3,733 matches
-
constelații creeate de astronomul Ptolemeu în preajma secolului II după Hristos, și rămâne una dintre cele 88 de constelații moderne. α Pegas (Markab), β Pegas și γ Pegas, împreună cu α Andromedae (Alpheratz sau Sirrah) formează un asterism foarte cunoscut și numit "Pătratul din Pegas" / Marele pătrat din Pegas. 51 Pegas, o stea din constelație, este prima stea asemănătoare cu Soarele descoperită și care are o planetă care o gravitează! IK Pegas este candidată ca cea mai apropiată supernovă de Soare. Analizele spectroscopice
Pegas (constelație) () [Corola-website/Science/298783_a_300112]
-
Ptolemeu în preajma secolului II după Hristos, și rămâne una dintre cele 88 de constelații moderne. α Pegas (Markab), β Pegas și γ Pegas, împreună cu α Andromedae (Alpheratz sau Sirrah) formează un asterism foarte cunoscut și numit "Pătratul din Pegas" / Marele pătrat din Pegas. 51 Pegas, o stea din constelație, este prima stea asemănătoare cu Soarele descoperită și care are o planetă care o gravitează! IK Pegas este candidată ca cea mai apropiată supernovă de Soare. Analizele spectroscopice asupra lui HD 209458
Pegas (constelație) () [Corola-website/Science/298783_a_300112]
-
Pegas, este prevăzută ca fiind prima evidență a apei atmosferice în afara Sistemului Solar, în timp ce și planetele ce orbitează steaua HR 8799 tot din constelația Pegas sunt primele care pot fi fotografiate direct. Constelația Pegas conține un asterism în formă de pătrat deși, una dintre stele, Delta Pegasi, sau "Sirrah", este considerată oficial că face parte din constelația Andromeda, deținând denumirea Bayer de Alpha Andromedae, și având și un alt nume: "Alpheratz". Corpul calului este format dintr-un patrulater din patru stele
Pegas (constelație) () [Corola-website/Science/298783_a_300112]
-
nerezolvate nici în prezent numai cu rigla și compasul: trisecțiunea unghiului (împărțirea un unghi oarecare în trei unghiuri egale), dublarea cubului (cum să construiască un cub cu volumul dublu față de cel al unui cub dat) și cuadratura cercului (construirea unui pătrat cu aria egală cu cea a unui cerc dat). Dovezile imposibilității rezolvării acestor probleme au apărut abia în secolul al XIX-lea, și au dus la importante principii privind structura numerelor reale. Aristotel (384-322 î.Hr.), cel mai eminent elev al
Geometrie () [Corola-website/Science/298787_a_300116]
-
a produsului a două variabile aleatoare independente este egală cu produsul valorilor medii ale variabilelor aleatoare M(Z)=M(X)×M(Y). Dispersia σ² sau D(x) este o măsură pentru devierea de la medie. Se obține prin însumarea produselor dintre pătratul devierii de la medie (xformula 48 - μ) și probabilitatea corespunzătoare. formula 55 Dispersia σ² sau D(x) este o măsură pentru devierea de la medie. Se obține prin integrarea de la - ∞ la + ∞ a produsului dintre pătratul abaterii de la medie (x-μ) și densitatea de repartiție f
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
devierea de la medie. Se obține prin însumarea produselor dintre pătratul devierii de la medie (xformula 48 - μ) și probabilitatea corespunzătoare. formula 55 Dispersia σ² sau D(x) este o măsură pentru devierea de la medie. Se obține prin integrarea de la - ∞ la + ∞ a produsului dintre pătratul abaterii de la medie (x-μ) și densitatea de repartiție f(x). formula 56 Dispersia unei sume de două variabile aleatoare independente este egală cu suma dispersiilor celor două variabile σformula 11²=σformula 58²+σformula 59² Fie X o variabilă discretă sau continuă cu valorile x
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
discretă sau continuă cu valorile x, valoare medie μ și dispersia σ². Probabilitatea ca modulul diferenței (x-μ) să fie mai mare sau egal cu un număr oarecare ε>0 este mai mică sau egală cu câtul dintre dispersia σ² și pătratul lui ε. formula 60 Probabilitatea ca modulul diferenței dintre frecvența relativă a evenimentului E în cazul a n experimente (n suficient de mare) și probabilitatea p a evenimentului E să fie mai mic ca ε pozitiv, arbitrar de mic e aproximativ
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
să participe combatanții. Timpul este dispus în clepsidrele-scaune care-l măsoară. Totul decurge în tăcere (cod LMI GJ-III-m-A-09465.03). "Aleea scaunelor", compusă din două bănci de piatră (cod LMI GJ-III-m-A-09465.04) și 30 scaune din piatră (cod LMI GJ-III-m-A-09465.05), pătrate (în formă de clepsidră) dispuse de o parte și de alta a aleii în grupuri de câte trei, fac legătura între grupul Mesei tăcerii și Poarta sărutului, situată spre est, la intrarea în parc. Realizată între 1937-1938. "Poarta sărutului", construită
Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu-Jiu () [Corola-website/Science/297721_a_299050]
-
