3,276 matches
-
a zeilor ori unui Dumnezeu care să fi condus lumea personal. Tentativa euhemerismului de a explica istoric originea credinței mitice în zei, interpretând reprezentările singulare ale zeilor ca personalități eminente ale trecutului cărora li s-au atribuit puțin câte puțin onoruri divine, transfigurându-i în amintire, contribuia la deprimarea ulterioară a sensului divin din lumea religioasă greacă. În mod cert, susținătorii unei asemenea idei se aflau inițial în cercurile clasei culte; succesiva lor divulgare prin disputa cinico-stoică a avut efecte distructive
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
al puterii sale era cunoscut încă din vechime. Augustus a putut să se lege cu ușurință de cultul suveranului existent în provinciile orientale ale imperiului când a construit, în aceste provincii, temple și statui odată cu cea a zeiței Roma, nerespingând onorurile de cult pregătite oficial de autoritățile citadine ori de adunările provinciale. Acestea i-au au fost acordate cu bucurie chiar persoanei lui Augustus, care adusese în acele țări odată cu pax augustana și o pace durabilă, bucurându-se de o considerație
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lume sub chipul unui Prunc și să inaugureze o epocă de aur, descoperea trăsăturile unei concepții ce-i conferea suveranului o origine divină. Alți împărați din primul secol al principatului au părăsit reținerea prudentă a lui Augustus pretinzând cu fermitate onorurile divine, din partea lumii lor romane, pe când mai erau încă în viață, deși conduita și faptele lor erau cu totul nepotrivite acestei recomandări; inițiativa a dus la o anumită răcire față de cultul împăraților la Roma. În Occident au continuat să persiste
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ei, nici o sabie sau un arc, deoarece noi căutăm pacea, nici o cană, trebuind să fim sobri. Învățătura alexandrinului se regăsește și în Tertulian care, în Apologeticum, se mândrește cu creștinii care, considerați străini de către păgâni, se țineau departe de lăcomia onorurilor și a gloriei și colaborau alături de păgâni în arte, în studiu, în comerț, în navigație și în exercițiul armelor în favoarea statului și în serviciul împăratului: Ne amintim că trebuie să-i aducem mulțumire lui Dumnezeu, Domn și Creator, să nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
înfruntă primejdia cu mai mult curaj? Nimeni nu primește răsplata înaintea luptei, iar pe de altă parte, comandantul nu poate să distribuie acele daruri pe care încă nu le are. E adevărat că, el poate să-și împodobească combatanții cu onoruri, dar nu să le prelungească viața. Fapt pentru care, soldatul lui Dumnezeu nu este abandonat în primejdie și nici nu piere pentru totdeauna, odată cu moartea. De aceea, e clar că, creștinul, poate să apară ca un nefericit, însă nu poate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
accepțiunea războiului drept și a serviciului militar pe baza conceptului creștin de dreptate, care nu admitea ca cel puternic să-l asuprească pe cel slab. El interzicea prestarea serviciului militar doar celor consacrați Domnului, întrucât, așa cum se țineau departe de onorurile pământești, tot astfel trebuiau să fie și de cele militare, contrare stării religioase. Consimțământul și aprobarea vieții militare relevate de elogiul episcopului milanez, este însoțit de admirația acesteia, pe care o considera, din unele aspecte, vrednică de a fi imitată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
natura. De fapt, trebuie să facă față multor drumuri și multor străji; trebuie să suporte frigul și foamea, să lupte împotriva dușmanilor, să înfrunte pericolele extreme și aproape totdeauna, dacă e necesar, chiar și moartea, însă o moarte glorioasă, cu onorurile și recompensele împăratului. Viața lui este grea în timp de război, splendidă în timp de pace. Răsplata celui care și-a dedicat întreaga sa existență, să împlinească lucruri mărețe este: primirea unui principat, numirea de prieten al împăratului, de a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
provoca repulsie în fața sentimentelor lor religioase și care intenționa să-l umilească pe Cristos în fața lui Jupiter. Roma devenise pentru ei orașul urâciunii, civitas diaboli, iar Domițian, al doilea monstru după Nero, un alt mysterium iniquitatis. Creștinii închiși, disprețuitori față de onoruri și de bogății, străini afacerilor, fără orgoliul propriei romanități, apăreau în ochii lui Domițian ca o lume reacționară și sedițioasă, politic periculoasă și social pestiferă, iar în cei ai romanilor ca o populație contemptissima, vrednică de pedepse. Motivul oficial de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se decidă politico-religios față de creștini, s-a pregătit psihologic și pentru persecuția generală, încurajată și susținută la rândul ei de cezarul său, Galerius. Influența acestuia, asupra hotărârii lui Dioclețian, a fost susținută și de refuzul soldaților creștini de a aduce onoruri divine împăratului și de a participa la sacrificiile păgâne. În concepția lui Dioclețian, o atare participare era un semn al victoriilor și o parte integrantă a vieții militare a Imperiului. În manihei și religia acestora, Dioclețian îi descoperea mai ales
