19,586 matches
-
copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu fiecare ploaie, adâncind distanță dintre casele puține, răsfirate într-o încremenire iluzorie. De două ori pe săptămână miercurea și duminică, mașina cu pâine urca pe golgota ultimelor așteptări, nu aducea numai pâine, aducea o altă lume în sticle cu arome artificiale, pe care gustul bătrânului nu apucase a le deprinde. Mai aducea însă și cuie, si lame de coasă și sticle de lampă, era un fel de luntre naufragiata între două lumi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
simtă pași în aer după care o bucurie necunoscută îl cuprinse, era una cu ceață care-și continuă mersul purtându-l în plutire până când n-a mai simțit când și unde se află. Bătrână urca anevoie prin fâneața după ce cumpărase pâine de la mașina care venea miercurea și duminică, afară de zilele ploioase când nu putea urca pe drumul desfundat. Adusă de spate, sprijinindu-se cu brațul drept într-un bat care-i ajuta mersul șchiopătat aproape basculant în jurul șoldului înțepenit de multă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sprijinindu-se cu brațul drept într-un bat care-i ajuta mersul șchiopătat aproape basculant în jurul șoldului înțepenit de multă vreme, mergea spre casă că spre mănăstire jinduind la răcoarea și odihnă casei alături de bărbatul care-o aștepta să frângă pâinea în porții mici numărate pe zile. Pâinea proaspătă o ținea între brațul stâng și piept iar sub ea, cu antebrațul strângea lângă piept o sticlă de plastic de doi litri în care se legăna un lichid oranj cu aromă de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
bat care-i ajuta mersul șchiopătat aproape basculant în jurul șoldului înțepenit de multă vreme, mergea spre casă că spre mănăstire jinduind la răcoarea și odihnă casei alături de bărbatul care-o aștepta să frângă pâinea în porții mici numărate pe zile. Pâinea proaspătă o ținea între brațul stâng și piept iar sub ea, cu antebrațul strângea lângă piept o sticlă de plastic de doi litri în care se legăna un lichid oranj cu aromă de portocale. O ținea cu grijă, așa cum ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cu antebrațul strângea lângă piept o sticlă de plastic de doi litri în care se legăna un lichid oranj cu aromă de portocale. O ținea cu grijă, așa cum ar fi ținut un copil, odihnindu-l cu capul pe patul de pâine și-o legăna cu mersul ei șchiopătat, cum ar fi alintat o bucurie pe care cu toata neputința se încăpățâna s-o ducă acasă, acolo unde bucuriile erau din ce in ce mai rare. Bătrână urca anevoie prin fâneața iar cand privirea ei slăbită
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Bătrână urca anevoie prin fâneața iar cand privirea ei slăbită prinse conturul gardului rărit de vreme se întreba, ca într-o doară unde era bărbatul, unde era copilul care-ar fi așteptat-o uitându-se printre scânduri să le aducă pâinea dorită, dar nu se îngrijora prea tare. SANTINELA ÎN TENEBRE Cu arma încărcată, prin tenebre, Ca santinelă-s gata să trag focuri, ( Așa i-a dat și mamei în ghiocuri O ghicitoare, cănd prindeam vertebre). Soldat, de straja nopții în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
hienele să rupă Trupul țintuit pe cruce, Mustul încă fierbe-n cupă Învierea la răscruce. Orbii sunt pătați cu sânge De pe litera Scripturii, Iar icoana Maicii plânge Când se ceartă Dioscurii. Trup de sfinți într-un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
poate-i viu. taină lui prin taine și-o ascunde, totuși: a plecat prea timpuriu. noua ne-au rămas o frunte lata, umerii și ochii lui adânci și înțelepciunea lui sculptata pe-ale nemuriiri dure stânci. la mormânt îi ducem pâine caldă și-un ulcior, cu vin de Botoșani. muzele în Lacul lui se scalda când pleznesc harbuzii prin tufani. mi-a rostit poetul o silaba despre o legendă dintr-o stea, apoi gândul și l-a șters în grabă: ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
40 de ani) bărbos aleargă pe patine cu roate pe Hohenstrasse lângă Dom printre magazinele feerice care s-au închis la ora 6, iar sâmbăta și duminica nu poți să cumperi decât în gară, unde mai Ťfugť și eu după pâine, când uit... Vă sărută nego nego nego..." Urmează Eternitatea marelui critic, ca și a lui Karin. De acolo însă, nu se mai primește nici un răspuns, oricât de urgent și de necesar ar fi... Nu mai rămâne decât amintirea. Ce capătă