inductivă. Galileo a dat dovadă de o apreciere remarcabil de modernă pentru relația dintre matematică, fizica teoretică și fizica experimentală. El a înțeles parabola, atât în termeni de secțiune conică, cât și în termeni de ordonată (y) ce variază cu pătratul abscisei (x). Galilei a afirmat și că parabola este traiectoria teoretică ideală a unui proiectil uniform accelerat în absența frecării și a altor perturbații. A acceptat că există limitări ale valorii de adevăr a acestei teorii, notând că, teoretic, traiectoria
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
atâta vreme cât rezistența mediului prin care cade rămâne neglijabilă, sau în cazul limită al căderii sale prin vid. El a și calculat legea cinematică corectă pentru distanța parcursă în timpul unei accelerări uniforme începând din repaus—și anume, că este proporțională cu pătratul duratei de timp ( "d" ∝ "t" ). În niciunul din cazuri, însă, descoperirile nu erau întru totul originale. Legea pătratului timpului pentru variațiile uniform accelerate erau cunoscute deja lui Nicole Oresme în secolul al XIV-lea, și lui Domingo de Soto, în
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
a și calculat legea cinematică corectă pentru distanța parcursă în timpul unei accelerări uniforme începând din repaus—și anume, că este proporțională cu pătratul duratei de timp ( "d" ∝ "t" ). În niciunul din cazuri, însă, descoperirile nu erau întru totul originale. Legea pătratului timpului pentru variațiile uniform accelerate erau cunoscute deja lui Nicole Oresme în secolul al XIV-lea, și lui Domingo de Soto, în al XVI-lea, a sugerat că corpurile care cad printr-un mediu omogen vor fi uniform accelerate. Galileo
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
uniform accelerate erau cunoscute deja lui Nicole Oresme în secolul al XIV-lea, și lui Domingo de Soto, în al XVI-lea, a sugerat că corpurile care cad printr-un mediu omogen vor fi uniform accelerate. Galileo a exprimat legea pătratului timpului folosind construcții geometrice și cuvinte cu sens matematic exact, conform standardelor vremii sale. (A rămas în sarcina altora să reexprime legea în termeni algebrici). El a concluzionat și că obiectele "își păstrează viteza" dacă nu acționează nicio forță—adesea
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
Tartaglia și ale altora; dar până la sfârșitul vieții lui Galileo ea fusese deja depășită de metodele algebrice ale lui Descartes. Galileo a produs o lucrare originală și chiar profetică în matematică: Paradoxul lui Galileo, care arată că există tot atâtea pătrate perfecte câte sunt și numere întregi, deși majoritatea numerelor nu sunt pătrate perfecte. Asemenea aparente contradicții au fost explicate după 250 de ani în lucrările lui Georg Cantor. Psalmul 93:1 și 96:10 (în creștinismul occidental), precum și Cronici 16
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
deja depășită de metodele algebrice ale lui Descartes. Galileo a produs o lucrare originală și chiar profetică în matematică: Paradoxul lui Galileo, care arată că există tot atâtea pătrate perfecte câte sunt și numere întregi, deși majoritatea numerelor nu sunt pătrate perfecte. Asemenea aparente contradicții au fost explicate după 250 de ani în lucrările lui Georg Cantor. Psalmul 93:1 și 96:10 (în creștinismul occidental), precum și Cronici 16:30 includ (în funcție de traducere) un text ce afirmă că „lumea este întărită
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
început în perioada cunoscută că "Primăvară și Toamnă", cu toate că s-au descoperit înregistrări scrise începînd cu secolele XIV î.Hr. pe oasele oraculare a dinastiei Shang. Ortografia chineză s-a bazat pe caracterele chinezești, "hanzi", care sunt grafate în limitele unui pătrat imaginar, în mod tradițional, aranjate în coloane verticale, citite de sus în jos și de la dreapta la stanga în coloane. Caracterele chinezești sunt morfeme independente ale modificărilor fonetice. Astfel, "numărul unu", Yi în mandarina, Yat în cantoneză se scrie folosind un
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]
-
se presupune normată la unitate: "Rezultatul măsurării mărimii fizice formula 17 poate fi numai una din valorile proprii formula 113 ale operatorului hermitic asociat" formula 114 Probabilitatea de a obține ca rezultat al măsurării valoarea formula 115 din spectrul operatorului hermitic asociat formula 116 este pătratul normei proiecției funcției de stare pe subspațiul acelei valori proprii." Introducând un indice suplimentar care să distingă între vectorii bazei ortonormate în spațiul Hilbert, corespunzători unei valori proprii formula 115 degenerată de ordin formula 118 și ținând seama de normarea funcției de
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
gradient (nabla). Rezultă relațiile de comutare și componente diferite ale poziției și impulsului comută. Definiția momentului cinetic "orbital" este preluată din mecanica clasică, având în vedere că în dezvoltarea produselor de operatori ordinea factorilor trebuie păstrată: Rezultă relațiile de comutare Pătratul momentului cinetic orbital comută cu fiecare din componente: Aceste relații sunt postulate valabile, în general, pentru orice moment cinetic (orbital, de spin, sau rezultatul compunerii unor momente cinetice). Hamiltonianul clasic pentru o particulă de masă formula 159 aflată sub acțiunea unor
