8,628 matches
-
veșnic visător, Citindu-mi viața în globul de cristal, Fiindu-ți mereu un înger păzitor, Păstrându-mi statutul meu loial. Ochii noștri nu au motiv de plâns, Fericirea să o bem din noi potire, Să fim legați tot mai strâns, Pășind spre viitor, spre fericire. Pentru toate astea plătim un preț, Care nicicând nu-l vom achita, Gândul să ne fie mereu semeț, Numai așa în viitor vom înainta. Ne vom plimba prin ale vieții ierburi, Ale viselor continuu neîmplinite, Cuprinși
GLOBUL MAGIC DE CRISTAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354709_a_356038]
-
se-aprind luminile-n tăcere Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri - mângâiere. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
sfânta, tu nu ești un sfânt Dar ne-mbătăm cu-a iernii prospețime. DIN TRUPUL SLOVEI NE HRĂNIM TĂCUȚI Din trupul slovei ne hrănim tăcuți Sorbim cu sete din căușul vorbei Când visele-mpletim la gura sobei Și peste amintiri pășim desculți. Retortele de suflet fierb simțire Zăpezile ne sângerează-n ploi De purpură, și trecem amândoi Prin alambicuri distilând iubire. Suntem fărâme calde de azimă Din noi se-nfruptă cei care iubesc Ne curge versu-n vad dumnezeiesc Și aripi albe
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
să descoperi puteri noi în tine, orice, numai să se întâmple... mâine. Adulmeci sosirea unei persoane ce vine de departe sau... plecarea ta către necunoscut. Ai vrea să legi punți către oameni ce te-au atras cumva, ai vrea să pășești peste praguri mai înalte în viață. Pe scurt, simți nevoia să-ți depășești limitele, să lărgești marginea cerului de deasupra ta, însă... amâni. Orizontul rațiunii desenează vise noi, notele pianului interior vor să cânte o altfel de partitură, însă... îți
ZIUA DE MÂINE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354754_a_356083]
-
într-un adevăr luminat de înțelepciunea izvorâtă din Dumnezeu care așteaptă să ne întoarcem la adevăratele valori ale societății și să le promovăm. De ce? Pentru că doar Adevărul ne va face slobozi. Altminteri vom regreta, dar va fi prea târziu. Vom păși peste frunzele toamnelor, mai triști și mai străini de noi înșine. Când eram studenți, eram plini de speranțe, surâzători treceam peste unele nedreptăți, crezând fiecare în “steaua lui”, într-un destin construit cu incandeșcența sufletească a vârstei. Am devenit acum
O MEDITAŢIE EMERGENTĂ DE TOAMNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347030_a_348359]
-
Atâta inocență nu are nici o vină. Penelul unui mag picteaza un covor, Sărutul unui strop se prinde de picior. Un braț dintr-un copac își sprijină vioara Și vântu-i dă un ton nostalgic și firesc, Prin marea de cuvinte încet pășește seara, O perlă sidefată adâncul și-a ales. Cerneala se înnegrește de norii care vin Ignor prezenta lor și cu senin mă închin. Cobor pân la pământ metanie de ceară Aș vrea să fie pace ca și întăia oară. foto
DECOR DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347063_a_348392]
-
să fie lumină și cruce Seara, la leagănul pruncului au venit ursitoarele. Prima ținea în mâini un glob de aur și, apropiindu-se, a așezat globul in legănel, rostind cu glas de izvor: - Îți dăruiesc aur, pentru că vei fi rege. Pășind ca prin vis, a înaintat a doua , cu un glob de argint și a rostit cu glasul vântului de primăvară: - Îți dăruiesc argint, căci vei fi copilul pădurii de argint. Cu pas ezitant s-a apropiat a treia, purtând un
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
urez bun venit tuturor, vă invit să pătrundeți cu plăcere în școală, cu încredere, considerând-o, uneori, a doua voastră casă. Să o personalizați și să o înfrumusețați după propria creativitate, transformând-o într-un mediu plăcut în care să pășiți cu nerăbdare în orice zi.” De asemenea, sursa citată a mulțumit primăriei movilene pentru tot sprijinul acordat în pregătirea sălilor de clasă, iar părinților le-a urat sănătate, reamintindu-le cât de importantă este colaborarea lor cu școala. Succes în
PRIMUL CLOPOȚEL AL ANULUI ȘCOLAR 2015-2016 de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347137_a_348466]
-
au reușite școlare, îndemnându-i pe aceștia la o susținere și colaborare permanentă cu instituția școlii. După încheierea festivității de deschidere a noului an școlar, elevii au intrat în clasele special pregătite pentru această zi, iar acolo unde boboceii au pășit în clasa pregătitoare, s-a strigat, cu multă emoție, pentru prima dată, catalogul. Felicit, cu această ocazie, toate cadrele didactice ce pun suflet și pasiune în munca de zi cu zi și care, astăzi, și-au deschis inima pentru proprii
