8,430 matches
-
și numele, așa cum s-a petrecut și cu pruncul Iisus (Lc. 2, 21) când a fost tăiat împrejur la opt zile, iar la 40 de zile a fost adus la templu și „pus înaintea Domnului” (Lc. 2, 21 22), ca paradigmă pentru toți pruncii. Tăierea împrejur sau circumciziunea era un ritual religios la evrei, semn al Legământului cel vechi dintre Dumnezeu și Avraam cu toți urmașii lui (Fac. 17, 10-14 și Fap. 7, 8). A fost legiferat de Moise (In. 7
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Pr. Ioan Mircea, „Taina Botezului ...”, p. 467. footnote>. În cazul pruncilor, harul Duhului Sfânt nu întâlnește opreliștea vreunui păcat personal, astfel că el poate acționa în voie asupra lor. Dacă luăm în discuție curăția sufletească, pruncii au fost oferiți ca paradigme pentru vârstnici chiar de Însuși Mântuitorul (Mt. 18, 3). Urmează că ei erau tocmai în starea omului vrednic de a primi botezul. „Căci dacă toți trebuie botezați, din pricina păcatului originar, fiindcă nu este alt chip de unire cu Dumnezeu, după
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
deznodământ al programului de cercetare pe care l-a generat. În loc să accepte gambitul realismului, o cale mai potrivită pentru menținerea impulsului pe agenda de cercetare a păcii democratice este ca susținătorii săi să orienteze dezbaterea în termeni mai favorabili pentru paradigma liberală. O modalitate de realizare a acestui lucru ar putea fi contestarea afirmațiilor realiste cu privire la poziția privilegiată ocupată în prezent de nivelul sistemic. Pe termen scurt, această abordare implică îndepărtarea de siguranța relativă oferită de apărarea rigidă a poziției limitate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
principalelor puteri, și nu asupra conexiunilor dintre instituții și strategii. În al doilea rând, lucrarea examinează strategiile statelor după Războiul Rece la nivel global, și nu se concentrează asupra unui context european. Luând exemplul primei lucrări, realizăm o evaluare a paradigmelor teoretice concurente, care presupune examinarea conexiunilor dintre instituțiile internaționale și strategiile statelor. Luând exemplul celei de-a doua lucrări, analizăm strategiile statelor la nivelul global. Cu toate acestea, între cele două proiecte există elemente comune, în sensul că obiectivul lor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dacă este posibil să facem afirmații generale despre tiparele de comportament observate. La nivel empiric, analizăm marile strategii ale actorilor importanți, pentru a explica felul în care s-au adaptat la sfârșitul Războiului Rece. Prin aceste analize contribuim la evaluarea paradigmelor teoretice concurente și tragem concluzii cu privire la direcția schimbării, pe măsură ce sistemul internațional intră în secolul al XXI-lea. Introducerea este organizată în trei secțiuni. În prima secțiune stabilim cadrul teoretic prin evidențierea diferitelor modele, și oferim definiții cheie. De asemenea, identificăm
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
răspândirii normelor liberale (Huntley, 1996, p. 59). În baza argumentului său, potrivit căruia liberalismul oferă predicții distincte referitoare la politica mondială, autorul sugerează că sfârșitul Războiului Rece reprezintă o oportunitate istorică pentru testarea afirmațiilor liberale în raport cu enunțurile sistemice înaintate de paradigmele concurente. Totuși, Huntley recunoaște și că ar fi de dorit o aplicare mai sistematică a ideilor lui la sistemul internațional emergent. Finnemore și Sikkink (1998) reprezintă un alt precedent care indică afinități între dinamica socializării și aliniere. În loc să fie influențați
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
analiza opțiunilor Chinei, care ține seama de anumiți factori interni. Autorul face deosebire între învățare și adaptare, ca reacții diferite posibile ale Chinei față de mediul internațional în schimbare. Învățarea are loc: [...] dacă schimbarea politicilor se datorează unor transformări la nivelul paradigmei centrale susținute de decidenții politici ... pe măsură ce aceștia internalizează informațiile noi despre mediul extern. Prin contrast, în modelul adaptării, o schimbare de politică se datorează ajustării tactice la condițiile externe schimbătoare. Așadar, nu trebuie să ne așteptăm la o schimbare a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
centrale susținute de decidenții politici ... pe măsură ce aceștia internalizează informațiile noi despre mediul extern. Prin contrast, în modelul adaptării, o schimbare de politică se datorează ajustării tactice la condițiile externe schimbătoare. Așadar, nu trebuie să ne așteptăm la o schimbare a paradigmei, ci la o reevaluare a costurilor și beneficiilor tacticilor anterioare ... pe măsură ce condițiile exogene se schimbă. (Johnston, 1996, p. 31) Unii susținători ai implicării afirmă că RPC s-a implicat într-un proces de învățare în politica externă. De exemplu, Harris
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
