6,523 matches
-
pe altele, să dea naștere credinței în buclele lor spectrale. —E în agonie. Vrea să stea de vorbă cu mine. Îi trebuie ceva de la mine. —Dar ție? Ție ce îți trebuie? Ochii ei îl măsoară, cu amărăciune. Pare împietrită și palidă, chinuită de propria ei supradoză. Aproape că-i răspunde. Pe mine nu mă costă nimic. Câțiva kilometri din bonusul pentru clienții fideli ai liniei aeriene, vreo două zile și câteva sute din fondul pentru cercetare. Ea clatină din cap către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Vrei ca lumea să-ți spună...? Își mușcă buza de jos și se uită în altă parte. Când vorbește iar, parcă ar fi o prezentatoare de știri. — Când o să fii acolo, o să te ții și de vizite? Fața îi e palidă, dar tonul e firesc. Ceva prieteni vechi? — Nu știu. E un oraș mic. Apoi - datoria celor treizeci de ani - se corectează. Nu sunt sigur. Probabil. Ea îl dă la o parte și se duce spre frigider. Gestul ei profesional îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-n livezi și ogoare, ard pădurile, ard în picioare puterile lumii scad. Văd niște vite cum se clatină, umblând după apă și iarbă; oala văzduhului cu lucii de platină începe-n amiază să fiarbă. Ochii mamelor sunt mai adânci, copiii palizi și vineții, se caută unii pe alții pe brânci, și plâng prin ogrăzile rămase pustii. Speranța se mișcă de-a îndăratele pe sub cerul adânc și ziua lungă, văpaia dă foc la orașe, cutreieră satele, viața se subție ca o dungă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
singuratică a celor care se furișează În noapte. Uneori erau singuri, alteori umblau În grupuri de doi sau trei - veșnic de veghe la miezul nopții În orașe, măsurînd de la un capăt la altul trotuarele goale ale străzilor mohorîte, trecînd prin fața palidelor manechine de ceară din vitrinele magazinelor de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene, să-și vîre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe talie, figură tipică de Broadway, un evreu cu un aer sigur, de expert, cu nas mare, glas agresiv și zîmbet vulturesc, și un italian mai scund, cu păr negru și ochi strălucitori, cu o expresie șireată pe chipul Îngrozitor, palid, specific ființelor nopții - toți trei Îmbrăcați elegant, În stilul ostentativ, la modă pe Broadway - adunați laolaltă ca și cum fiecare recunoscuse În celălalt un adevăr expert În cele lumești și materiale. Începură să filozofeze Într-o manieră impresionant de savantă pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pune În primejdie viața - de data aceasta Înarmat cu un pistol, Îmbrăcat În kaki, călare pe calul autorității sale, ca În acest caz. Trei băieți, salariați ai companiei proprietare, se plimbă după cină pe marginea terenului de zbor În lumina palidă a serii ce vestește Întunericul. Merg pe malul apei, traversînd terenul Întins și mlăștinos, vorbesc despre locurile natale, despre orașele mari și mici de unde vin sau pe unde au trecut, despre școli și colegii, despre intenția de a face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fundătură Îmbîcsită, prin ferestrele camuflate, Încadrate Într-un perete vechi de cărămidă măcinată: Înăuntru, o tejghea de bar cu suprafața umedă și netedă, presărată de urme ude de pahar; o bară de alamă cam strîmbă și nu foarte curată; lumină palidă și obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile pierite, pecetluite de noapte, scrîșnetul aspru al vocilor de bețivi, fluturi de noapte cu coatele proptite În bălțile de bere. Clopoțelul sună, Leo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iar jos John, cu pistolul Încărcat În buzunar, mergea de la un capăt la altul al sufrageriei și zicea: «Dacă nu-i gata Într-o jumătate de ceas Îi zbor creierii chiar de-ar fi să mă coste viața», iar Will, palid ca un mort“ - spunea bătrîna - „se plimba de colo-colo În veranda din față frîngîndu-și mîinile și ea stătea sus și nu voia să plece cu John.“ Și pîn-la urmă au convins-o: cred că și-a dat seama că ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la Catawba Coal Company și-am stat de vorbă cu el chiar cu două zile Înainte de-a muri de inimă și, cînd colo, l-am găsit pe Miller Wright, Îl ții minte, nici nu trecuse de șaptezeci de ani, palid ca un mort și tremurînd ca varga? „Cum așa, Miller - i-am spus - „mă pui pe gînduri cînd te văd așa. Ce-i cu tine? Ce-ai pățit?“ „Vai de mine, Eliza“ - zice, și tremura tot - „mă macină grijile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mie îmi vine să râd. Ana deschide, tot cu pantoful ei albastru, ușa palatului și intrăm. Întuneric. Pustiu. Nici urmă de paznici, nici urmă de servitori. A, uite aici undeva trebuie să fie Împăratul. Intrăm într-o cameră mare. Foarte palid și foarte trist, cu barba albă, lungă, ochii verzi, Împăratul zace întins într-un pat imens, cu baldachin. Un pat împărătesc. Dacă s-ar ridica, cred că Împăratul ar fi foarte înalt și foarte puternic, dar nu se poate ridica