PRIMUL CLOPOȚEL AL ANULUI ȘCOLAR 2015-2016 de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347137_a_348466]
-
de stări care trebuie să existe spre categorica împlinire previzibilă dar încă pe de-a-ntregul nefiindă. În același registru fără doar și poate departe de formal ci mai degrabă decis pentru a fi complice reinventării de bun augur, Miradie Maliqi pășește pragul spre nostalgiile din binemeritate timpuri... „Căutându-ți prezența/ în lipsa mea/ încerc să readuc în viață fiecare clipă/ ce am lăsat-o să se stingă pe pragul/ învăluit în tăcere.// Contemplu frunzele ce s-au adunat/ de atâta vreme/ până ce
DANIEL MARIAN DESPRE MIRADIE MALIQI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347147_a_348476]
-
Târgul Ieșilor, odată cu întrunirea anuală a membrilor Ligii scriitorilor - filiala Iași. Coperta este reprezentativă pentru subiectul romanului. Dacă facem un exercițiu de imaginație - putem vedea cum această copertă se transformă într-o poartă - și cititorul este invitat de către autor să pășească pe iarba proaspăt înverzită, iarbă pe care așteaptă tolănită, nimeni alta decât iubirea, cu formele ei ispititoare. Iată 3 definiții ale iubirii: „Iubirea este o pânză oferită de Natură și brodată de imaginație”. Voltaire „Iubirea este o forță care transformă
IUBIREA ŞI FORMELE EI ISPITITOARE... VALENTINA BECART BISOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347139_a_348468]
-
cu oameni de altă etnie și de altă confesiune. Religia noastră creștină, prin definiție, are ca bază iubirea de Dumnezeu, de semeni, de întreaga natură creată de Dumnezeu. Ziditorul ne-a așezat în Raiul cel pământesc. De aceea, când am pășit în acest loc, nu am venit cu ideea preconcepută de a-i elimina din zonă pe cei de altă etnie și de altă confesiune, de a învrăjbi, de a răzbuna sau de a redeschide nu puținele răni istorice. Oricine ar
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347068_a_348397]
-
copt al vârstelor pământului se deschide biblioteca în care filele cărților prind pânzele de păianjen într-un iureș tăcut de pe rafturile de vârf primesc în adâncul pieptului dezvelit de uitare cărțile deschise unele ating tălpile reci le rănesc râd și pășesc mai adânc printre ele nu nu mă simt regină sau prințesă sau alte figurine ale iluziilor lumii mă resimt regândesc readun între punctele neaccentuate ale destinului omului cu tălpile mereu goale pe iarba nenăscută cărți hărți artă înghesuită într-un
METRONOM ÎN ARŞIŢA GÂNDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347206_a_348535]
-
fel de fel de primejdii, nesiguranța zilei de mâine și încercări de tot felul îi solicitau mult curaj, tărie de neclintit, promptitudine în decizii, unele chiar pe muchie de cuțit. Neprevăzutul l-a pândit la tot pasul: "Odată ce-ai pășit pe drumul exilului, nu poți să știi niciodată spre ce prăpăstii te îndrepți sau pe ce culmi te poți înălța". Întâmplările relatate îți zguduie ființa, sunt fapte care ți se par incredibile chiar dacă ele sunt rupte din realitatea zilelor trăite
ODISEEA EXILULUI ROMÂNESC ŞI ARGONAUŢII EI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357003_a_358332]
-
de frunzele lor. Și mâinile tale au mângâiat fiecare frunză, iar gura mea le-a sărutat în parte tot la fel. Și mirosul lor ne-a rămas pe treptele de la intrarea în inima atinsă de dor... Mirarea nu ne mai pășește peste trupuri, nici întrebările nu mai colindă de acum, căci doar iubirea mai poate face să crească noi muguri în copacii ce-și trag seva din frunzele căzute acum câteva vieți... Acum nenumărate toamne... dar parcă nicio altă toamnă nu
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PĂȘESC PRIN TIMP Autor: Valerică Nițu Publicat în: Ediția nr. 320 din 16 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului în parcul de la Chindie călcam pe vreme cu frica să nu se răzbune prea crunt iarba înghesuită sub talpa toamnei dădeam cu presupusul
PĂŞESC PRIN TIMP de VALERICĂ NIŢU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357061_a_358390]
-
buzele secate își astâmpărau setea de iubire târzie mi-am mutat pasul lângă pas și am mângâiat o amintire căzută la pământul plâns din Turnul Chindiei ce pot să fac decât să scriu alunecând prin timp o piatră. Referință Bibliografică: pășesc prin timp / Valerică Nițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 320, Anul I, 16 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valerică Nițu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PĂŞESC PRIN TIMP de VALERICĂ NIŢU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357061_a_358390]