compensa amenințările interdependenței la adresa legitimității regimului. Astfel, comportamentul Chinei trebuie înțeles în termenii adaptării, și nu ai învățării. Totuși, putem dezvolta o versiune mai sofisticată a afirmației potrivit căreia China se confruntă cu presiuni sistemice în sensul schimbării fundamentale a paradigmei centrale susținute de decidenții politicii externe. În acest sens: [...] interdependența este o situație incomodă cu care trebuie să se confrunte țările, și nu o perspectivă asupra lumii sau o strategie de politică externă, și ceea ce contează cel mai mult este
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Principiul esențial este că, prin adoptarea unei reacții de învățare față de interdependență, China poate cere reciprocitatea într-un mod mai eficient, în privința clarificării politicilor de implicare ale Occidentului (Jisi, 1998, pp. 22-23). Totuși, numai o reacție implicând modificarea fundamentală a paradigmei centrale susținute de decidenții politici chinezi sau învățarea i-ar oferi un cadru cognitiv conform în totalitate cu implicarea alături de restul lumii. Astfel, în timp ce Occidentul poate face pași importanți pentru a facilita integrarea Chinei în sistemul internațional, în cele din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
rezistență / 195 Partea a patra: Politicile / 197 Capitolul 9: Politizarea "culturalului" / 199 Indicatorii politizării / 199 Activitatea de legitimare și controversele ei / 207 Capitolul 10: Cei trei timpi ai acțiunii politice / 223 "Capitalizarea" / 224 Protejarea / 235 Valorizarea / 239 Partea a cincea: Paradigmele / 243 Capitolul 11: Cultura ca "piață" / 245 Actorii și logicile lor / 245 Producerea valorii / 252 Elemente de dispută / 258 Capitolul 12: Cultura în calitate de "câmp" / 269 Procesul istoric de autonomizare a "culturalului" / 269 Actorii și logicile lor / 275 Dezbateri / 280 Capitolul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
aparent cele mai obișnuite ale vieții de zi cu zi. De acum, potențial, totul este colecționabil, totul este patrimonializabil, totul este memorizabil în patrimoniul public (Capitolul 10). Partea a cincea Sociologii culturii se înscriu întotdeauna, implicit sau explicit, în interiorul unor "paradigme" pentru a da o viziune coerentă a ansamblului (pentru precizări epistemologice pe acest subiect, cf. Berthelot, 2001). Ei utilizează termeni specializați, convoacă noțiunile de "piață", "lume", "câmp", "configurații", "sfere", "centre", "cadre", "rețele". Am selectat cele trei paradigme preluate cel mai
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
explicit, în interiorul unor "paradigme" pentru a da o viziune coerentă a ansamblului (pentru precizări epistemologice pe acest subiect, cf. Berthelot, 2001). Ei utilizează termeni specializați, convoacă noțiunile de "piață", "lume", "câmp", "configurații", "sfere", "centre", "cadre", "rețele". Am selectat cele trei paradigme preluate cel mai adesea în cercetări: prima cuprinde cultura ca piață, cu un ansamblu de actori raționali și coordonați care lucrează pentru reducerea incertitudinii (Capitolul 11); cea de-a doua concepe cultura ca pe un câmp și identifică raporturile structurale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
nevoie așadar de o întâlnire a intenției individuale cu așteptarea colectivă. La fel susțin, în general, și toți sociologii raționaliști, care pleacă de la principiul că rațiunile actorilor sunt motorul acțiunilor. • Efecte neintenționate Unii sociologi sunt, în schimb, foarte reticenți față de paradigma intențională. Mai întâi, fiindcă efectele de agregare a acțiunilor individuale provoacă fenomene nedorite (Boudon, Effets pervers et ordre social, PUF, Paris, 1977). Dar și fiindcă negarea căutării conștiente a efectelor poate fi înțeleasă ca o condiție pentru eficacitatea lor. Aceasta
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
voință internă; economie și nevoie contra frumusețe și dorință; lucru asupra materiei contra lucru asupra formei... Dacă artistul și artizanul sunt definiți prin aptitudinea lor, aplicarea acesteia este constrânsă la primul și liberă la cel de-al doilea. • Literatura, o paradigmă? După ipoteza lui Pierre Bourdieu (1971), reluată de Rémi Ponton ("Les images de la paysannerie dans le roman rural à la fin du XIXe", în Actes de la recherche en sciences sociales, nr. 17, 1977, pp. 67-72), câmpul literar va exercita o
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
simbolic sau ideologic: cinema, TV, carte... Exemplul legii prețului unic (1981) arată că valorizarea micului librar de cartier permite atât difuzarea best-seller-urilor, cât și a cărților de specialitate, fără un efect de monopolizare a unora de către celelalte. Partea a cincea Paradigmele Capitolul 11 Cultura ca "piață" Unii sociologi au ales să se sprijine pe economiști astăzi "canonici", ale căror opere au apărut înainte de al Doilea Război Mondial (Alfred Marshall, Edward Chamberlin, Joseph Schumpeter, John Maynard Keynes), pentru a privi în mod
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de conținuturi și se mulțumește cu "prestările" (spectacole, animații) și cu modalitățile lor (număr minim de creații). În schimbul acestor "produse", ei furnizează "resurse" (Urfalino și Friedberg, 1984). Raționalitatea actorilor într-un univers nesigur Sociologii culturii care se reclamă de la această paradigmă preiau concepțiile economice și se referă la sociologia comprehensivă a lui Weber. Ei au, în consecință, tendința să considere că majoritatea agenților acționează într-un spirit de raționalitate: confruntați cu un univers instabil (valori puțin stabilizate, poziții schimbătoare, importanța renumelui