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
culorile din Țara lui Verde Împărat, cum zace Împăratul în palatul său, fără putere, iar fiii lui nu prea știu ce se întâmplă nici cu el și nici cu Țara. Acum în Țara lui Verde Împărat, până și Soarele e palid, Clorofila, zâna frunzei verzi, fiica Regelui Razei de Soare e bolnavă, Hemoglobina, sora ei, care se îngrijește de sângele oamenilor e și ea în suferință. Prințul Culorilor rămâne pe gânduri. Se vede că e un tip înțelept: nu se grăbește
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
-mi amintesc este că ea zăcea moartă pe Pământ, în orașul Mașinii Jocurilor. Și ți-ai dat seama că este moartă pentru că atunci i-ai făcut o injecție cu o substanță care s-o învie, probabil. Buzele ei au rămas palide în loc să se-nvinețească. Prescott era un bărbat voinic, cu un păr blond, des, iar soția lui era o brunetă zveltă. Acum, bărbatul se chinuia să zâmbească și arunca priviri întrebătoare spre soția sa. Femeia zâmbea și ea. - Domnule Gosseyn Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
băiatului... 12 Gosseyn simți pe față adierea unui vânt rece. Cât vedea cu ochii, numai vârfuri înzăpezite. Și chiar sub poalele lor, un. râu cu ape repezi și malurile înghețate. Văzu băiatul care admira cu ochi măriți peisajul. Obrajii lui palizi începuseră să prindă culoare. Putea să fie numai răceala acelui vânt care străbătea prin toată nebunia aceea și se făcea simțit la un nou nivel al realității. Multă vreme, nimeni nu vorbi. - Hei, este grozav, într-adevăr, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
întors cuminte. Brusc, o senzație ciudată în piciorul meu drept. Trebuie să fi călcat pe un cui. Cînd mi-am ridicat piciorul și l-am răsucit, am văzut o deltă de sînge roșu strălucitor împrăștiindu-se foarte repede pe solul palid. Nu durea. Mi-am cufundat piciorul în apă, după care am privit fascinat cum scena se repeta. Șchiopătînd, cu pantofii în mînă și îmbrăcîndu-mă în vreme ce mergeam, m-am reîntors pe țărm. Mama se încălzise mai tare. Puteam mirosi asta. M-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
îmi imaginam în culori și mai vii cum trebuia să fie acolo, îmi imaginam că pot să adulmec rîul. Pe vremea aceea nu am cedat niciodată dorinței mele, nu am mers niciodată mai departe de colțul străzii. Am rămas copilul palid și binecrescut pe care-l vroiau părinții mei. Încă mult mai tîrziu stăteam ore întregi pe chei ca să privesc valurile și vasele, mă abăteam din drumul dinspre școală spre casă ca să pot face asta, și, firește, mă interesam de tot
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
personală. De fiecare dată cînd era strigat numele meu, împietream. Plăsmuirea celor opt vîslași apărînd de sub pod într-o armonie desăvîrșită părea mai de neatins ca niciodată. Realizase fiecare deja că eu eram singurul obstacol în calea unei realizări commune, palidul și stîngaciul obstacol care bara calea spre armonie, spre ordinea firească a lucrurilor? Au decis deja să continue împreună, fără mine? Îmi amintesc sentimentul acesta ca și cînd ar fi fost ieri, pentru că a revenit periodic în toate stadiile ulterioare
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ori într-o variantă mai serioasă, cu o nonșalanță jucată. Pentru unele categorii exista chiar un trofeu transmisibil, o cupă placată cu argint cu toarte bogat ornamentate, o pereche de vîsle încrucișate din același material pe un pat de catifea palidă, o sculptură de bronz pe care cu greu o puteai ridica noi am cîștigat acest ultim trofeu. Premiul nostru nu era o statuetă, ci un întreg grup de statuete, pentru că în jurul figurii lui Neptun, zeul mării, ridicîndu-și tridentul și barba
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