Scrisori întârziate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10741_a_12066]
-
plece, Sicriu după sicriu, puțină vreme Stau pe biroul - catafalc să fie Pornite spre adâncul din morminte Rămâne lemnul greu, cu unde sumbre, Pe care-aștern visând o broderie, Pun masa pentru cei cu dor de ducă Și ne suim cu pâinea și cu vinul Pe plutele aducerii aminte. Octombrie Durerea ca lumina Mă însoțea pe cale Și nu zăream pământul De-atâta strălucire. Cum se-aurește frunza ^nainte de cădere, îmi scânteia tristețea Pe ramurile minții. Aveam ca niciodată Pe cei pierduți
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
Cristian Teodorescu Gerul din ultimele zile mi-a adus aminte de marele frig din ultimii ani de ceaușism. Mi-am amintit, prin ricoșeu, de foamea națională a aceleiași perioade, cînd, în timp de pace, pînă și pîinea ajunsese să se vîndă cu porția. Pe 26 ianuarie, ca să simțim că e ziua Lui, caloriferele se încălzeau. Cu două zile înainte se dădea mîncare în Alimentare și se găseau chiar și delicatese: cafea, cacao și tot soiul de conserve
Băsescu față cu moștenirea odioasă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10935_a_12260]
-
ar trebui să o facă. Ultimele fraze sunt în mare măsură deducția mea, valoarea filmului constând tocmai în faptul că nu intră în analize, lăsând bucăți de ambiguitate de-a lungul firului narativ cum lăsau Hansel și Gretel fărâmituri de pâine. Nici nu face judecăți. Plus că arată povara frumuseții, un subiect cu care puține pelicule își bat capul. Cam toți bărbații pe care îi întâlnește Heidi sunt atrași fizic de ea, dar nu mai mult de o noapte sau de
Cine are premiera în ianuarie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10934_a_12259]
-
Ascultam uimit, însă neîncrezător. De obicei, la vârsta aceea, ficțiunile sunt luate drept realități. Mie, invers, ficțiunea mi se părea că... era,... dar că nu exista; așa cum îl vedeam eu de pildă pe nea Radu, brutarul, când ne aducea nouă pâinea caldă învelită într-o rogojină, în căruța lui trasă de un cal chior. Mai târziu, ficțiunea nu mi se mai păru decât o întâmplare petrecută cu adevărat, însă ticluită, răstălmăcită, cei mai mari mincinoși fiind scriitorii. Dar mama, însăși, cu
"Dacă mama arată cum trebuie..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10965_a_12290]
-
modeste, privirea întâlnește fotografii, cărți de identitate, distincții militare, uniforme de instrucție, câteva puști, o goarnă. Mă impresio nează în mod deosebit sacul de merinde al eroului-elev-sergent Ion Ecovescu - în care vor fi stat mai multe gloanțe decât coltucul de pâine - și o tavă frumos sculptată în lemn, executată de același erou, mai înainte, și dăruită muzeului de către mama sa. Mă gândesc ce-ar fi putut ajunge toți acești eroi, dacă ar fi trăit. Cu siguranță, unii militari de carieră; dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Ion Rebreanu: ,,suntem săraci și proști, domnule!’’ Proști și săraci, relație și duală, și circulară! și așa o să rămânem ani buni câtă vreme aleșii se ceartă, de peste douăzeci de ani, doar ca să ne anime ( Ăia, în Roma Antică, ofereau și pâine, și circ, în zilele noastre, anul de grație 2012, la români circul ține veșnic loc și de pâine!) Ridicol! 4. învățământul românesc este așa cum este (nu știu de ce cred că unii au luat bani grei ca să-l distrugă?!), iar noi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
rămânem ani buni câtă vreme aleșii se ceartă, de peste douăzeci de ani, doar ca să ne anime ( Ăia, în Roma Antică, ofereau și pâine, și circ, în zilele noastre, anul de grație 2012, la români circul ține veșnic loc și de pâine!) Ridicol! 4. învățământul românesc este așa cum este (nu știu de ce cred că unii au luat bani grei ca să-l distrugă?!), iar noi tăcem. 5 Cultura, culturalizarea (la fel, pe bani, nu glumă!), este de domeniul kitschului. Mai nou, se face
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