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
încredințate dominației lui Maximian (286-305). Aceste cazuri de indisciplină s-au adeverit după ce Maximian Hercule (285-286), înfrângând insurecțiile bagauzilor din Gallia (285) și ale africanilor (pirații mauri și berberii, 296-298), a reluat sacrificiile păgâne în interiorul armatei sale pentru a aduce onoruri și pentru a-și exprima pietatea față de divinitățile Romei. Cu acest prilej Maximian pretindea din partea soldaților, chemați la sacrificiile cultuale, un atestat de lealitate, de obediență și de fidelitate față de el, ca în timpurile lui Decius (249-251). Acțiunea sa s-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
i-a spus: „Și dacă îl cunoaștem, putem să-l abandonăm pe împăratul nostru și să venim la El?“. Theogenes a răspuns: „Dacă voiți, nimeni nu va putea să vă oprească; de altfel, dacă părăsiți tenebrele acestei lumi, gradele și onorurile pe care le aveți în această lume și vă veți converti la adevăratul Dumnezeu, Regele veșnic, și veți lupta pentru El, asemenea mie, veți trăi în viața veșnică“. 3. Înfuriindu-se ca un leu, tribunul Zilicentius, și scrâșnind din dinți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după aceea vorbind trupelor sale din Orient, se adresa Dumnezeului cerurilor, adică celui al creștinilor; c) glorifica puterea și misticismul riturilor idolatrice, ridiculizând mai apoi păgânismul care își făurea zeii, asemenea meșterului care confecționa păpuși, detestând uzanța de a aduce onoruri divine persoanei împăratului; d) chema unii episcopii din exil, în semn de liberalitate și pentru a pune capăt discordiilor ecleziastice, iar pe ascuns îi întărâta pe ceilalți episcopi opozanți la revoltă, fiind convins că plebea se mișcă numai atunci când este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
într-o bună parte din supuși ura și adversitatea împotriva sa. A reușit să târască în apostazie numai soldații cei mai fragili spiritual, care erau creștini de nume și nu în suflet, aceia care în locul fericirii veșnice preferau bogățiile și onorurile lumii. Printre aceștia se numărau și filozoful sofist constantinopolitan Hecebolius, care în timpul lui Constantius II îmbrățișase creștinismul cu bucurie, revine la păgânism la cererea lui Iulian Apostatul și apoi iarăși la creștinism după moartea acestuia. Libanius (314-393) îl considera un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Nu-l poți trage la răspundere pe cel care nu prezintă un discernământ al faptelor sale: „Bate toba surdului, dă oglinda orbului”.) Chelului Îi trebuie scufie de mărgăritar. (Este cunoscută situația prostului, al cărui orgoliu Îl face să tânjească după onoruri care contrastează izbitor cu condiția lui intelectuală. La fel și În cazul altor incompatibilități: „N-are după ce bea apă și se scobește Între dinți”; „După ce că are chelie, mai vrea să-și facă și cărare”; „Păcat de mărgăritar, că e la
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ei, dar cu o singură condiție: să fie mereu prezent efortul de a se Înălța și de a Înălța și pe alții, de a-și dedica viața Întreținerii unei spiritualități superioare, caracterizată de bunătate, virtute, cucernicie, sinceritate. Altfel, deșertăciunea, bogățiile, onorurile sociale vor umple sufletul de vanități și iluzii, care, mai de vreme sau mai târziu, vor da naștere amărăciunilor, dezamăgirilor, Înfrângerilor, căderilor În păcat. Μ În adevărata dragoste nu există o competiție de sentimente și, implicit, un Învingător sau un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
strivit pentru totdeauna. Tartuffe simte pe pielea lui urmările unei duble supravegheri, la fel ca Orgon care, tot ca efect al acțiunii acestei instanțe binare și chiar dacă își recâștigă reputația în plan domestic, nu va mai putea aspira nicicând la onorurile unei funcții oficiale. Din punct de vedere politic, Orgon e mort. Supravegherea l-a salvat și, în același timp, l-a distrus. După Tartuffe, Orgon este cealaltă victimă a ei. Școala femeilor sau îngrădirea securitarătc "Școala femeilor sau îngrădirea securitară
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
