia, îl
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de propaganda iliesciană), ce are tragicul partid istoric al lui Maniu asumîndu-și o parte a istoriei naționale, cu șicanele securiste suportate cîndva de un individ ca atîția alții, fie acesta și reputat autor de peisaje cu iazuri în care se oglindesc sălcii plîngătoare? Evident, nimic. Treceam, peripatetizînd, cu medicul militar prin fața Casei Pogor și, în dreptul cimitirului cu ruși căzuți în război, cimitir încă în curtea muzeului pe-atunci, companionul meu mă opri și, cu fața ușor patetică, își rosti înduioșarea: Bieții
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zona privatului sau din viața comunitară ne-instituțională sunt la rândul lor întru totul influențați de politica de guvernare creștină. Producția intelectual-imaginativă, ca și cea "fantezistă", spiritualitatea religioasă, cu dogma sa și cu repudierea oficială a ereziei, sunt și ele oglindite de mentalul colectiv într-un chip coerent, așa cum medievalii își spuneau că a hotărât divinitatea însăși. Imaginarul puterii ar fi tocmai interpretarea pe care a dat-o comunitatea, într-o perioadă dominată de o anume ideologie (teocrația creștină), existenței ei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
două funcții nu sunt deținute chiar de aceeași persoană). Lectura teoretică a imaginarului medieval (pe care o propun în capitolul Speculum speculorum) vizează așadar următoarele aspecte ale acestuia: structura internă generală ("radiografiată" printr-un filtru antropologic) și modul de formare (oglindit prin exemple culturale plasate într-o rețea susținută de mentalități, reprezentări sociale, contexte istorice și politice, ideologii și politici instituționale). În spiritul traseului științific sugerat de Le Goff în postfața discutată și al metodei școlii conduse de Bernard Guenée, textul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pe care și-a stabilit-o, pentru locul ei în raportul cu alteritatea, oricare ar fi aceasta. Discursul științific istoriografic din secolul XX a participat el însuși în ce privește metodologiile și perspectiva filosofică asupra trecutului la experiența epistemologică a modernității; a oglindit dilemele socio-politice ale societății, precum și mutațiile valorice survenite la nivel ontologic în psihicul colectiv. Istoriografia, renunțând la a mai citi trecutul prin grila ideologică a "istoriei politice", a devenit o știință complexă și a intrat în cele din urmă într-
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
important decât gândirea simbolică (logică) sau mitică (narativă). Datele lui concrete sunt relevante în analiza mediului, a condițiilor de viață, a relațiilor interumane, pentru reconstituiri și recuperări de cadre de civilizație sau de fragmente relevante de viață materială. Imaginarul corpului, oglindit de mărturii, este el însuși un testimonial cu rol antropologic, istoric, sociologic, cultural și spiritual. Ceea ce interesează însă în mod aparte o teorie a imaginarului medieval este mai ales "ontofania imaginii", precum și posibilitățile de exprimare a teologiei iconodule sau iconoclaste
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mai trăiește - dacă este să ne raportăm în principal la imaginarul său colectiv - încă patru secole sub semnul aceleiași "ordini" medievale. O dovedesc lucrările de analiză a gîndirii politice manifeste în decizii și fapte, dar și a textelor care o oglindesc, o dovedesc de asemenea patrimoniul material și cel imaterial, mărturii ale unei tradiții puternice, articulate, ancorate profund într-o civilizație conservatoare, în mod evident în mentalități, cutume și valori spirituale motivate de istorie și de nevoia mereu presantă de legitimare
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
codifică transcendentul sau imuabilul, în timp ce semnul intensifică raportul cu i-mediatul și cu realitatea. Simbolul mai curând recuperează și sedimentează un sens, este retroproiectiv (prin analepsă), în timp ce semnul este prevestitor sau prospectiv (prolepsă). Imaginile literare sau ansamblurile plastice complexe care oglindesc structurile imaginarului conțin atât imagini-simbol, cât și o "signaletică" ce trimite la aspecte sociale, identitare și la programe politice și religioase relevante pentru receptor (prezența unor indicii culturale în figurarea iadului din frescele comandate de Petru Rareș, semne ce duc
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
comunitățile medievale și-au dezvoltat un simbolism bogat, în culturi predominant orale; prin el au integrat experiența colectivă, pentru a o memora și a o transmite posterității ca mărturie a rezistenței lor în timp. Nu doar discursul oficial al puterii oglindește componenta creștină și cruciată a politicii militare anti-otomane, ci și mărturiile culturale (scrise, materiale sau moștenite prin tradițiile orale) ale exemplarității colective și individuale, ale angajamentului pentru menținerea valorilor identitare. Mecanismul de compunere a acestei matrice a imaginarului pune în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