posibilitatea de a nu fi înțeles ceva. Nu l-am priceput, zîmbetul acela. Nici Schneiderhahn. A fost brusc, aproape repezit cu președintele, care nu a părut deranjat. Să fi fost doar vîntul și extragerea nenorocoasă, motivele apăsării lui Schneiderhahn? Părea palid astăzi, aproape cenușiu, la fel de cenușiu precum apele unei competiții murdare. Nu-mi era frică. Desigur, n-am dormit în noaptea de dinaintea cursei. În spațiul modern, larg al toaletelor, unde era o duhoare înfiorătoare chiar din zorii zilei, mi-am golit
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Chiar în acest moment, ne găsim într-un parc la periferia orașului New Chicago. - Hă? Janasen se uită în jur, stupefiat. Nu erau decât pomi, tufișuri de umbre și clipocitul cascadei. Ici și colo. În umbră, luciri slabe aruncau lumini palide, dar nici urmă de oraș. - Cetățile astea venusiene, zise Discipolul, nu au seamăn în galaxie. Ele sunt dispuse altfel, organizate altfel. Totul este gratuit, hrană, transport, locuință, tot. - Asta simplifică lucrurile. - Nu chiar. Venusienii au luat cunoștință de existența altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
a opri bătălia din al șaselea decant. Preotul era blând, calm, inflexibil. - Principiul ordinului universal, zise, și al statului universal, transcende emoțiile indivizilor. Nu vă puteți sustrage de la niciuna dintre crudele sale necesități. Glasul era aspru. - Niciuna. Enro evita ochii palizi. - Sunt nehotărât, repetă. Mă simt nesăvârșit, incomplet. Dacă sora mea ar fi aici, făcându-și datoria... Gosseyn abia auzea. Sumbru, medita. "Așadar, iată ce gândesc. Un stat universal, cu un control central, unificat cu forța." Era un vis vechi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
era faptul că acea componentă suplimentară de unde nervoase care se revărsa din ea părea să se amplifice cu fiecare clipă. Avea părul negru, un cap în aparență puțin prea mare pentru corpul său și îi întorcea privirea cu un surâs palid, tulburat axios, dar distant. - Înțeleg, zise ea, stingherită, de ce s-a interesat Discipolul de dumneata. Ea ezită. - Poate că am putea scăpa împreună? - Să scăpăm? zise Gosseyn ca un ecou. O privi fix. Femeia suspină, apoi ridică din umeri. - Discipolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bruiezi tot. Gosseyn își lăsase furculița. I-ar fi plăcut o precizare referitoare la Venus, dar ar trebui să amestece și viitorul său. Spuse: - Fata care mă servește? - Vorn? Leej scutură din cap și zâmbi fetei care stătea dreaptă, foarte palidă. - Este prea de tot pentru nervii lor. Îți voi spune viitorul ei, mai târziu, între noi doi, dacă vrei. Fata răsuflă. - Nava de război galactică din Crest? zise Gosseyn. - Trebuie să fii legat de ea, fiindcă există bruiaj. - Acum? Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu adevărat atotputernic, nu-i așa? Care sunt limitele dumitale? - Te superi, zise Gosseyn, dacă răspund la această întrebare mai târziu? Tocmai am luat o hotărâre într-o anumită chestiune. Leej dirija nava aeriană în noapte. Se făcea și mai palidă pe măsură ce asculta instrucțiunile. - Nu cred că ai dreptul, zise ea, tremurând, să-mi ceri să fac asta. Gosseyn zise: - Aș vrea să-ți pun o întrebare. - Da? - Când erai în temniță cu Jurig ce s-ar fi întâmplat dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
putea pune în calea speranțelor lor. Știa de mai multe zile și cine era Eldred Crang. Enro întinse documentul Patriciei. Fără să-l privească, ea îl rupse. - Domnilor, iată ce fac eu cu sugestiile voastre. Se ridică în picioare. Era palidă. - A venit vremea, Enro, zise, ca tu și călăii tăi să puneți capăt masacrelor astea necugetate împotriva oricărui are curajul să vă reziste. Oamenii de pe Venus și Pământ sunt inofensivi. - Inofensivi? zise involutar Rour. Dacă sunt inofensivi cum de au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Pe când mergea prin culoarul părăsit, Venus și evenimentele nemaipomenite din galaxie i se păreau îndepărtate. Căpitanul Free îi deschise ușa camerei sale și prima impresie a lui Gosseyn era că se găsea în fața unui bolnav. Fața comandantului corpolent era foarte palidă și ochii îi luceau de febră. Se uita la Gosseyn ca la o fantomă. Îi reveni brusc culoarea în obraji. - Gosseyn, zise răgușit, ce s-a întâmplat cu dumneata? Ne-am pierdut. Gosseyn se uită la el, întrebându-se dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]