-
Țârulescu îl intitulase pretențios drept „Istoria Artelor”. La venirea profesorului, care era cunoscut drept șugubăț, elevii au sugerat să ies la tablă și să explic ceva. Mirat, profesorul m-a chemat, iar eu, demascat și neavând altă alternativă, am ieșit pășind apăsat, dar aproape gol. Scandalizat, profesorul a descris cazul pe larg, mult prea detailat după mine, în condica ce acompania catalogul. Indignat la ideea că nu îmi cunoștea părinții care puteau să fi fost foarte săraci, mi-am scos și
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
hăinuțe și ne jucam cu melcii, buburuzele și fluturii. Mama ne spunea, mie și fratelui meu, să nu facem gălăgie și să-i deranjăm pe răposați. Așa că vorbeam în șoaptă. Și să călcăm doar pe cărărui. Nu aveam voie să pășim pe morminte. Aveam o frică tainică și evlavioasă, să ating un mormânt cu piciorul. Mi se părea că-l pângăresc. Mergeam pe de lături și uneori, aproape că baletam, de la un mormânt la altul. Mi-era tare drag să merg
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
simți altfel. Te poți ridica din negurile, din ghearele disperării, bolii, fricii de moarte. Cineva de alături. Cineva de aproape. Chiar dacă se află la zeci de kilometri distanță. Cand iubești cu adevarat, trangresezi timpul și spațiile. Iubirea trece toate zidurile, pășește precum Isus, pește ape, escaladează munți, sare peste prăpastii. Cand mai are timp să-și împlinească și idealurile artistice, literare, profesionale? Noi, oamenii, găsim întotdeauna scuze. Scuză cea mai frecventă și cea mai lamentabila este „N-am timp”. Sau: „Te-
MEDITATIE IN LUNEA SFANTA A PATIMILOR. PUTEREA EXEMPLULUI. VOICA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357148_a_358477]
-
prelungindu-se ca un șarpe puturos până în satul de mai sus. La intrarea în sat, tot pe partea stângă, între gârlă și șosea, se află, până astăzi, cimitirul. Copil, mă țineam de fusta mamaei când intra să-și tămîie morții. Pășeam în urma ei cu ochii închiși și cu respirația oprită, până în dreptul mormintelor unde erau îngropați străbunicii. Acestea erau aproape de malul gârlei, un motiv în plus, să mă lipesc și mai mult de mamaie, de teamă că o broască, ce se
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
știam pe dinafară, “Măicuța mea și tăicuțul meu m-ați lăsat singură!” își aranja basmaua cu mâna stângă, își netezea șorțul cu dreapta și până să mă dezmeticesc, lua cutia din care mai ieșea puțin fum. Ca într-un vis, pășeam iarăși cu ochii închiși în urma ei. Abia la ieșirea din cimitir, când mă împiedicam de podișca pusă peste șanț, îndrăzneam să-i deschid și până acasă bodogăneam în gând pe mamaie cu morții ei. Uram gâștele și găinile țăranilor care
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
în loc de tavan și tot cu ștergare pe pereți. Aici nu mai era nici soba și nici plita. În camera de la “drum”, în fața ferestrei, era o fața de masă plină de trandafiri cusuți cu ață portocalie, care îți atrăgeau atenția imediat ce pășeai în cameră. Hainele de “tinere” le țineau într-un șifonier cu două uși de care tataie era foarte mândru, fiind printre puținii din sat care nu-și atârnau hainele de cuiele bătute în grinda de la tavan. În interior, pe una
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
și de viața lui. M-am așezat lângă fetița cu pistrui căreia îi eram recunoscătoare și încet, mi-am lăsat mana în jos și i-am prins-o pe a ei. M-a privit cu un aer ușurat și am pășit amândouă în urma instructoarei, convinse că devenisem prietene, cel puțin pe timpul celor trei săptămâni la Topoloveni. -Ma cheamă Alina! mi-a spus când ieșeam de la baie. Nu am avut timp să-i spun numele meu că deja am auzit un “sst
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
mi șoptești cuvinte care zgârâie ... aș vrea să stau în fața șemineului bătrân cu o liniște clădită, nu vreau să mă consum în timpul care trece, nu vreau să-mi stau în cale, aș vrea să văd o ieșire liberă, vreau să pășesc spre mine, spre năzuințele trecute sub tăcere ... cum aș putea să le dezvălui? Te apleci asupra mea și îmi șoptești cuvinte pierdute, zici că nu mă vezi, nu mă mai poți atinge ... nu putem merge pe punctele cardinale ale unei
CRISTALUL FĂGĂDUIT – DIN NOI, ÎMPREUNĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357176_a_358505]