același spațiu laic individualizează o zonă ca fiind mai curând a marginalilor (casa, ograda, camerele ascunse, drumurile laterale etc.), și imaginarul particularizează/memorează "cotidianul" și diverșii săi cronotopoi, respectând diferitele funcții sociale, așa cum sunt ele ierarhizate în lumea reală. Imaginarul oglindește din narațiune nu doar firul epic, simbolismul, tipologiile, relațiile, ci și diversitatea sub-categorială a unităților de timp (timpul mesei, al muncii, al odihnei, al luptei; timpul liturghiei și timpul morții, "timpul" lumii de dincolo, în așteptarea Judecății de Apoi; timpul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o zonă a "literaturii" livrești (mai puțin liberă însă, din cauza vizibilității ei la nivelul elitelor, unde canonul este mai atent respectat). Speculum mundi Imaginarul medieval în scrierile din Țările Române Paradoxurile întemeierii statelor medievale românești 19 Imaginarul medieval ortodox a oglindit în bună măsură sistemul de guvernare al puterii basileice, cumulat cu cel al ecclesiei, de îndrumare spirituală a creștinilor din imperiu. Concentrate asupra diseminării și menținerii în credința fiecărui creștin a ideii de întrupare christică (prin Taina Euharistiei), dar și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Dacă istoricii dreptului bizantin și cercetătorii dreptului medieval românesc au stabilit deja care anume aspecte ale puterii simbolice sau ale justiției și în ce măsură pot fi așezate în descendență bizantină (doar parțial), reeavaluarea reprezentărilor colective memorate în imaginarul medieval românesc (și oglindite de mărturii) atestă în schimb coerența imaginii despre guvernarea vieții materiale și spirituale a comunității, în spiritul oikonomiei creștine (și ea de sorginte bizantină, cum am precizat la începutul capitolului). Legitimitatea domniei nu a fost pusă niciodată în discuție; cu toate că
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
realist − cu o oarecare tendință de sublimare la Șerban Cantacuzino, într-un moment istoric deja discutat de bibliografia de specialitate (Pippidi 315-57). Preluarea − cum spuneam, doar parțială, deși importantă cantitativ − de titulaturi, componente de ceremonial bizantin, instituții sau aspecte juridice, oglindește concepția autocrată a domniei, reflectată de scrierile cu caracter mai mult sau mai puțin politic − istoriografie, parenetică sau cărți populare (Mazilu, Recitind literatura română veche I 131-39, 130-209). Ceremonialul în sine și funcțiile sacerdotale ale domnitorului, tindeau în anumite contexte
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
luat ființă, constituie modelul exemplar, nu numai al riturilor, ci și al oricărei activități umane semnificative... (Eliade, Încercarea labirintului 134) Imaginarul evului mediu ne relevă astăzi laturi spectaculoase ale lumii vechi, prin fragmentele de text și de imagine care îl oglindesc. Pe de altă parte, el și-a dovedit eficiența chiar în acele timpuri, dat fiind că a fost posibil ca mesajele instituțiilor puterii să mobilizeze comunități întregi în numeroase situații dramatice, pe fundalul unei memorii istorice cu multe teme recurente
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
modelul istoric ca principale instrumente de actualizare. Dacă în occidentul european, în unele locuri, imaginarul medieval al puterii se consolidează în jurul figurii "romanțate" a cavalerului cruciat (cum se poate vedea și din analizele datorate lui Jacques Le Goff - un imaginar oglindit de numeroasele creații "literare"), în spațiul românesc, mai ales istoriografia, cărțile populare, legendele și miturile preiau și păstrează tipologia locală a eroicului (laic; pentru cel religios, hagiografiile). Presiunea evenimențialului și a politicii mereu defensive generează câteva dihotomii situate în centrul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o narațiune în spirit hagiografic, ce fixează în cultura și în imaginarul medieval românesc figura apologetului militar - cunoscută și din scrierea Varlaam și Ioasaf, în reușita variantă din 1648 datorată lui Udriște Năsturel (vezi mai ales Mazilu). Structurile imaginarului sunt oglindite și de celelalte cărți populare − mărturie a capacității localnicilor de a adapta creativ textele cu circulație europeană −, dacă luăm în considerare faptul că letopisețele și cronicile, în afara mitului întemeietorului și a modelelor voievodale, surprind eroicul doar în limitele evenimentului principal
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Iustinian I, Irina, Theodora I, Theodora II, Zoe, Ana Comnena), dar și față de cel religios (sfintele cărora li s-a închinat o bogată literatură hagiografică); e adevărat că același imaginar bizantin (larg comentat de Patlagean și Maltese în lucrările lor) oglindește și relația femeii păcătoase cu demonicul, "complex" transmis și în culturile post-bizantine, și nu numai ortodoxe, cu consecințe tragice în cele catolice ("vânătoarea de vrăjitoare" și represiunile inchiziției).] Ceremonialul de înscăunare, cel de numire a ierarhului clerical, cel de investire
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cum știm, gestionate de puterea masculină, dar situate între teama de a nu fi iertată de păcatul adamic - de aici, recluziunea femeii (în spațiul casei) și penitența ei continuă − și între frica permanentă de Îngerul Căzut, (eufemistic) Cel-fără-de-casă. Imaginarul medieval oglindește gândirea, credința și trăirile fiului risipitor (Adam), a cărui speranță se leagă de valoarea mântuitoare a sacrificiului Fiului trimis, ca să nu devină un frate al "veșnicului rătăcitor". Simbol suprem al lumii lui, casa, obligatoriu pură și ocrotitoare, fie cea familială
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]