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Actorii multiplică strategiile de ocupare a spațiilor și a timpului: ei produc evenimente simultane, false coincidențe, acționând împreună. Toate aceste strategii concertate, jucate într-un mod spontan pentru a decupla eficacitatea lor practică, tind să reducă incertitudinea. Producerea valorii Această paradigmă are mare grijă să plaseze în centrul analizelor sale tema valorii, ceea ce-i dă forța. Poate că avem de-a face aici cu ceea ce conferă specificitate culturalului în raport cu alte domenii, în ciuda utilizării unor noțiuni eco-nomice generice care ar tinde, dimpotrivă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
permite "oligopolizarea" și manipularea gustului, creează o ubicuitate care legitimează lansările noilor artiști și, mai ales, face imposibilă confruntarea cu alte gusturi, mai puțin generalizate, deci mai puțin puternice. Elemente de dispută Este important să prezentăm elementele din cauza cărora o paradigmă nu este acceptată în mod uniform de toți cercetătorii. Unele opinii sunt ireconciliabile cu altele. Postura sociologului • Absența istoricizării Bourdieu atacă, din anii 1960, viziunea atomistică și mecanicistă asupra pieței, care reduce agenții "la puncte materiale interșanjabile și care face
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
spre acumulare, sau de voința unui consum ostentativ? Cea mai interesantă, în aceste analize realizate pe baza unor convorbiri, este constatarea că actorii nu sunt atât de "transparenți față de ei înșiși" pe cât ne-ar lăsa să credem forma pură a paradigmei raționaliste. Ei pot să se mintă: • proprietarul de galerie neagă latura comercială a activității sale: "Unii sunt conștienți că își creează un personaj care este o mască. Mulți alții se iau în joacă, iar minciuna pe care le-o spun
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
aproape de teoria negării a lui Bourdieu, și chiar găsim, sub pana lui Moulin, o parafrază a lui Marx: "Comercianții fac economia fără să știe economia pe care o fac" (ibidem, p. 149). În definitiv, Moulin aderă, disimulat, mai degrabă la "paradigma credinței" decât la cea a raționalității, cum subliniază Hennion: "Paradigma credinței devine cel mai mare numitor comun [sic] al sociologiei [...] într-o filiație sociologistă care-l leagă pe Durkheim atât de Bourdieu, cât și de Becker sau Moulin [...]. Moulin împinge
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pana lui Moulin, o parafrază a lui Marx: "Comercianții fac economia fără să știe economia pe care o fac" (ibidem, p. 149). În definitiv, Moulin aderă, disimulat, mai degrabă la "paradigma credinței" decât la cea a raționalității, cum subliniază Hennion: "Paradigma credinței devine cel mai mare numitor comun [sic] al sociologiei [...] într-o filiație sociologistă care-l leagă pe Durkheim atât de Bourdieu, cât și de Becker sau Moulin [...]. Moulin împinge concluzia spre teoria credinței". Antoine Hennion, 1993, pp. 120-121, 131
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în pregătire", care nu avea să se concretizeze în timpul vieții sale. Procesul istoric de autonomizare a "culturalului" Culturalul nu poate fi conceput în afara problematicii autonomizării și specificării sale. Aceasta trebuie deci să treacă printr-o descriere istorică, cvasiinexistentă în celelalte paradigme. Înainte de câmp Munca lui Bourdieu începe în toiul războiului din Algeria (1954-1962). "Ochiul său filozofic" (agregație în 1955) este dublat de o muncă etnografică. Demersul său se bazează pe noțiunea de "cultură" așa cum este elaborată de etnologi (în special de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și un determinism excesiv, o negare a autonomiei oricărei expresii populare... Fără să abordăm toate punctele discutate (Mounier, 2001), vom prezenta o parte din ele. Este destul de delicat a le distinge, printre aceste discuții, pe cele care au în vedere paradigma în general și pe cele, mai rare, care se interesează numai de conținuturile empirice ale sociologiei artei și a culturii, fără referire la includerea lor în modelul general. Determinism Oricât ar nega Bourdieu caracterul determinist și mecanic al relației care
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
monopolul legitimității și al instanțelor de legitimare. Ideea că trebuie să se distingă întotdeauna, să se diferențieze, să inoveze amintește crezul teoriei economice, care merge de la Veblen (1899) la Schumpeter. Acest punct de vedere apropie, de altfel, teoria câmpurilor de paradigma precedentă. Bourdieu nu concepe operele decât prin faptul că ele exprimă strategii distinctive: "Numele școlilor sau grupurilor nu au atâta importanță decât fiindcă ele fac lucrurile: semne distinctive, ele produc existența într-un univers unde a exista înseamnă a te
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]