familia ei; bătrâna satului devenise “a lor”. M-am întrebat din ce planetă vor fi venit acești oameni cu suflete de sfinți!? Mai există pe lume și oameni adevărați cu sufletele neîntinate de viața pe fugă pentru o bucată de pâine din grâu modificat genetic care ne duce spre un sfârșit canceros. Mai sunt pe lume oameni care și-au păstrat iubirea de aproapele lor, au rămas puțini, dar când îi întâlnești te fac să mai speri că speța umană nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dar mă mai slujea cât de cât]/coșmarurile lui nu erau de dorit/tresărea, scotea flăcări/pe nas, pe gură. chemă ploaia/el știa de unde/ Fii bun, bun să fii/!, îl rugăm//unii îl purtau/de la rugăciune la zeflemea/ primea pâinea cea de toate zilele/și slove frumoase/,<false proteze pentru iluzia iubirii>/până când, intr-o-nvalmaseala de zăpezi// și cuvinte căzute//din veșnicii//o aripă i se rupse//dureros??/ învățase de la oameni să fie trist/...începu să geamă/ plângea..hotărăsc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
părăsești pământul. Iluzia, supusă, ascunde adevărul doar pentru a-l cunoaște în clipa despărțirii Acela care astăzi înseamnă trecătorul și care este veșnic în clipa regăsirii... CÂNT DE IUBIRE Așezați la masa Tăcerii în regatul necunoscut Poeții frâng pentru noi pâine curată stropită de rouă cerească. Morții cu morții, se spune, și viii cu viii! Dar știm noi oare care sunt morții și care sunt viii? Un Poet mai mult dincolo... Un Poet mai puțin aici. La plecarea în regatul tăcut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Ne-a părăsit pe la începutul anilor ’90. Creația sa, vastă pentru epoca în care a fost realizată, îl defi nește ca scriitor, eseist, poet și om de știință (Membru al Asociației Oamenilor de știință din România) cu toate că nu-și câștiga pâinea în domeniul intelectual, fiind doar un simplu teh nician de mine. Alexandru Pele supraviețuiește prin fiica sa Adriana țâmpău-Pele, literat, patroana editurii ABADABA, din Oradea, înființată la începutul anilor ’90 cu scopul de-a edita manuscrisele tatălui sau. Am făcut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
din poezia multor poeți străini. Traducerile acestea au slujit ca exemple de netăgăduită valoare pentru o poezie de înaltă calitate poeților români, și ca un catehism familiarizator cititorului român cu poezia străină. Inovator și modern poate fi considerat și volumul Pâine și Sare, de Ion Gheorghe. în 1957 vede lumina tiparului Surâsul Hiroșimei, de Eugen Jebeleanu, capodoperă a poeziei românești, a așazisului realism socialist, care ar fi putut fi așezată alături de orice operă de valoare a literaturii străine. Cu acest poem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Mihăilescu, reluat din Litere, arte, idei, trece de la înțepătura prin cojoc, de cititor cusurgiu, respectuos totuși, pînă la proba contrarie, la eseul de psihologia mulțimilor, făcut cu arme de sociolog ,volant". De om care se plimbă, vorba lui Eminescu, pentru pîine, pentru linte, din coadă-n coadă și vede, nici mai mult, nici mai puțin, decît lumea românească la 1990: un viceversa trist, de clovnerie trecută-n impostură... Mai încolo, părăsind repede actualitatea care nu-i, niciodată, atît de nouă pe
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
spune că la o altă alimentară vor sosi mezeluri. Fug toți acolo, ca o turmă. O femeie tînără povestește că de 5 zile dă copiilor doar cartofi fierți cu zarzavaturi. Uleiul i s-a terminat (1/2 kg. de persoană). Pîinea e mereu Ťpotrivităť. Cînd ajunge la tejghea, cineva prezintă cele 2 bonuri de carne. Se dă o găină. Dar sînt necesare 4 bonuri. Clientul cere 1/2 de găină. Nu i se dă nimic". Îndreptîndu-și obiectivul mai sus, spre etajul
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
la sfîrșitul cărții facilitînd o lectură transparentă. Iată de ce Milorad Pavić este autorul genial al unor cărți care nu-s de povestit, făcînd figură de ,maestru de ceremonii într-un circ metafizic". A optsprezecea cheie. Luna Era anotimpul ,dintre două pîini" cînd Jerisena și iubitul ei o porniră înspre Orient, prin carantină, unde la un han aveau să-i aștepte căpitanul Haralampije Opujić cu trimisul diplomatic pe care acesta îl însoțea. Jerisena dormea în șareta încărcată cu bagaje, iar tînărul Opujić
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
mai întîi căpitanul pocnindu-și degetele mîinilor greoaie și fără inele (fiindcă inelele te încurcă la sabie). - Să vedem. Mai întîi fiecăruia cîte o porție de limbă cu iarbă sură și o ciorbiță de tărîțe... Și adu-ne, dacă ai, pîine frămîntată cu un fir de țărînă. Iar în privința iubirii față de glie, treaba stă astfel fiule: totul pentru popor, nimic cu poporul! Iar tu, băiete, pregătește-mi de două ori cîte un castron cu lacrimi divine și calde, o privire dusă
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]