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
1993 a Tribunalului Municipiului București. Convenția Națională Extraordinară din 28 - 29 mai 1993 de la Constanța a fostului FSN a aprobat noul statut. Sigla Partidului Democrat a rămas trandafirul, sub care a fost plasată prescurtarea PD, ansamblul fiind încadrat într-un pătrat cu colțurile rotunjite. În 1996, Partidul Democrat a fost primit ca membru cu drepturi depline în Internaționala Socialistă, organizație din care s-a retras în 2005. Un an mai târziu, PD a devenit membru al Partidului Popular European. Partidul Democrat
Partidul Democrat (România) () [Corola-website/Science/297864_a_299193]
-
În matematică, numerele complexe au apărut ca soluții ale ecuațiilor de forma formula 1, cu "p" număr real strict pozitiv, așa cum numerele iraționale apăruseră din necesitatea de a descrie soluții ale ecuațiilor de forma formula 2, unde q nu este un pătrat perfect. Formal, mulțimea numerelor complexe reprezintă mulțimea tuturor perechilor ordonate de numere reale, formula 3, înzestrată cu operațiile de adunare și înmulțire definite mai jos: Mulțimea numerelor complexe formează un corp, corpul numerelor complexe, notat cu formula 6. Elementul neutru al operației
Număr complex () [Corola-website/Science/297905_a_299234]
-
are un număr infinit (nesfârșit) de zecimale, care nu au voie să se repete (sunt neperiodice). Faptul că există numere reale care nu sunt raționale a fost pus în evidență încă din antichitate - astfel, nu s-a putut construi un pătrat a cărui diagonală să fie un multiplu rațional al laturii sale, și nu s-a putut găsi un cerc a cărui circumferință să fie un multiplu rațional al razei sale (problema cuadraturii cercului). Egalitatea numerelor raționale Două numere raționale notat
Număr rațional () [Corola-website/Science/298428_a_299757]
-
este una dintre cele mai cunoscute teoreme din geometria euclidiană, constituind o relație între cele trei laturi ale unui triunghi dreptunghic. afirmă că în orice triunghi dreptunghic, suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei (latura opusă unghiului drept). Teorema poate fi scrisă sub forma unei relații între cele trei laturi "a", "b" și "c", câteodată denumită "relația lui Pitagora": unde "c" reprezintă lungimea ipotenuzei, iar "a" și "b
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
este una dintre cele mai cunoscute teoreme din geometria euclidiană, constituind o relație între cele trei laturi ale unui triunghi dreptunghic. afirmă că în orice triunghi dreptunghic, suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei (latura opusă unghiului drept). Teorema poate fi scrisă sub forma unei relații între cele trei laturi "a", "b" și "c", câteodată denumită "relația lui Pitagora": unde "c" reprezintă lungimea ipotenuzei, iar "a" și "b" lungimile celorlalte două laturi ale
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
axioma lui Euclid. Teorema lui Pitagora a fost cunoscută mult timp înainte de Pitagora, dar el a fost primul care a demonstrat-o. În orice mod, demonstrația atribuită lui este foarte simplă, și apelează la o rearanjare a figurilor. Cele două pătrate mari reprezentate în figură conțin fiecare patru triunghiuri identice, iar singura diferență dintre cele două pătrate mari este faptul că triunghiurile sunt aranjate într-un mod diferit. Astfel, spațiul alb din interiorului fiecărui pătrat mare trebuie să aibă aceeași suprafață
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
fost primul care a demonstrat-o. În orice mod, demonstrația atribuită lui este foarte simplă, și apelează la o rearanjare a figurilor. Cele două pătrate mari reprezentate în figură conțin fiecare patru triunghiuri identice, iar singura diferență dintre cele două pătrate mari este faptul că triunghiurile sunt aranjate într-un mod diferit. Astfel, spațiul alb din interiorului fiecărui pătrat mare trebuie să aibă aceeași suprafață. Egalând suprafețele spațiilor albe reiese teorema lui Pitagora, c.c.t.d. Faptul că această demonstrație
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
o rearanjare a figurilor. Cele două pătrate mari reprezentate în figură conțin fiecare patru triunghiuri identice, iar singura diferență dintre cele două pătrate mari este faptul că triunghiurile sunt aranjate într-un mod diferit. Astfel, spațiul alb din interiorului fiecărui pătrat mare trebuie să aibă aceeași suprafață. Egalând suprafețele spațiilor albe reiese teorema lui Pitagora, c.c.t.d. Faptul că această demonstrație foarte simplă îi aparține lui Pitagora este dedus din scrierile filozofului și matematicianului grec Proclus. Este posibil ca
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]