-i dăm de rostul secretului. Trebuie să mai așteptăm. Farfuridi: Să mai așteptăm? Până când să mai așteptăm?... Deseară, la sfârșitul întrunirii, parcă-l văz pe venerabilul că se scoală și trage clopoțelul: "Stimabililor, aveți puțintică răbdare: Candidatul Comitetului nostru este onor. d. Nae Cațavencu..." Brânzovenescu: Moftologul! Farfuridi: Nifilistul! Și bravo-n sus, și bravo-n jos, și mâine și poimâine, nenea Ghiță polițaiul aleargă până-i iese limba de un cot și ți-l toarnă pe d. Cațavencu, care ne-a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Balurile reușite („strălucite”, „splendide” etc.) durau pînă în zori, numiți, cu afectare, „auroră”: „în aurora plină de vioare”. Momentul era consemnat de fiecare dată în cronicile mondene, compuneri pleziriste, excesiv de măgulitoare: „amfitrionii, amabili, voioși și neobosiți ca ntodeauna, au făcut onorurile somptuoasei lor case, pînă cînd aurora cu degetele trandafirii... etc., etc.” 17) Poemul comentat dovedește că dansatorul Bacovia își îngăduia și frivolitatea de a le citi18). Gustul fardului „Privirea lor era veștedă de nopți nedormite și de plăceri; pe fața
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Acești bani fiind dota fiicei mele Aglaia, căsătorită cu Dl. Ioan Drogli, inspector școlaru în Suceava și fiind intabulați în moșia Ipoteștiul, comuna Cucorănii, proprietatea D.lui Hristea Marinovici, se vor radia din registrele hipo tecare. Drept care am rugat pe onor Tribunalul de Botoșani a radia capitalul restant de 2000 galbeni zimți austrieci"209. În același moment, aflîndu-se de față și Ion Drogli, cei 2000 de galbeni din mîna lui Eminovici au fost dați, cu împrumut, Elizei Moritz, din Ipotești, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o parte din durerile sale; nu trebuie să fim surzi și muți și nu trebuie să rămînem în întuneric. D-l Președinte (Ciolac): Propun a-i da, ca ajutor, 1.500 lei, spre a-și scăpa sănătatea deocamdată, rugînd pe onor. reprezentant al guvernului a stărui să-l ajute și guvernul. D-l Prefect: D-lor, județul sub forma de dorință sau desiderat poate cere singur de la guvern și deci nu este necesitate de Prefect. Se suprimă ședința, pentru cîteva minute
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
își dădea seama de realizările ei și o ridicase pe un loc pe care ea credea că îl merita cu prisosință. Nici o onoare nu părea prea mare. Dacă ar fi fost nominalizată pentru Premiul Nobel ar fi acceptat. Nu căuta onoruri dar, când acestea veneau, se desfăta. De ar fi putut s-o vadă acum papa Michel și poate și Grace. Receptarea ei în deceniul de după moarte (1987-1997) ar putea face obiectul unei alte cărți, poate întitulată Destrămarea Margueritei Yourcenar, analizând
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
le administrează luptătorilor achei. Vanitatea lui Achille este atât de mare, încât nici umilințele confraților săi pe câmpul de luptă, nici rugămințile pe care Aiax, Ulyse și Phoenix veniți într-o solie i le adresează, nici făgăduirea unor daruri și onoruri strălucite nu-l determină să renunțe la hotărârea luată. Mai mult chiar, amenință că a doua zi la lua drumul mării cu trupele sale și se va întoarce la căminul său, preferând „o bătrânețe obscură unei glorii nemuritoare”. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
regalității, va fi incapabil să înțeleagă că altcineva îl poate înlocui: încăpățânându-se în a se considera totuși rege, el cere să i se retrimită suita de cavaleri de care a fost privat, cere să i se acorde din nou onorurile regale. Ofensa adusă orgoliului său îl face să trăiască o stare într-atât de profundă de nefericire și de revoltă, încât ar vrea să „distrugă întreg universul”. Trezirea la realitate a conștiinței lui nu este însă ușoară: va trebui ca
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și ați venit. Cu siguranță, ne veți uimi mereu. Discipol al lui Lupasco, al cărui nume rimează în mod curios cu al dvs., conciliați logica și contradicția fără vreo dificultate aparentă. Astfel, fugiți de mondenități, dar nu ratați niciuna; disprețuiți onorurile, dar le acceptați pe toate. Aveți o redingotă verde foarte ochioasă, un bicorn, o sabie, dar mergeți la întrunirile Academiei fără cravată. Insultați gramatica, martirizați vocabularul, dar fotografia dvs. se află în dicționarul Petit Larousse ilustrat"11. Mai serios, criticii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ajunge la acest rezultat, noi vom pune la cale alegerea unor președinți care au în trecutul lor un păcat ascuns, vreo panama. Frica de destăinuiri, dorința proprie a fiecărui om ajuns la putere de a-și păstra privilegiile, avantajele și onorurile, legate de starea sa, vor face din ei devotații executori ai prescripțiilor noastre. Camera deputaților va acoperi, va apăra, va alege președinții, dar le vom retrage dreptul de a propune legi, de a le schimba; acest drept va fi atribuit
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]